Galerie foto | Tradiții, obiceiuri, superstiții de Sânziene în satele din Vrancea Arhaică
Astăzi, întreaga creştinatate ortodoxă sărbătoreşte Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, în cetatea Orini, părinţii săi fiind preotul Zaharia şi Elisabeta, descendenţă a seminţiei lui Aaron, cinstită anual pe data de 24 iunie de către poporul român. Retras în pustiu, Sf. Ioan a dus o viaţă de aspre nevoinţe, până în momentul în care a primit porunca să înceapă să predice. Rolul lui Ioan nu a fost numai acela de a pregăti poporul pentru venirea lui Cristos, ci şi acela de a-L descoperi lumii ca Mesia şi Fiul lui Dumnezeu. Ioan este nume iudaic - "Iohanan" prescurtare din Iehohanan şi înseamnă "Dumnezeu s-a milostivit". În calendarul popular, acestă zi poartă numele de Sânziene, sau Drăgaica. Sânzienele, sunt fiinţe frumoase şi au puteri magice.
În ziua Solstiţiului de vară, Sânziana, sau Drăgaica, cântă şi dansează împreună cu alaiul ei de zâne şi fete frumoase, umblă peste câmpuri şi păduri, pluteşte prin aer, bagă bob spicului de grâu, dă miros plantelor de leac, vindecă bolile şi suferinţele oamenilor, apără holdele de grindină, furtuni şi vijelie, urseşte fetele de măritat. După Sânziene scade lunginea zilelor şi se măresc nopţile, se usucă rădăcina grâului şi se coc boabele, răsare pe cer Constelaţia Găinuşei ( Cloşca cu Pui), florile îşi pierd din miros şi din puterea tămăduitoare de boală, cucul încetează să mai cânte şi apar licuricii în păduri.
Licuriicii, făcliile pădurilor, apar în preajma solstiţiului de vară şi lumineaza noaptea de la apusul soarelui până dimineaţa. Licuriciul este o vietate misterioasa, cu dublu rol: pozitiv („Orbul care va avea 9 licurici pe lângă casă îşi va recăpăta vederea”; „Copilul în a cărui scăldare se va pune trup de licurici, acela va fi luminat la minte”); şi negativ ( „Licuriciul este ochiul dracului”; „Cine are licurici pe lângă casă, e semn că acela e prieten cu dracul”).
În calendarul popular, acestă zi poartă numele de Sânziene, sau Drăgaica. Tradiţia spune că Sânzienele plutesc în aer sau umblă pe pămân, cântă şi dansează, împart rod holdelor, tămăduiesc bolnavii şi apără semănăturile de grindină. În satele din Vrancea Arhaica, sărbătoarea de Sânziene este ţinută cu sfinţenie. Adevărate zeiţe ale soarelui, Sânzienele vestesc că în acestă zi de sărbătoare este „Cap de vară”, iar oamenii trebuie să se bucure, să sărbătorească aşa cum se cuvine, pentru a fi răsplătiţi cu roade bogate, copii frumoşi şi sănătoşi. În satul vrâncean, Bahnele, fetele, care au împlinit 14 ani, aşteaptă cu nerăbdare să-şi facă pe ursită. Dis de dimineaţă pornesc la cules de flori din care nu lipsesc sânzienele, pe care le împletesc, cu alte flori de câmp, în cununi. Aruncate pe casă arată dacă fata se va mărita, sau nu, în acest an, dacă ursitul va fi tânăr sau bătrân, urât sau frumos, dacă va avea noroc sau pagubă în casă. Din bătrâni există credinţa că această cunună de Sânziene are aceeaşi semnificaţie cu colacul de făină de grâu pus de naşă pe creştetul miresei, înainte de pornirea alaiului la biserică şi cu cununiile împărăteşti puse de preot pe capul mirilor în timpul cununiei creştine ( spune eminentul profesor doctor Ion Ghinea). Dacă fata va avea norocul să-i rămână coroniţa pe acoperis, e semn că se va căsători curând, dacă nu, mai are de aşteptat pân-la anul care vine.
Îmbrăcate în frumoasele costume populare, codanele merg, cât roua nu s-a uscat, să culeaga flori. Fetele spun ca aşa e tradiţia din moşi strămoşi şi abia aşteaptă această zi.
„Aşa este tradiţia, la 14 ani fiecare fată îşi face o coroană pentru Sânziene, să vadă dacă se va mărita, sau nu. Şi dacă va rămâne coroana pe casă înseamnă că se va mărita, dar de va cădea trebuie să încerce şi anul viitor”, spune Nicoleta.
- Cine a-mplinit 14 ani? întreb.
„Eu!”, spune Georgiana.
- Văd că ţi-ai făcut coroniţă.
„Da, mi-am făcut”, spune codana veselă.
- Şi dacă rămâne pe casă, ce faci?
„O să-mi continui şcoala şi o să vorbesc cu alesul să mă aştepte până termin”
Înconjurată de fete, Georgiana aruncă pe acoperiş coroniţa.
„Eu arunc coroniţa să-mi aducă Sânzienele ursita!
Eu arunc coroniţa să-mi aducă Sânzienele ursita!
Eu arunc coroniţa să-mi aducă Sânzienele ursita!” spune Giorgiana şi coroniţa nu cade...
Nu întotdeauna rămâne coroniţa pe casă...
„Anul trecut am făcut şi eu, dar n-a stat pe casă”, oftează o codană frumuşică foc.
- Ce înseamnă?
„Că nu mă mărit...”
De Sânziene este şi ultima zi când se culeg plantele tămăduitoare. Tanti Verginica a ieşit în poiană, să le înveţe si pe fete care sunt plantele bune de leac.
„Am găsit salvie, e buna de dureri de măsele, am găsit cimbrişor e bun de ceai de tuse, am găsit cănăfiori buni de ceai de inimă şi de tensiune. Toate florile sunt bune. Sunt foarte curate la noi”
- Până la doctor...
„Până la doctor întrebuinţăm florile”, mai spune tanti Verginica Trestioreanu.
Nepoatele sunt curioase şi învaţă repede.
„Am învăţat, dar ştiam şi eu, de când eram mică. Mamaia mă lua mereu cu ea când culegea flori.”, spune Georgiana.
Zilei de Sânziene i se mai spune şi ziua Amuţirii Cucului. Prevestitorul cuc cântă din ziua Bunei Vestiri, până la solstiţiul de vară, adică până la Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul. Sânzienele sunt cele care provoacă « amuţirea cucului », deoarece se crede că el ar putea prevesti oamenilor cât mai au de trăit, dar numai Dumnezeu cunoaşte de fapt cât le este scris oamenilor să trăiască.( Janine VADISLAV )
Articol republicat în Ziarul de Vrancea.Prima publicare în iunie 2019
