Foto | Tradiţii şi obiceiuri din Postul Mare sau Postul Paştelui, cum i se mai spune, în satele vrâncene de la munte
Din lunea de după Lăsatul Secului începe Postul Mare propriu-zis, ce durează şapte săptămâni, perioadă în care nu se mănâncă lapte, carne, brânza şi ouă, alimentaţia zilnică bazându-se în totalitate pe produsele vegetale. În această perioadă în gospodăriile tradiţionale se lucrează de zor, se toarce, se ţese iar femeile tinere şi fetele îşi cos, pe ascuns, frumoasele cămăşi cu care se vor îmbrăca în ziua de Paşti.
Postul Paştelui, numit în tradiţia populară şi Postul Mare sau Postul Păresimilor, este cel mai lung post de peste an, întinzându-se pe o perioadă de şapte săptămâni şi precede sărbătoarea Învierii Domnului. Este un post greu şi aspru, mai ales în ultima săptămână, denumită Săptămâna Patimilor. În Vrancea, în satele de la munte, oamenii respectă cu stricteţe obiceiurile vechi de sute de ani. Gospodinele urcă în pod vasele de dulce şi le dau jos pe cele de post, pe care le opăresc înainte de a le folosi.
„Aşa se-ntâmplă peste tot la ţară şi cred că şi la oraş. Este postul cel mai drastic, este postul în care se mănâncă cu restricţie ulei, nu se mănâncă decât duminica şi sâmbăta. Peşte, în tot postul se mănâncă la două sărbători, Floriile şi Bunavestire”, spune doamna Maria Ochean din comuna Vrâncioaia.
În această comună, reţeta rămasă de pe vremea Babei Vrâncioaia, este ciorba de fasole, dreasă cu borş de la putină, pe care o gătea pentru cei 7 feciori ai ei. Tradiţia trebuie transmisă mai departe, aşa că bunica Maria îşi învaţă nepoatele cum se alege fasolea şi se curăţă zarzavatul, iar când ciorba va fi gata vor afla şi secretul gustului.
„Vreţi să aflaţi secretul? zâmbeşte doamna Maria Ochean. Gustul deosebit îl dă pătrunjelul şi cu cimbrul, puse la sfârşit”.
Cele două nepoate spun că ţin postul de mici, aşa cum au văzut la mamele şi la bunica lor.
„Am ţinut post pentru a lua note bune la teze, la teste... Dumnezeu m-a ajutat,” spune Corina.
„De la 7 ani eu ţineam posturile, nu mai mâncam de dulce, deloc”, spune Mirela.
- De ce? întreb
„Pentru a mă ajuta Dumnezeu..., mi-am curăţat sufletul, în spre binele meu”.
Mai este o zi, la jumătatea postului, numită „miază-părează”, păstrată cu sfinţenie de gospodine, când se numără ouăle strânse, să vadă dacă vor avea de ajuns pentru pregătirea Sărbătorilor Pascale.
„Până acuma am adunat vreo 30 şi ceva de ouă, bănui c-o să-mi ajungă de Paşti şi să vopsim, să facem şi cozonac, să facem şi pască”, mai spune doamna Maria.
Se spune că de la post pot fi scutiţi copiii, femeile gravide, lăuzele şi bolnavii. Totodată, în Postul Paştelui nu se fac nunţi, botezuri, nu se ţin petreceri, nici zilele de naştere nu se serbează, iar distracţiile sunt interzise.
În Postul Paştelui suntem sfătuiţi să fim mai buni, în consecinţă nu fim lacomi. Chiar dacă eşti mai strângăreţ de fel şi ţi-e este frică de ziua de mâine, în Postul Paştelui ar trebui să dai dovadă de mai multă bunătate şi înţelegere faţă de cei din jur, mai puţin înstăriţi. În Post, ne limpezim mintea pentru lucrarea spirituală, Nu faceţi paradă cu reuşitele voastre. Chiar dacă aveţi o viaţă cu de toate, în Postul Paştelui ostentaţia nu este bine-văzută.( Janine VADISLAV )
