Viața satului

Galerie foto | Pasiunea Constantinei Trifan, meșterița din Reghiu care țese în război de peste 60 de ani

Janine VADISLAV
4 iun 2019 9127 vizualizări

Doamna Constantina Trifan din Reghiu, renumită ţesătoare în Vrancea, a prins drag de meserie de la mama ei care a „îmbrăcat” ani de-a rândul femeile de pe Valea Milcovului ţesând în război ii şi catrinţe de o frumuseţe rară. La 7 ani a intrat în războiul de ţesut, chiar dacă nu ajungea cu tălpile la podea.  De mică a avut un singur vis, să strângă costume populare cu modele foarte vechi şi să ducă tradiţia mai departe. A reuşit după o muncă de peste 60 de ani în războiul de ţesut, lucrând zi şi noapte pentru a-şi împlini visul. O mare parte din banii câştigaţi i-a cheltuit cumpărând, de pe unde a găsit, ii şi catrinţe foarte vechi, unele intr-o stare deplorabilă. Cu multă grijă şi migală le-a recondiţionat ajungând acum să arate impecabil.  A ţesut bunica, a ţesut mama dumneaei, doamna  Constantina ţese încă, deşi a  împlinit 76 de ani. Din camera ei nu lipseşte războiul de ţesut la care lucrează zilnic  5-6 ore bune. Îi mai rămâne timp şi pentru treburile din gospodărie dar şi să-şi înveţe nepoatele care vor duce tradiţia mai departe. Este singura de pe Valea Milcovului care a reuşit să strângă cele mai frumoase ii şi catrinţe, în care a investit mulţi bani de-a lungul timpului, decizie care a făcut-o cu adevărat fericită.

Doamna Constantina îşi aduce aminte cu drag de frumoasele vremuri când fetele îşi coseau iile pe care le îmbrăcau de Paşti, la biserică, una mai frumoasă ca alta. Rar se-ntâmpla să fie doua ii cu acelaşi model. De obicei coseau pe furiş şi de sărbători  ieşea fiecare tot cu un alt model. La 13 ani a cusut prima ie, cu mătase crem pe pânză de casă, o ie care îi este foarte dragă şi acum. În colecţia sa păstrează şi cămaşa de mireasă a mamei, cusută înainte de nuntă căci,  acum 70-80 de ani, fetele din Reghiu îşi lucrau singure ia si catrinţa de mireasă. O altă ie, la care ţine foarte mult, este a bunicii paterne, veche de peste 100 de ani.

„Cămaşa asta este moştenire de la bunica Rada. Ţesută pânza în război, după aceea cusută de mâna ei. O purta la zile de sărbători mari. În fiecare familie se cosea. Bunica mea a ţesut cămăşile, i le-a dat mamei mele, fiind nora ei. Mama mea ni le-a  transmis nouă şi noi trebuie, ca mame, să le dăm fetelor noastre. Pe vremea aceea nu exista fată care să nu-şi coasă cămaşa de Paşti, n-avea cu ce se înnoi”, spune doamna Constantina.

- Şi modelele? întreb.

„Modelele le luam tot aşa, de la bătrânele din sat”.

Între toate, una dintre ii are o poveste tristă care-i aduce şi acum meşteriţei o lacrimă în colţul ochiului.

„Aveam 20 de ani şi am cusut-o pentru soacra mea. Două luni am lucrat la ea, zi şi noapte, la lampă, n-aveam lumină electrică... Am zis să fie soacra mulţumită, dar n-a fost. Am făcut nunta iar seara, când i-am dat cămaşa nu a primit-o, nu eram de rangul soţului meu. A doua zi mi-a pus-o pe şifonier, sus. Am luat-o şi eu şi am păstrat-o.”

O alta ie deosebită a fost moştenită de la o mătuşă, cu un model mai complicat,  lucrat mai rar.

„E făcută în ajur, aici e cu găurele, cu colţişori, cum se făceau odată. La gât  se face pielea găinii, aşa se spune”, povesteşte doamna Constantina Trifan.

Deasupra laviţei tronează fotografia bunicii Rada, ţesând în război. A trăit 101 ani şi a învăţat-o şi pe dumneaei să ţeasă pe vremea când nu împlinise 8 ani. La aproape 68 de ani  de la acel moment, doamna Constantina şi-a împlinit visul, în colecţia sa, foarte valoroasă, are 40 de costume complete, vechi de peste 100-150 de ani şi 10 lucrate de mâinile ei. Toate sunt ţesute în război, cu modele tradiţionale specifice zonei, unele purtate zilnic, la muncă, altele la sărbători, la nuntă, sau la înmormântare. O parte din ele au aparţinut bunicii Rada, care le-a lăsat moştenire nepoatei preferate, altele au fost cumpărate  pe bani mulţi.

„La o catrinţă cu vrâste ( cu dungi ) se lucrează cu mătase şi lână vopsită cu coajă de nucă, cu mojdrean... Erau catrinţe de toată ziua, purtate de femeile tinere  acasă, la muncă, la prăşit la câmp. Ca să aibă mai multă libertate în mişcare, prindeau colţul catrinţei în bete. ( la brâu.)

Catrinţele negre, fără model, erau purtate de femeile bătrâne la biserică, erau înmormântate cu ele.

Florentina, fiica cea mică, iubeşte portul popular la fel de mult şi, locuind împreună, a putut învăţa multe din secretele ţesutului şi cusutului tradiţional.

„Eu am moştenit o comoară  de la mama mea, mama mea de la mama ei, iar bunica mea  de la soacră, bunica Rada. Avem în sânge asta, indiferent  de cât de obosită ai fi, pui mâna pe lucru măcar o jumătate de ora, spune Florentina. Astăzi port un costum  de sărbătoare, cum purtau femeile tinere la biserică.

O parte din modele pe care le folosesc când lucrez sunt vechi de aproape 200 de ani, modele despre care mulţi nici nu au auzit sau văzut. Sunt modele pe care le aduc în actualitate, lucrate pe borangic cum nu se mai face...

„Şi noaptea ne gândim ce fel de modele să mai iscodim şi unde să le mai găsim, spune şi doamna Constantina. Eu îi învăţ pe copii, pe nepoţii mei, să facă şi ei ce am făcut eu, să ducă tradiţia mai departe, să gândească, să creeze.”

Chiar dacă a ajuns la o anumită vârstă,  doamna Constantina nu se dă pe una tânără,  lucrează acum pentru nepoate şi pentru strănepoate, grăbind să le facă zestre.

- Ce faceţi acum? o întreb, după ce intră în război.

„Acum fac modelul, aşa făcea şi mama mea. 4 avem, 2 luăm, 2 lăsăm (....)”

Tot ce văd, şi nu se poate povesti, este o simfonie de culori elegante care se aşează sub degetele sprintene ale meşteriţei, talpa piciorului apasă „iepele” (pedalele ) şi modelul sporeşte.

Doamna Constantina Trifan are planuri mari, mai ales că şi-a montat acum cel de-al doilea război de ţesut, să lase şi nepoatelor câteva costume moştenire. În rest, sănătate să fie...  (Janine VADISLAV )


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.