Foto | Tradiţii şi obiceiuri de Sînziene la vrânceni
Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, în cetatea Orini, părinţii săi fiind preotul Zaharia şi Elisabeta, descendentă a seminţiei lui Aaron, este cinstită anual pe data de 24 iunie de către români. Retras în pustiu, Sf. Ioan a dus o viaţă de aspre nevoinţe, până în momentul în care a primit porunca să înceapă să predice. Rolul lui Ioan nu a fost numai acela de a pregăti poporul pentru venirea lui Cristos, ci şi acela de a-L descoperi lumii ca Mesia şi Fiul lui Dumnezeu. Ioan este nume iudaic - "Iohanan" prescurtare din Iehohanan şi înseamnă "Dumnezeu s-a milostivit". În calendarul popular, această zi poartă numele de Sânziene, sau Drăgaica. Tradiţia spune că Sînzienele plutesc în aer sau umblă pe pământ, cântă şi dansează, împart rod holdelor, tămăduiesc bolnavii şi apără semănăturile de grindină. Adevărate zeiţe ale soarelui, Sînzienele vestesc că în această zi de sărbătoare este „Cap de vară”, iar oamenii trebuie să se bucure, să sărbătorească aşa cum se cuvine, pentru a fi răsplătiţi cu roade bogate, copii frumoşi şi sănătoşi.
În satul Dragosloveni - comuna Soveja, fetele care împlinesc 14 ani, aşteaptă cu nerăbdare să-şi facă pe ursită. Dis de dimineaţă pornesc la cules de sînziene, pe care le vor împleti cu alte flori de câmp în cununi ce vor fi aruncate pe acoperişul casei. Dacă fata va avea norocul să-i rămână coroniţa pe acoperiş, e semn că se va căsători curând, dacă nu, mai are de aşteptat pân la anul care vine.
„ Astăzi sunt Sînzienele”, spune Ştefania bucuroasă că fetele mai mari au invitat-o să înveţe cum se face coroniţa.
- E sărbătoare mare.
„Da. Fetele care sunt de măritat, la 14 ani aruncă o coroniţă pe casă. Dacă au noroc, rămâne acolo, dacă nu...
- De unde ştii?
„De la bunica, aşa a făcut şi ea şi mama... Abia aştept să împlinesc 14 ani să-mi încerc norocul”, spune copila.
Tanti Ţica Geană, meşter popular din Soveja, le este alături fetelor, doar ea ştie toate obiceiurile aşa cum erau odată, fiind păstrate în comunitate de sute de ani.
„De când mă ştiu, de copilă, făceam coroniţe şi le aruncam pe casă”
- La dumneavoastră, cum a fost?
„La mine a rămas pe casă, că m-am căsătorit de mică, la 15 ani”, spune tanti Ţica râzând. A fost cu noroc, are o familie frumoasă.
Şi Elena îşi aminteşte, deşi era doar o copilă de câţiva anişori, cum stătea pe lângă fetele mai mari bucurându-se de momentele magice ale sărbătorii de Sînziene.
„Am învăţat să fac coroniţe, eram curioasă, mă băgam printre fetele mai mari. Am aruncat şi eu coroniţa pe casă...
- Cum a fost?
„ A fost interesant... şi mi-a purtat noroc.”
Dar astăzi este rândul Casianei să arunce coroniţa. Se mărită, ori nu?
„Eu arunc coroniţa să-mi aducă Sînzienele ursita / Eu arunc coroniţa să-mi aducă Sînzienele ursita/ Eu arunc coroniţa să-mi aducă Sînzienele ursita”, spune Casiana şi o aruncă pe casă. Coroniţa rămâne pe acoperiş.
- Ţi-a rămas coroniţa pe casă, ce faci?
„Mă mărit, da nu acum. Vorbesc cu iubitul meu, să termin întâi şcoala şi după aia....”
Sabina, cea mai mică din grup, se gândeşte deja la ziua în care îşi va face pe ursită. Până atunci, socoteşte pe degete cât timp i-a mai rămas.
- Câţi ani mai ai până când o să arunci coroniţa? întreb.
„Şase!”
Tot de Sînziene, femeile din sat merg să culeagă plantele tămăduitoare, cât nu s-a zvântat roua de pe ele.
„Am adunat cimbrişor. Este o plantă pe care o cunoaştem din bătrâni, foarte folositoare la ceaiuri, siropuri. Coada şoricelului, pentru ceaiuri de fiere, la ficat şi ce mai ştim de la bunicile noastre”, spune tanti Ţica Geană.
„Eu am cules păducel, este foarte bun pentru inimă, am cules cimbrişor, sunătoare, am şi muşeţel, este un calmant foarte bun”, spune tanti Mina.
Culesul plantelor medicinale în această zi are rostul lui.
„Astăzi plantele acestea tămăduitoare au cea mai mare putere de vindecare”, ne spune Mihaela secretul.
Coroniţele împletite de codane sunt păstrate peste an având rol protector împotriva farmecelor şi vrăjilor de ursită. Zilei de Sînziene i se mai spune şi ziua Amuţirii Cucului. Prevestitorul cuc cântă din ziua Bunei Vestiri, până la solstiţiul de vară, adică până la Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul. ( Janine VADISLAV )
