FOTO | Tradiţii şi obiceiuri din Ajunul Crăciunului la Spulber: „Scutecele Domnului” sau „Ajunelele”
Astăzi este prăznuită una dintre cele mai frumoase şi emoţionante sărbători de peste an, Ajunul Crăciunului. Legenda spune că Maica Domnului, cuprinsă de durerile facerii, îi cere adăpost lui Moş Ajun. Sărac fiind, acesta o îndrumă spre fratele şi vecinul său, Moş Crăciun, care era foarte bogat, unde însă nu a fost primită. Fără ştirea lui Crăciun, Crăciuneasa o adăposteşte pe Maica Domnului şi o ajută la naştere. Pentru că a trecut peste cuvântul bărbatului, femeia este pedepsită de Crăciun care îi taie mâinile din cot. Maica Domnului îi pune mâinile la loc şi i le face strălucitoare ca soarele.
În Ajunul Crăciunului, în Vrancea, gospodinele pregătesc turtele, scutecele Domnului nostru Iisus Cristos, sau ajunelele, cum li se mai spune. Tradiţia s-a transmis din generaţie în generaţie. În această zi, fetele de măritat sunt învăţate de mame cum să pregătească turtele din făină curată, cernută prin sită nouă, niciodată folosită. Aluatul nu se priveşte cu mirare, ca să nu se deoache. Nimic din ce a slujit preparării aluatului nu trebuie risipit, sau lăsat la întâmplare, căci fiecare fărâmă are virtuţi magice.
„Este o reţetă foarte simplă, folosim doar puţină sare, apă şi făină. Este o făină bună, care permite aluatului să se întindă, trebuie să le facem foarte subţiri, precum scutecele Domnului”, spune doamna Nicoleta Hârcan, din comuna Spulber, care face ajunele de când era mică.
- Cum era în ziua în care se coceau ajunele pe plită? întreb
„Era o adevărată sărbătoare la noi în casă. Mama aducea făina, începea să frământe, iar noi abia aşteptam s-o ajutăm şi, bine-nţeles, să le gustăm”.
Aluatul, frământat bine, este porţionat, potrivit cu sucitorul, apoi aşezat pe o pernă şi întins bine, bine, cu două degete, după care se taie, iar foile se pun la copt pe plită. O mână de ajutor dă şi Maria, fata gazdei, care abia a împlinit 14 ani.
- Maria, când ai întins prima turtă? întreb
- Cred că aveam vreo 6 ani”, spune fata cu ochii la foaia din ce in ce mai subţire de vezi prin ea!
În acest timp, bunica Mariei povesteşte cum se făceau ajunelele pe vremea când era dumneaei fată mare.
„La noi se făcea cu miez de seminţe de bostan, se numea JOLFĂ. Tatăl meu pisa seminţele şi pe urmă le punea într-un ceaun şi miezul se ridica de-asupra şi-l lua cu paleta şi-l aşeza pe turte. Erau foarte bune...”
- Se băteau turcii la gura copiilor? întreb
„Bine-nţeles!”
- Dumneavoastră de la cine aţi învăţat?
„Eu? De la mama mea. Atunci nu se-ntindeau aşa, pe pernă, se întindeau cu sucitorul şi se puneau pe plită. Mai grosuţe, aşa erau. Fiind JOLFA aceea umedă, se muiau mai bine”, mai spune doamna Adriana Hîrcan.
Aluatul se frământă până când se desprinde de pe degete, apoi se lasă o jumătate de oră la odihnit. În acest timp fetele sparg şi aleg miejii de nucă.
Pentru gospodinele din Spulber, ziua aceasta este foarte importantă, ajunelele sunt Scutecele Domnului.
„Sunt albe, curate precum Scutecele Domnului. Este un simbol pe care noi îl respectăm cu sfinţenie, spune doamna Nicoleta. Maria, vii să mă ajuţi?
- De ce au un gust mai bun coapte pe plită?
„Ăsta e secretul bucătarului ...”
Nuca dată pe maşină se amestecă cu zahăr, coaja de portocală, rom şi vanilie, iar siropul, în care se moaie turtele sau ajunelele, se face din apă caldă în care se pun părţi potrivite de zahăr, vanilie şi rom. Însiropate şi date cu nucă din belşug, ajunelele sunt duse de pomană.
„Pe lumea asta să fie a mata, pe lumea ailaltă să fie morţilor care s-au pomenit la biserică”, spune doamna Nicoleta.
„Bogdaproste, să fie!”
Din bătrâni se spune că dacă în Ajun de Crăciun prima, care vine cu împărţitul este o femeie, animalele din ogradă vor face în anul care vine numai femele, dacă vine un bărbat, vor făta numai masculi.
„Scutecele Domnului, sau Ajunelele, este denumirea unei prăjituri tradiţionale pe care gospodinele noastre credincioase o pregătesc în ajunul sărbătorii Naşterii Domnului, în această atmosferă a colindelor, când aflăm că Pruncul Iisus „s-a născut mititel, în scutec de bumbăcel”. Ajunelele sunt binecuvântate la biserică şi date apoi de pomană. În primul rând copiilor, să nu le pară rău”, spune părintele Iulian Măciucă de la Biserica din comună.
În Ajun de Crăciun sunt respectate cu străşnicie multe tradiţii, obiceiuri şi superstiţii, pentru a ţine departe de casă necazurile, bolile, sărăcia, dar şi vrăjile care pot face rău oamenilor şi animalelor din gospodărie. ( Janine VADISLAV )
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
