Sint suflete, nici un ciine nu il lasi afara pe gerul acesta!
Slabi, bolnavi, murdari, jerpeliti, ii gasesti pe la colturile strazilor, pe la trecerile de pietoni - unde pasul ne este oarecum incetinit - sau pe linga ghenele de gunoi. Ne-am obisnuit sa trecem nepasatori pe linga ei, denumindu-i generic "boschetari". Ne-am intrebat vreodata cum au ajuns asa, fara familie, fara un acoperis deasupra capului, fara un ban sigur? Ne intrebam cum vor depasi aceste zile in care gerul parca ingheata focul in soba? Cine trebuie sa le ofere ajutorul si cine chiar o va face? Intrebari la care interlocutorii nostri au incercat sa raspunda. Opiniile lor le puteti citi in rindurile care urmeaza.
Miluta Filimon, 46 de ani, operator turbine, Focsani
"Rezista foarte greu. In conditiile astea, la minus -17, -18 grade este foarte greu si cu casa, dar fara casa... Este inadmisibil ca acesti oameni sa fie lasati fara adapost. Trebuie ajutati, in primul rind de conducerea locala, care are sub control toate situatiile de genul acesta. Nu stiu exact, dar cred ca sint destul de multi in situatia aceasta, cel putin la nivelul orasului Focsani. Ii vezi pe la toate colturile, in primul rind pe cei care cersesc. Sint sigur ca nu au nici un adapost sigur. Ei saracii, va dati seama ca, practic sint oameni care nu au nici pregatire, nu au nici loc de munca... Solutia lor care sa fie decit sa se adaposteasca prin scarile de bloc, pe la subsoluri banuiesc... Vara mai dorm prin parc, pe o banca... Acum nici la gara nu cred ca ii mai lasa de cind s-a modernizat gara. Autoritatile ar trebui sa se gindeasca sa ia niste masuri, sint oameni, sint suflete, nici un ciine nu il lasi afara pe gerul acesta. Eu, cind vin la usa, le dau ce am si eu. Ar trebui oamenii cu dare de mina, cu bani mai multi, sa le ofere niste ajutoare, alimente, adaposturi daca se poate... Daca nu sint niste adaposturi, niste locuri special amenajate, este mai greu. Eu am un apartament cu doua camere, dar chiar daca as avea mai mult spatiu nu prea m-as incumeta pentru ca sint straini, sint neingrijiti, sint nespalati."
Anonima
"Nu stiu ce sa va spun. Nu cred ca sint eu indrept sa gasesc o solutie. Sint destui in aceasta situatie."
Viorel Ungureanu, 40 de ani, intreprinzator particular, Focsani
"Doar nu pot rezista afara, tot undeva prin-nauntru. Primaria ar trebui sa se ocupe. Nu am idee ce fac, nu prea i-am vazut. Noi, cei de linga ei, ar trebui sa ii ajutam, asa ar fi normal. Se mai fac gesturi frumoase, din punctul meu de vedere. Trebuie sa avem timp si pentru cel de linga noi. Este ceva obligatoriu. Asa mi se pare corect."
Anton Balica, 67 de ani, pensionar, Dalhauti
"Cei care nu au casa rezista foarte greu pentru ca iarna este grea. Mai trebuie si ei ajutati cind se poate, dar unii merita ajutati, altii nu merita ajutati. Cei care au muncit si a cazut o napasta peste ei, trebuie ajutati, dar care nu... Sint unii carora li se da ajutor si ei beau banii, sau si-au vindut casa si au baut banii... De acestia nu prea ar trebui sa ne pese. Trecem pe linga ei si ne e mila dar nu ne gindim cum de au ajuns asa. Daca nu gindesti bine la tinerete, iti este foarte greu la batrinete. Cine sa ii ajute? Guvernul sau cei care sint miliardari, care au bani de nu stiu cum traiesc pe lumea asta. Ca avem bogati, slava Domnului! in Vrancea. Tot cei mai necajiti fac gesturi frumoase. Ce sa faca? Se aciueaza si ei pe unde pot. Prin canale, pe unde or sta, Dumnexeu stie! Chiar am citit prin ziar de unul care a plecat prin Italia, nevasta-sa a vindut apartamentul si el dormea prin gara..."
Stela Chiric, 56 de ani, Focsani
"Greu de tot se descurca. Cred ca mai stau prin intrarile acestea de la bloc, prin subsoluri. Nu toti locatarii ii izgonesc, mai sint si cu suflet. Trebuie ajutati, dar cum, ca e greu pentru toti. Nu poti sa ii aduci in casa pentru ca sint si murdari, sint mizerabiuli si nici nu stii pe cine bagi in casa. Municipalitatea trebuie sa ia masuri, sa construiasca niste camine... Auzeam ca undeva pe Comisia Centrala si prin Sud ar fi fost niste camine de genul acesta. Macar pentru perioada aceasta grea, doua, trei luni. Or fi fost si ei ceva la viata lor. Poate au fost abandonati de copii, cine mai stie ce soarta au avut... Nu stie nimeni cum ajunge."
