Galerie foto | Tradiții și obiceiuri de Sfântul Gheorghe în comuna Nistorești, județul Vrancea
Astăzi, creştinii ortodocși îl prăznuiesc pe vestitul mare mucenic Gheorghe care a trăit în vremea împăratului Diocleţian (sec...IV-lea ) Sf. Gheorghe se trage din Capadochia, din neam strălucit şi luminat, din ceata ostaşilor ce se chemau tribuni. Când a fost să pătimească pentru credinţa sa mărturisind că este creştin, se afla la cinstea dregătoriei de comis. În calendarul popular, Sf. Gheorghe este considerat zeul vegetaţiei, protector al naturii înverzite, al vitelor şi al oilor. Sf. Gheorghe este cel de-al doilea stâlp calendaristic, alături de Sfântul Dumitru. Se spune că atunci când se aud primele broaşte cântând, Sf. Gheorghe ia cheile de la Sf. Dumitru pentru a deschide drumul naturii spre viaţă, el fiind considerat Cap mare de primăvară, înverzitorul întregii naturi, semănătorul tuturor culturilor şi închizătorul anotimpului friguros. Toamna, Sf. Dumitru, care nu iubeşte pomii înverziţi, primeşte cheia de la Sf. Gheorghe pentru a închide timpul frumos şi a slobozi din adâncuri anotimpul rece.
În satele Vrancei Arhaice, aflată în mijlocul munţilor, oamenii păstrează cu sfinţenie obiceiuri vechi de sute şi sute de ani... Ca semn de sărbătoare, în ziua Sfântului Gheorghe, creştinii pun crenguţe verzi la porţile caselor, la intrarea în casă, la ferestre şi la staulul animalelor. Crenguţele sunt sfinţite la biserică, la icoana făcătoare de minuni, să-i apere pe creştini de toate relele şi necazurile. Acest obicei are dublă semnificaţie: pe de o parte se spune că verdele crenguţelor şi al ierbii simbolizează venirea primăverii, pe de altă parte, se spune că aceste crenguţe cu muguri au puteri ne bănuite de ocrotire a păşunilor şi fâneţelor împotriva duhurilor rele. Pentru fiecare dintre noi însă, Sf. Gheorghe este şi un model de curaj, demnitate şi credinţă.
„Sf. Gheorghe nu s-a lăsat intimidat de nimeni, nici de moarte. A reuşit s-o învingă, a reuşit să stea drept în faţa ei, aşa cum ştia el de la Mântuitorul Iisus Cristos, aşa cum primise de la mama sa, că nimic nu este mai sfânt decât să dobândeşti cununa veşniciei şi să fi alături de Cristos în Împărăţia Lui.”, ne-a spus părintele protopop Vasile Bratie, din Parohia Năruja.
Tot astăzi, vechile obiceiuri păstrate cu sfinţenie sunt transmise copiilor, care vor duce tradiţia mai departe. Baciul Stan Bratie, crescător de oi din tată-n fiu, care are 500 de oi şi cam tot atâţia miei, trece fiului - care a împlinit 14 ani - tainele cele sfinte, care îl vor ajuta să apere gospodăria la nevoie.
„Noi, de Sf. Gheorghe, aducem crenguţe sfinţite de la biserică să punem la oile noastre pentru a fi ferite de boli, de animale sălbatice, de vrăjitori, ca să nu ia mana la lapte”, spune baciul Stan Bratie, din Nistoreşti.
- Andrei are 14 ani, el va moşteni stâna? întreb.
„Da. De aceea trebuie să-i trec mai departe tot ce-am primit, învăţătura de la bunicul şi de la tatăl meu.”
De Sf. Gheorghe se tocmesc ciobanii care vor lua în primire oile şi le vor duce în munte, unde vor fi ţinute până la sărbătoarea de Sf. Dumitru.
Cei doi ciobani, care vor să lucreze cu baciul Stan, vin împreuna. Şi ei au oi, unul 50, celălalt 70.
„Noroc..., bine te-am găsit baciule, am venit pentru-mpăcare...”, spune Toader Ciută.
Tocmeala e grea, ciobanii cer bani mai mulţi ca-n alţi ani, cer rând la caş, dreptul de a-şi aduce în stână propriile oi, dar şi liber la coasă.
„Eu vreau aşa, zice Toader, brânză 6 kile şi unu de urdă, pentru fiecare oaie. La coasă vreau 3 săptămâni libere. Ca plată, 3000 pe lună.”
„Ar fi bine 20 şi oile scutite? întreabă baciul.
„Măcar 25..., să m-aleg cu ceva”, bate palma Toader Ciută.
Ciobanii cer, gospodarul mai taie din pretenţii, dar până la urmă încheie învoiala pe care o stropesc cu o ţuică bună, de prună, ţapănă de tare ce e.
Urmează tocmeala cu celălalt cioban.
„Salariu, cât îmi daţi?
„Dacă ai oi mai multe, 1700- 1800...”, spune baciul.
„Am 70. Dacă lui Toader i-ai dat 2500 lei, îmi dai şi mie 2000 şi oile să fie scutite. Batem palma? întreabă nenea Ion.
„Hai noroc, să ne fie de bine... , spune baciul Stan Bratie, rămânem înţeleşi, cum am vorbit.”
În această zi fetele, cărora li se apropie sorocul, seamănă usturoi din care vor mânca anul care vine. Maria, care ştie bine acest obicei de la mama ei, îşi învaţă acum fetele.
„Usturoiul semănat de Sf. Gheorghe îl vor mânca fetele anul care vine cu credinţa că o să le grăbească nunta”, spune Maria Bratie, care este atentă să-şi facă fetele treaba bine.
- E verificat, se împlineşte? întreb.
„Aşa a făcut şi verişoara mea şi s-a măritat, acum are şi copil!”, spune Livia, mezina Mariei.
Din bătrâni, de Sfântul Gheorghe este obiceiul să se dea de pomană lapte, brânză şi caş. ( Janine VADISLAV )
Text republicat prima publicare în ediția din 29.04.2019 a Ziarului de Vrancea
