Ochiul stăpânului îngrașă mielul
Ziua în care cade Paştile ortodox în acest an pare să-i pună în încurcătură pe mulţi dintre crescătorii de oi. Paştile ortodox cade pe 8 Aprilie, iar cel catolic pe data de 1 Aprilie.
Utilizarea a două calendare diferite explică decalajul acestei sărbători la catolici şi ortodocşi. Biserica Catolică se raportează la echinocţiul de primăvară după calendarul gregorian, în timp ce Biserica Ortodoxă calculează acelaşi eveniment astronomic după calendarul iulian, pe stil vechi. În Vrancea fermierii nu se plâng că Paştile vine anul acesta prea devreme. Iarna a fost blândă şi hrana pe săturate, condiţii esenţiale pentru ca oile să aibă lapte din belşug şi mieii spor la creştere. La aceasta se adaugă şi faptul că oile au fost date la berbeci în luna august, fătările începând la finele lui 2017.
„Ăsta are undeva în jur de 15 kg. Are aproape o lună de zile”.
- Ce rasă e?
„Ţigaie cu cap negru de Teleorman sau Ţigaia carabaşă”
- Rămâne negru?
„Nu, toţi se vor deschide la culoare. vor rămâne negre picioarele şi capul, iar ei se fac albi.”
În satul Ciolăneşti, comuna Fitioneşti, Stelu Crancu, oier din tată-n fiu, aflat la a cincea generaţie, are una dintre cele mai mari şi frumoase ferme, cu oi una şi una, rasă de de carne şi lapte - Ţigaia cu cap negru de Teleorman, sau Ţigaia carabaşă. Din ferma sa majoritatea mieilor pleacă la vânzare după ce ajung la 40 de kg in viu. La ora aceasta primii miei au deja aproape 20 kg, fiecare. În fermă sunt 500 de capete, din care 100 berbecuţi şi mioare de anul trecut, restul de 400 de oi fiind cu miel sau gata de fătare. Saivanul arată impecabil, iar mâncarea - lucernă şi tainul de porumb cu grâu, e la discreţie.
Curăţenia, care este esenţială pentru sănătatea animalelor, este asigurată - ca şi tratamentele şi deparazitarea - de Stelu Crancu, soţia sa, ginerele şi fiica mai mare, care va absolvi anul acesta Facultatea de Medicină Veterinară. În concluzie, este o afacere de familie, ceea ce confirmă, odată in plus, o vorbă veche din bătrâni, „Ochiul stăpânului, îngraşă animalul”. În plin sezon de pregătire a mieilor pentru Sărbătorile Pascale, e mai mult de lucru ca oricând. „Avem miei pentru Paşti, foarte frumoşi. Ei se duc undeva spre 30-40 kg în viu, cei mai mari, dar vor fi de toate categoriile, de la 15 la 40 kg. Vor fi miei pentru toate buzunarele”, ne spune Stelu Crancu.
Totul depinde de vânzare şi de preţul pe care-l vor obţine la kilogram. O bună parte dintre miei vor ajunge pe mesele vrâncenilor, o parte va merge la export. Diferenţa o va face preţul la vânzare, să-şi scoată şi oierul cheltuiala şi să - i rămână şi profit. - Care credeţi că ar fi preţul bun pentru anul acesta? întreb. „Una e ce ne dorim şi alta ce-ţi oferă piaţa. Cu 10-12 lei/kg, în viu, ar fi perfect. Anul trecut a fost..., mi-e şi ruşine să spun... Mieii care nu s-au dat la Paşti, se vindeau cu 5-6 lei/kg, asta în situaţia în care noi i-am adus la greutatea corespunzătoare cu 6-7lei/kg, o cheltuiala mult mai mare decât am luat pe ei. - Credeţi că anul acesta va fi mai bine? întreb.
„Sperăm. Sărbătorile Pascale fiind puţin mai devreme, putem scoate miei la greutate bună şi câştiga mai bine. Ne-a ajutat şi vremea, e adevărat, plus subvenţiile care au venit la timp”. Provenind dintr-o rasă de carne - Ţigaia cu cap negru de Teleorman, sau Ţigaia carabaşă, la care o oaie adultă ajunge la 70 -80 kg, mielul are deja intre 5- 8kg la fătare şi un spor zilnic de creştere de 300-400gr. Oile, bune de lapte, sunt rezultatul unei selecţii riguroase din ultimii 15-17 ani cu berbeci selecţionaţi, iar rezultatul se vede.
Cine vrea să aibă animale frumoase, le hrăneşte ca la carte, numai cu furaje de calitate, fin de lucernă şi tain, un amestec de porumb şi grâu. Deşi îşi pregăteşte cea mai mare parte din furaje pe terenurile pe care le deţine în proprietate, Stelu Crancu este nevoit să şi cumpere. Anul acesta a fost bine, a primit banii de la APIA la timp, aşa că nu a mai fost nevoit să se îndatoreze. Din cele 500 de oi în care sunt incluşi berbecii şi mieluţele de anul trecut, 400 de oi sunt cu miei, dar nu toţi vor merge la sacrificare. Rasa aceasta merge foarte bine timp de 6-7 ani. De aceea întâi opresc mioarele şi berbecuţii pentru reproducţie, care sunt vârfurile, sau pentru alte ferme de reproducţie. Restul merge la sacrificare. Stelu Crancu nu-şi face griji ca va rămâne cu mieii ne vânduţi mai ales că la export, străinii cer mai mult miei din rase specializate pe carne. De câţiva ani vinde direct de acasă, folosind internetul unde îşi prezintă oferta. Stelu Crancu e mulţumit de nivelul la care a ajuns cu ferma sa, dar îl roade un fapt evident, oierii nu beneficiază de un ajutor financiar să-şi poată achiziţiona mulgători automate. Nu-i uşor pentru 4 persoane să mulgă de două ori pe zi 400 de oi. Nicăieri în Europa civilizată a sec. XXI nu se mai mulge manual.
„Ciobanul e cioban, nu poate conduce şi rezolva problemele curente din birou. Ar trebui să fim ajutaţi, ar fi simplu, în opinia mea. Statul să dea o lege şi să vină cu jumătate din preţul instalaţiei de muls, cealaltă jumătate s-o plătească ciobanul. Beneficiarii acestui ajutor să fie verificaţi la APIA, la doctorul veterinar, cu efectivul minim de animale pe ultimii 5 ani şi să-şi plătească norma de venit. Ar fi un ajutor mare pentru noi, care nu mai găsim oameni dispuşi să se angajeze la fermă - li se pare mic salariul - aşa că pleacă în străinătate unde un cioban câştigă 500-600 euro/lună. Nici câştigul unui proprietar de oi nu este prea mare. Banii câştigaţi se întorc, în mare parte, tot către oi sub formă de hrană, adăposturi mai bune, tratamente.”, mai spune Stelu Crancu, din satul Ciolăneşti, comuna Fitioneşti.
Una peste alta insă, cei care au muncit din greu să ajungă la un anumit nivel, care au ambiţia să lase ceva pe urma lor, merg mai departe, fiind un exemplu pentru unii dintre tinerii din ziua de azi, care nu mai cred că „munca înnobilează pe om” şi îşi găsesc cu greu drumul şi rostul în viaţă. ( Janine VADISLAV )
