Foto | Tradiţii, obiceiuri şi superstiţii în Munții Vrancei, de Sânziene - Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul
Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul în cetatea Orini, părinţii săi fiind preotul Zaharia şi Elisabeta, descendentă a seminţiei lui Aaron, este cinstită în fiecare an pe data de 24 iunie de către poporul român. Retras în pustiu, Sfântul Ioan a dus o viaţă de aspre nevoinţe, până în momentul în care a primit porunca să înceapă să predice. În calendarul popular, această zi poartă numele de Sânziene, sau Drăgaica. Tradiţia spune ca Sânzienele plutesc în aer sau umblă pe pământ, cântă şi dansează, împart rod holdelor, tămăduiesc bolnavii şi apără semănăturile de grindină.
Ioan este nume iudaic - „Iohanan" prescurtare din Iehohanan şi înseamnă „Dumnezeu s-a milostivit"
Rolul lui Ioan nu a fost numai acela de a pregăti poporul pentru venirea lui Cristos, ci şi acela de a-L descoperi lumii ca Mesia şi Fiul lui Dumnezeu.
„Sărbătoarea naşterii Sf. Ioan Botezătorul este una dintre cele mai vechi şi mai pline de bucurie sărbători ale Bisericii noastre creştin-ortodoxe. Aşa cum rugăciunile făcute cu credinţă de către preotul Zaharia şi soţia sa, Elisabeta, a fost primită de Dumnezeu care le-a dăruit prunc pe Sfântul Ioan, la bătrâneţe, noi suntem convinşi că şi rugăciunile noastre, făcute cu credinţă vor fi primite de Dumnezeu şi fiecare dintre noi vom primi ajutor în momentul în care Dumnezeu va hotărî că ne este de folos”, spune preotul Iulian Măciucă de la biserica cu hramul Sf. Nicolae şi Sf. Ilie din satul Spulber de pe Vale.
Sânzienele sunt femei frumoase cu puteri magice, care umblă prin pădurile ne cutreierate de picior omenesc. Adevărate zeiţe ale soarelui, Sânzienele vestesc că în această zi de sărbătoare este „Cap de vară”, iar oamenii trebuie să se bucure, să sărbătorească aşa cum se cuvine, pentru a fi răsplătiţi cu roade bogate, copii frumoşi şi sănătoşi.
În Vrancea, această zi este dedicată fetelor care încearcă pentru prima dată să-şi afle ursita. Dis de dimineaţă, fetele care au împlinit 14 pornesc la cules de sânziene, flori mici, galbene, pe care le vor împleti mai apoi, cu alte flori de câmp în cununi pe care le vor arunca pe casă. Dacă fata va avea norocul să-i rămână coroniţa pe acoperiş, e semn că se va căsători curând, dacă nu, mai are de aşteptat pân' la anul care vine.
Alexandra şi Mihaela din satul Spulber de pe Vale sunt surori, dar anul acesta doar Mihaela îşi va face pe ursită, pentru că a împlinit 14 ani.
- Cine te-a învăţat să faci coroniţe? întreb
„Mama m-a învăţat să fac coroniţe. E o pasiune frumoasă şi liniştitoare. Aşa sunt obiceiurile la noi”, spune Alexandra.
Tanti Didina, mătuşa fetelor, spune că pe vremea ei mai era un obicei.
„Se mergea cu aceste coroniţe la râu şi fetele aruncau acolo coroniţa. Acolo unde se oprea coroniţa, de acolo ar fi fost alesul”.
Sunt multe obiceiuri de Sânziene, „câte bordeie atâtea obiceie”, iar fetele sunt obişnuite de mici să le respecte. La Bunavestire, cucul începe să cânte şi cânta până la Sânziene...
„De la Sânziene nu mai cântă, deoarece a mâncat orz mult, a răguşit şi nu mai poate cânta”, spune Denisa.
- De la cine ştii?
„ Aşa am auzit, mi-a povestit bunica mea”.
Fetele se iau la întrecere, care ştie mai multe obiceiuri, vechi de când lumea.
„Tatăl meu spune că dacă plouă de Sânziene, creşte porumbul, floarea-soarelui şi se umple boaba de strugure, ca să se facă vinul”, spune Alexandra.
Mihaela se pregăteşte să arunce coroniţa pe acoperişul casei. Şi o aruncă! Surpriză! Deşi se aştepta să cadă, coroniţa rămâne sus.
- Te măriţi? Nu eşti prea mică? întreb
„Nu mă mărit, dar vorbesc cu ursitul meu să mai aştepte până termin şcoala.”
Tot astăzi, femeile merg să culeagă plante tămăduitoare, dis de dimineaţă, cât nu s-a zvântat roua de pe ele. Culese în această zi, au mai multă putere de vindecare.
- Ce-aţi cules? La ce e bună cicoarea? întreb
„Cicoarea este foarte bună pentru ceai de stomac, are efecte binefăcătoare asupra fierei şi pentru ochi. Aceasta este Sânziana Alba. Este benefică în depresii, în afecţiuni ale glandei tiroide. Aceasta este Talpa gâştei, este bună pentru afecţiuni cardiace şi pentru momentele când nu avem somn”, spune tanti Didina.
Coroniţele împletite de codane sunt păstrate având rol protector împotriva farmecelor. Bătrânii spun că aceste cununi trebuie aninate în poartă, în casă şi prin ogradă, pentru spor de noroc şi sănătate. Zilei de Sânziene i se mai spune şi ziua Amuţirii Cucului deoarece se crede că el ar putea prevesti oamenilor cât mai au de trăit, dar numai Dumnezeu cunoaşte de fapt cât le este scris oamenilor să trăiască.( Janine VADISLAV )
Articol republicat în Ziarul de Vrancea