Galerie foto | Cum se fac scutecele sau ajunelele Domnului la Neculele, comuna Vintileasca
În Ajunul Crăciunului, gospodinele nu-şi mai văd capul de treabă. Deşi au de pregătit bucate alese, prima lor grijă sunt turtele, ajunelele, sau scutecele Domnului nostru Iisus Cristos, care astăzi s-a născut... Conform tradiţiei Maica Domnului, cuprinsă de durerile facerii, îi cere adăpost lui Moş Ajun. Sărac fiind, acesta o îndrumă spre fratele şi vecinul său, Moş Crăciun, care era foarte bogat. Se spune că în acele vremuri Mos Ajun avea numărul 24 la poartă, aşa că a îndrumat-o pe Maica Domnului să bată în poarta cu numărul 25..., unde nu este primită. Fără ştirea lui Crăciun, Crăciuneasa o adăposteşte pe Maica Domnului şi o ajută la naştere. Pentru că a trecut peste cuvântul bărbatului, femeia este pedepsită cu asprime: Crăciun îi taie mâinile din cot. Maica Domnului îi pune mâinile la loc şi i le face strălucitoare ca soarele.
Ca să nu rămână Pruncul Iisus fără scutece, gospodinele se pregătesc să coacă turtele, sau ajunele. sau scutecele Domnului. Este ziua în care fetele mari sunt învăţate de mame sau de bunici cum să pregătească ajunelele din făină curată, cernută prin sită nouă, niciodată folosită. Tanti Verginica o învaţă pe nepoata ei Georgiana, care tocmai a împlinit 12 ani.
- Tanti Verginica, da ce faceţi acolo? întreb.
„Frământ de ajunele”.
- Ce sunt ajunelele?
„Ajunelele sunt scutecele Domnului, se face de ajunul Crăciunului. Pui apă, pui sare, frământ, frământ aici făina şi pe urmă le-ntindem şi le facem pe plită”, spune tanti Verginica Trestianu, din satul Neculele
O mână de ajutor îi dau şi nepoţii. Georgiana îi dă la mână cele de trebuinţă, iar David face treaba mai grea, zdrobeşte miejii de nucă în chiuă, un obiect păstrat în familie de peste o sută de ani. Şi tanti Verginica a învăţat să facă ajunele de la bunica ei, acum transmite tradiţia mai departe.
„Ia treci încoace, mi-a spus bunica, să te-nvăţ şi pe tine să faci ajunele! Şi de-acoalea mă ocupam şi făceam şi eu cu ea. Acuma învăţ şi eu nepoata, învăţ nepoţelul”.
Tanti Verginica spune că fiecare gospodină are secretul ei, ca să-i iasă ajunelele ca la carte, secret păstrat cu străşnicie în familie.
„Trebuie frământate mai mult, aşa, ca lumea, lăsat puţin să crească şi apoi să avem focul potrivit colea, pe plită...”
- Contează şi cât de bine se întinde aluatul? întreb.
„Da. Dacă le frămânţi bine, se-ntinde bine, dacă nu, nu se-ntinde”.
Familia e mare, trebuie de dat şi de pomană prin sat, aşa că e de copt, nu glumă.
„Fac multe, fac că le dau la băieţii mei şi mai departe prin sat. Degeaba vine Ajunul Crăciunului dacă nu facem ajunele, pentru că este naşterea lui Iisus şi trebuie făcute scutece”, mai spune tanti Verginica Trestianu.
După ce i-a spus toate secretele, tanti Verginica e cu ochii pe nepoată, să vadă cum se descurcă.
- E greu, Georgiana? întreb.
„Nu prea...”
- Îţi place?
„Da”.
- David, ce faci acolo?
„Chisăz miejii pentru ajunele...”
Chiua a fost a stră- străbunicului. Tanti Verginica spune că i-o lasă lui David care va moşteni şi casa.
Ultima reţetă este a siropului, cu care ajunelele vor fi însiropare.
„Pui apa, am pus zahăr, acuma pun miezul de nucă şi facem siropul pentru ajunele”, spune tanti Verginica.
Treaba merge strună, aşa că ajunelele vor fi gata la timp să fie oferite şi colindătorilor.( Janine VADISLAV )
