Viața satului

„Să fim aproape și să avem dragoste și milă față de oameni” – Părintele Ghenadie de la Butucoasa

Janine VADISLAV
25 oct 2018 1221 vizualizări

Când vii dinspre Andreiaşu şi treci de el, pe calea sinuoasă a Milcovului, acum lipsită de apă, de după o culme apare satul Butucoasa. Întâi îl bănuiești acolo, printre arborii care îl acoperă vederii, apoi îl zăreşti: câteva case de-o parte şi de alta a drumului, câteva fumuri care se înalţă spre cerul tulburător de frumos şi o mare de verdeaţă. Dincolo de satul care se termina iute, e capătul drumului afundat în pădure. Un drum pe care nu-l poţi trece cu maşina, dar care ar scurta  distanţa dintre Andreiaşu şi Nereju. E un loc de poveste, dar în Butucoasa, rămas aproape fără tineri, cu copii puţini, nu mai e loc de poveşti. Vor pleca în lumea largă, dar nu vor uita de locul de baştinâ, cu totul special, luând povestea cu ei...

 

Viaţa e aşa şi aşa, cu bune şi mai puţin bune, cu dureri ale trupului, cu nemulţumiri sufleteşti, cu sărbători când uiţi de toate şi te bucuri alături de vecinii care ţi-au mai rămas... Cocoţaţi în casuţele lor, bătrânii coboară rar. Doar copiii mai bat drumul spre şcoală şi biserică.

Au venit şi azi căci părintele Ghenadie, fiu al satului, a adus şi restul de cărţi şi culegeri de care cei care învaţă încă în Andreiaşu au nevoie.

Tanti Tudoriţa creşte şi poartă de grijă la şapte nepoţi. Părinţii lor au avut mari probleme. Copiii ar fi trebuit să ajungă în casa unor asistenţi maternali, dar bunica nu s-a îndurat de ei şi i-a adus acasă. Nu are bani mulţi şi se bucură când primeşte daruri de la biserică.

- Dacă nu era părintele, cum vă descurcaţi? o întreb pe bunica Tudoriţa, care are braţele pline de cărţi.

„Eram nevoită să le cumpăr. Le-a mai dat şi de la şcoală”.

Pentru bătrânii satului, părintele a pregătit câte un pachet cu medicamente de primă urgenţă.

- Vă prinde bine ce-aţi primit azi? Aveaţi nevoie?

„Spirt, feşe, medicamente.... Suntem mulţumiţi că ni le-a adus părintele”.

- Aici, aveţi de unde cumpăra?

„Aveam, dar mergem 8 km până la Punctul sanitar de unde să le cumpărăm. E foarte bine aşa, să-i dea Dumnezeu sănătate”, spune şi domnul Constantin Făşioiu.

Nenea Gheorghiţă Dinu a pornit pe al 86-lea an.

- Vă simţiţi bine? întreb.

„Nu chiar bine”.

- Faceţi tratament?

„Fac, iau multe medicamente.”

- Banii vă ajung? întreb.

„Nu prea ajung”.

- Ce pensie aveţi?

„640...”

- Vă descurcaţi”?

„Nu prea reuşim, şopteşte  nenea Gheorghiţă”.

- Mai puteţi munci?

„Nu, am lipsă de cartilagii la picioare. Mulţumesc lu finu, părintele, că-i finu meu, botezat de noi. Suntem foarte mulţumiţi, ne-a ajutat mereu. E foarte apropiat de noi toţi. Îi dorim multă sănătate, viaţă lungă şi să ducă ce-a pornit mai departe, spune nenea Gheorghiţă.

Nenea Ion are 89 de ani. Este văduv şi se îngrijeşte singur. Are grijă şi de casă şi de animale. Îl cam dor  picioarele, în rest se simte bine. Darul părintelui a fost binevenit.

- Sunt medicamente de care aveaţi nevoie?

„Da. Mulţumesc mult părintelui, chiar îmi trebuia ce a adus azi, parcă a ştiut.”

De curând, părintele Ghenadie a început o altă lucrare, de mai mare anvergură, pentru care a înfiinţat Asociaţia „Sf. Nicole şi a Tuturor Sfinţilor”, recunoscută în circuitul filantropico-socio-uman. Scopul Asociaţiei îl constituie  promovarea şi apărarea valorilor creştin - ortodoxe şi desfăşurarea  de activităţi caritabile în sprijinul  persoanelor aflate în nevoie: familii sărace, orfani, bătrini aflaţi în dificultate, categorii sociale defavorizate.

„Mulţumesc Prea Sfintei Treimi, Prea Curatei Maicii lui Dumnezeu şi Tuturor Sfinţilor pentru această zi. Tot greul se încununează cu o bucurie, cu o satisfacţie, cu mulţumire spirituală şi o pace lăuntrică. Eu m-am gândit întotdeauna să-i ajut, să-i sprijin pe consătenii mei. În limita posibilităţilor, când a rânduit regimul, în aşa fel ca astăzi să îi mulţumesc. Acum am mai adus culegeri şi manuale pentru elevii de clasa I-VIII, alimente şi medicamente de care aveau mare nevoie. Nu pot uita, tatăl meu, la vârsta de 80 şi ceva de ani tot aşa era, cu suferinţă şi avea nevoie de medicamente. Fiind preot călugăr, nu pot să stau fără să-mi ajut semenii, să-i îmbărbătez cu un cuvânt duhovnicesc, cu un sfat, un sprijin financiar.

- Cum de nu v-aţi rupt de satul din care aţi plecat acum foarte mulţi ani?

„Chiar în această lună, octombrie, se împlinesc 35 de ani de când  am plecat de la casa părintească direct la Mănăstirea  Sihăstria, unde l-am avut ca duhovnic pe părintele arhimandrit  Ilie Cleopa şi sfătuitor, indrumător pe Paisie Olaru. A fost o perioadă...! Îmi amintesc, din Biblie, când îngerul Uriel a fost întrebat de Dumnezeu:

„Cum ţi s-a părut Adame trecerea prin viaţa aceasta de 990 si ceva de ani?

- O Doamne, cum aş fi intrat pe o uşă şi aş fi ieşit pe cealaltă!”

Tot acum se fac 30 de ani de când sunt călugăr, 30 de ani  de când sunt hirotonisit diacon, 30 de ani de când am fost hirotonisit preot, 30 de ani de când fac administraţie în biserică. În toţi aceşti ani am fost alături de satul meu si de oamenii lui.”

- Aţi început o lucrare mare acum, spun.

„Va fi o viitoare mănăstire care va avea hramul Bunavestire şi Acoperământul Maicii Domnului şi un mic paraclis  cu hramul Sf. Ierarh Nicolae şi al Tuturor Sfinţilor. Am înfiinţat  Asociaţia  Sf. Nicolae şi a Tuturor Sfinţilor, materialele le avem deja, manopera este plătită. Va fi aici sală de mese, bucătărie şi spaţii de cazare”, mai spune părintele Ghenadie Ponea.

Aşezământul va avea uşa deschisă pentru cei săraci, flămânzi şi fără adăpost, dar şi pentru cei aflaţi în trecere care vor dori să se odihnească şi să-şi astâmpere foamea. Aceasta este cea mai mare mulţumire pentru părintele călugăr care se întoarce acasă, nu oricum, ci cu dorinţa să strângă în jurul său această mână de oameni, care îşi duc traiul în Butucoasa, care n-au fost bogaţi niciodată, dar care nu s-au culcat seara fără să-i mulţumească bunului Dumnezeu pentru ce au primit, sănătate, gânduri bune, copii cuminţi si ascultători, bună înţelegere în casă.

Satul Butucoasa se află la aproximativ 60-70km distanţă de mun. Focşani, pe Valea Milcovului. Dacă doriţi să ajungeţi acolo, ar fi momentul potrivit, Toamna a „pictat” totul în jur în culori somptuoase, de o splendidă strălucire, iar părintele Ghenadie Ponea este bucuros de oaspeţi.( Janine VADISLAV )

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.