Foto | Tradiţii şi obiceiuri de Florii în Vrancea
În această zi sfântă, întreaga creştinătate ortodoxă sărbătoreşte intrarea Domnului nostru Iisus Cristos în Ierusalim pe un mânz de asin, nu ca un principe războinic ci ca un împărat smerit, care urmărea schimbarea sufletelor celor care doreau sa fie supuşi ai Împărăţiei Sale. După modelul mulţimii din Cetatea Ierusalimului, care l-a întâmpinat pe Mântuitorul nostru Iisus Cristos cu ramuri de finic, Biserica Ortodoxă a rânduit ca în această zi să împartă credincioşilor ramuri de salcie binecuvântate, simbolizând biruinţa asupra morţii.
„Se sfinţesc ramurile acestea cu harul Preasfântului Duh prin stropirea cu această apă sfinţită. În numele Tatălui şi-al Fiului şi-al sfântului Duh..,”
„Se sfinţesc ramurile acestea cu harul Preasfântului Duh prin stropirea cu această apă sfinţită. În numele Tatălui şi-al Fiului şi-al sfântului Duh..,”
„Se sfinţesc ramurile acestea cu harul Preasfântului Duh prin stropirea cu această apă sfinţită. În numele Tatălui şi-al Fiului şi-al sfântului Duh..,”
Legenda spune că salcia a fost aleasă şi binecuvântată, pentru că şi-a plecat crengile, oferindu-i o ramură Maicii Domnului, care mergea spre Golgota şi voia să-i ducă Fiului Ei răstignit o cunună fără de spini. Ea reprezintă renaşterea vegetaţiei, de aceea creştinii împodobesc icoanele şi ferestrele cu coroniţe de salcie sfinţită pentru a fi feriţi de boli.
„Pentru credinciosul de astăzi sărbătoarea Floriilor înseamnă intrarea în săptămâna patimilor. E ultima săptămână din viaţa pământească a Mântuitorului Iisus Cristos. Creştinul se opreşte cu atenţia asupra tuturor amănuntelor din această săptămână, asupra cuvintelor sau faptelor pe care Mântuitorul Iisus Cristos le-a rostit sau le-a săvârşit”, spune părintele protopop Oscar Frunză, Protoeria 2. Focşani.
În Vrancea tradiţiile şi obiceiurile, vechi de sute şi sute de ani, sunt păstrate cu sfinţenie şi nu-i om care, în ziua de Florii, să nu aducă acasă de la biserică, o crenguţă de salcie binecuvântată de preot. Anul acesta tanti Marioara din comuna Cîmpuri, n-a putut ajunge la biserică de Florii, dar vecinele dumneaei au venit cu braţele pline de salcie sfinţită.
„Au fost fetele astea la biserică şi mi-au adus şi mie ( salcie) Eu n-am putut să mă duc astăzi”.
- Ce faceţi cu ea? întreb.
„Uite, mă încing aşa, e bună de dureri de spate, cum o pui, cum îţi ia durerea ca cu mina, nu te mai doare nimica”.
- De unde ştiţi? întreb.
.„Am auzit şi eu de la bunica, de la mama mea. Facem şi noi obiceiurile, cum le făceau ele”, spune tanti Marioara.
Salcia adusă de la biserică în ziua de Florii se păstrează în casă până anul care vine.
„Salcia o fac coroniţă şi o pun la icoană. E salcie sfinţită, în ziua de Florii. Stând la icoană, ne apără de boli, vânt, de ploi, de grindină!”, spune şi tanti Lia de peste apa Şuşiţei.
Tanti Alexandrina păstrează doar o crenguţă, restul dă copiilor, s-o pună la casă, la maşină, să-i apere Dumnezeu.
Trebuie să ţinem şi noi tradiţiile, iar copiii şi nepoţii să înveţe de la noi, cum am învăţat noi de la cei bătrâni”, spune tanti Alexandrina.
În ziua de Florii biserica a rânduit să fie dezlegare la peşte, iar seara încep deniile din săptămâna Sfintelor Patimi. Din bătrâni se spune că aşa cum e vremea de Florii, aşa va fi şi de Paşti.
( Janine VADISLAV )
