Viața satului

FOTO | Tradiţii şi obiceiuri de Sfinţii Mucenici, în comuna Soveja

Janine VADISLAV
9 mar 2021 2580 vizualizări

Deosebită în multe de celelalte localităţi vrâncene, comuna Soveja păstrează tradiţii şi obiceiuri vechi de sute de ani, transmise din generaţie în generaţie de bătrânele satului care ştiau, fără să cunoască prea multă carte şi fără să fi ieşit din vatra satului, toate secretele traiului de la naştere şi până la ultimul drum pe care mergeau în straie pregătite cu mult înainte şi păstrate în lăzi....  Între lada de zestre şi lada în care aşteptau cele necesare pentru ultimul lor drum, era toată viaţa cu bune şi rele, cu bucuriile care le marcau existenţa, înşirate ca mărgelele pe aţă..., părinţii, fraţii şi surorile, bărbatul cu care dădeau viaţă copiilor, botezuri şi nunţi, multă muncă pentru a ţine casa ca adevărate gospodine ce erau, respectul pentru omul lor şi iubirea pentru tot ce împărţeau cei doi, uniţi de sfânta Biserică.

Aşa cum nu trece Paştile, Crăciunul şi nici Anul Nou, fără pregătire şi petrecere de la cea mai avută gospodărie, până la cea mai necăjită casă, nici sărbătoarea Mucenicilor, sau măcinicilor, nu trece fără a fi  trăită aşa cum se cuvine... Cine mai ştie cum era odinioară? Bătrânelele satului care n-au uitat nimic şi care, la rândul lor, le învaţă pe tinerele neveste şi copile. Cu emoţie în glas îşi amintesc cum de pe la 5-6 ani făceau măcinici cu mamele şi bunicile lor şi era o zi în care sufletul pendula între tristeţe pentru tot ce-au pătimit Mucenicii pentru credinţa lor şi momentul în care duceau de pomană măcinicii aureolaţi de flăcăruia aprinsă a lumânării...

În zilele care ne apropie de 9 martie, sărbătoarea Mucenicilor, o aromă binecuvântată adie peste Vrancea întreagă. Gospodinele pregătesc făina, ouăle, ţaica şi laptele, ingrediente nelipsite dintr-o coptură specială îmbogăţită cu arome de lămâie, coajă de portocală mărunţită pe răzătoare şi vanilie.

La Soveja, tanti Nuţa Grosu s-a apucat de treabă, împreună cu ajutoarele ei Maria, Laura, Sânziana şi Răzvan. Numai ochi şi urechi, Laura şi Maria îi dau la mână bunicii cele de trebuinţă, căci fetele vor pregăti şi la casele lor, când va veni vremea, măcinicii care se dau de pomană în ziua de 9 Martie.

„Maria, adu te rog, ţaica, apă călduţă şi sare... Punem şi un pic de lapte..., aşa...,  desfă şi pachetul cu făină”, spune tanti Nuţa.

„Ce facem acum”? întreabă Laura curioasă.

„Cernem făina, s-o afânăm, creşte mai bine şi măcinicii ies mai pufoşi. Vă plac măcinicii pufoşi, nu-i aşa? râde tanti Nuţa.

„... mai ales mie,” spune Răzvan care sparge nuci de zor.

„Până creşte maiaua, ne pregătim cu făina, punem coaja de lămâie...  Laura, adu ouăle! Acum le batem bine, bine, pun lapte călduţ şi amestec din nou, să se încorporeze făina bine”.

„O să iasă un aluat foarte bun”, spune Maria, ca o adevărată cunoscătoare, căci fetiţa, pregăteşte măcinici cu mama ei de la vârsta de 6 ani.

„Miroase foarte bine bunico, spune şi Sânziana, care grăbeşte să termine de curăţat nucile.

Frământat bine, aluatul însemnat cu semnul crucii, este aşezat la crescut.

- Cât trebuie sa stea aluatul la crescut? întreb.

„O oră”, spune tanti Nuţa.

Dar cine erau Mucenicii prăznuiţi de Biserica Ortodoxă, in fiecare an, pe data de 9 Martie? Trăitori în vremea împăratului Licinius (308-324), prigonitor al creştinilor, Sfinţii 40 de Mucenici erau soldaţi creştini şi făceau parte din Legiunea a XII-a Fulminata din Armenia, din care mai făceau parte, pe lângă romani de origine, greci amestecaţi cu armeni.

Aflând despre credinţa lor, Agricola, guvernatorul Armeniei, i-a silit să se închine idolilor. Deoarece au refuzat, au fost întemniţaţi timp de opt zile şi bătuţi cu pietre. Prin semne divine au fost însă întăriţi în dreapta credinţă. După aceste chinuri, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin îngheţare, fiind aruncaţi în lacul Sevastiei. La miezul nopţii, unul dintre cei 40 de mucenici, a ieşit din apă din cauza gerului. Alergând spre baia caldă, pusă de cei ce slujeau idolilor, a murit. Cei rămaşi să îndure gerul au început să se roage: „Ajută-ne Dumnezeule, Mântuitorul nostru, uşurează-ne sarcina şi alină iuţimea văzduhului, că spre Tine nădăjduim, ca să nu ne ruşinăm şi să cunoască toţi că ne-am mântuit strigând către Tine". Atunci s-au petrecut mari minuni: apa lacului s-a încălzit, gheata s-a topit şi 40 de cununi strălucitoare au pogorât asupra mucenicilor. Unul dintre soldaţii de pază, văzând că o cunună din cele 40 pogorâte peste mucenici nu are peste cine să se aşeze, s-a aruncat în apă, mărturisind că şi el este creştin...”

„V-a plăcut povestea? întreabă tanti Nuţa.  

„E tristă”, spun copiii.

„Nu-i tristă, ei îl iubeau pe Dumnezeu şi s-au sacrificat pentru dreapta credinţă...  Dar a venit timpul să pregătim măcinicii, aluatul e numai bun. Bună făina, preţios ajutorul vostru, nici nu puteam să-mi doresc mai mult”, râde tanti Nuţa privindu-i cu drag. Porţionăm aluatul şi-l întindem bine...”

„Aşa bunico?” întreabă Laura.

„Prea mult aluat...”

Măcinicii se aştern, rând pe rând, în tava încălzită. Bunica verifică şi cuptorul..., temperatura e numai bună, aşa că tava este aşezată la copt.

Cât se coc măcinicii, gospodina casei desface păstăile de fasole şi alege boabele de semănat în gradină.

„În popor se spune că dacă desfacem azi boabele de fasole din tecile lor, sigur vom avea recoltă bogată. Fasolea va rodi şi ne va umple cămările. Asta făceau bunicile. Pe când aşteptau să crească aluatul de măcinici, desfăceau tecile, dar semănau fasolea când îi venea vremea...”, spune doamna Elena Ţuţoi, referent cultural, comuna Soveja.

Totul a pornit de la o legendă, veche de când lumea, care spune că de ziua Sfinţilor 40 de Mucenici nu este bine să munceşti. În vremuri de demult, de ziua Sfinţilor, un ţăran semăna mazăre pe ogor. Mucenicii l-au văzut şi i-au cerut lui Dumnezeu să-l pedepsească. Domnul a fost însă îngăduitor şi le-a cerut să îl ierte, ba chiar să îi sporească fiecare dintre ei recolta. Omul s-a bucurat mult când s-a trezit că are de 40 de ori mai multă mazăre. De atunci a a rămas credinţa că recoltele lor de fasole vor fi ferite de atacul gândacilor şi de secetă, daca vor pregăti fasolea de semănat în această zi. 

Măcinicii sunt gata.

- Cât au stat la copt? întreb.

„Până au prins culoare cât trebuie. În scoatem acum, îi dăm prin miere de albine şi-i pudrăm din belşug cu nucă măcinată. Ducem de pomană şi ce rămâne dăm copiilor, asta e bucuria lor” mai spune tanti Nuţa.

Prima care primeşte măcinici aburind este tanti Florica. Ea aşteaptă în capul scărilor privind frumuseţea de ghiocei înfloriţi, semn că primăvara e aici, sus la munte.

„Tanti Florica ţi-am adus de pomana...”, spune doamna Elena. Pe lumea asta să fie a mata, pe lumea cealaltă a morţilor...”    ( Janine VADISLAV )

 

În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.