FOTO | Tinerele gospodine din comuna Broşteni duc tradiţiile şi obiceiurile de Măcinici mai departe
Sărbătoarea Sfinţilor 40 de Mucenici este cea mai populară sărbătoare a primăverii, înaintea Paştelui. În zonele rurale se obişnuieşte ca în ziua de Cap de Primăvară – 9 martie, cei care lucrează pământul să scoată plugul la arat. Apoi, plugarii încheiau înţelegeri pentru a se ajuta la muncile de primăvară. Conform tradiţiei, zilele ce urmează ar trebui să fie zile calde, ale moşilor, până în 17 martie.
Tot astăzi gospodinele dau de pomană mucenici sau măcinici, de sufletul Sfinţilor 40 de Mucenici, care făceau parte din Legiunea a XII-a Fulminata din Armenia, care şi-au jertfit viaţa pentru credinţa creştină. Aflând despre credinţa lor, Agricola, guvernatorul Armeniei, i-a silit să se închine idolilor. Pentru că au refuzat, au fost întemniţaţi timp de opt zile şi bătuţi cu pietre. După aceste chinuri, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin îngheţare, fiind aruncaţi în lacul Sevastiei. La miezul nopţii, unul dintre cei 40 de mucenici a ieşit din apă, din cauza gerului. Alergând spre baia caldă, pusă de cei ce slujeau idolilor, a murit. Cei rămaşi să îndure gerul au început să se roage şi mari minuni s-au petrecut: apa lacului s-a încălzit, gheaţa s-a topit şi 40 de cununi strălucitoare au pogorât asupra mucenicilor. Unul dintre soldaţii de pază, văzând că o cunună din cele 40 pogorâte peste mucenici nu are peste cine să se aşeze, s-a aruncat în apă, mărturisind că şi el este creştin.
În comuna Broşteni, gospodinele dau zor să gătească măcinicii care vor fi daţi de pomană, de sufletul celor plecaţi dintre noi. Pregătirile se fac din timp, dar delicioşii măcinici se coc în ajun, să fie proaspeţi, numai buni de mâncat, să fie primiţi înaintea Domnului. Cornelia, care are trei băieţi, şi-a chemat nepoatele să-i dea o mână de ajutor.
„Fetelor, prima oară se ia făina, se cerne, pentru ca aluatul să fie cât mai afânat, să crească coca cât mai pufoasă. Încercaţi şi voi?”
Cornelia spune că de când s-a căsătorit, n-a trecut nici un an fără măcinici pe masă în ziua de 9 martie.
- Faceţi măcinici în fiecare an? întreb.
„Da, în fiecare an, aşa este tradiţia şi trebuie s-o ducem mai departe”.
- Cine vă ajută?
„Astăzi mă ajută nepoţica mea Alexandra şi nepoţica Denisa, venită de la oraş.”
Cornelia are emoţii, fetele n-au mai făcut măcinici, abia acum învaţă. Îşi suflecă mânecile şi se pun pe treabă. Nu ajută doar fetele ci şi cei trei băieţi ai gazdei, fiecare după puteri.
„Valentin, îi spune mama, vreau să-mi aduci apa de pe aragaz... Punem sarea, separat şi drojdia , facem loc în făină, punem un pic de zahăr, ca să crească aluatul.
Băieţii sparg nucile.
- Cum e cu două ajutoare? întreb.
„Merge, merge mai bine.... Acum pun şi esenţa de rom.”
Alexandra nu este la prima experienţă de acest fel, si-a mai asistat mama, dar Denisa, n-a prea intrat în bucătărie.
- Este prima oara, cum ţi se pare? o întreb.
„Cred că-mi place mai mult să-i mănânc,” spune Denisa.
Lucrul e la jumătate.
„Mai avem de pus untul, apoi trântim coca de 5-6 ori, să fie aluatul afânat, să iasă măcinicii cât mai pufoşi”, spune Cornelia Rusu din Broşteni.
Aluatul este lăsat la crescut 25 min, urmează momentul adevărului, reţeta! şi care e secretul ei.
Reţeta..., râde Cornelia, am pus 2kg de făină, un cubuleţ de drojdie, un pic de sare, cam 150gr. zahăr, 3 ouă, esenţa de vanilie, esenţa de rom şi zahăr vanilat, 150gr. unt. Batem bine aluatul şi mai punem un pic de dragoste şi toate-s cum trebuie să fie. Acesta e secretul! În numele Tatălui şi-al Fiului şi-al Sfântului Duh. Amin!”
Aluatul creşte văzând cu ochii. În scurt timp gospodina începe să facă măcinicii, iar fetele o ajută.
„Pentru prima încercare, sunt foarte mulţumită”, spune Alexandra emoţionată
„Chiar, a fost foarte interesant!” spune şi Denisa.
Măcinicii sunt gata. Unşi cu miere de albine şi pudraţi cu nucă, măcinicii sunt gata de împărţit. Gata sunt şi măcinicii fierţi, aşa cum se fac în judeţul alăturat- Buzău, acolo unde Cornelia s-a născut şi a crescut.
„Se fac din acelaşi aluat, în forma de E, mult mai mici, simbolizând mărţişorul. Se pun în platouri încă de când sunt calzi, iar pe deasupra se presară miez de nucă, după gustul fiecăruia”.
În această zi exista obiceiul să se bea 40 sau 44 pahare de vin. Oamenii credeau că vinul băut la măcinici se transformă de-a lungul anului în sânge şi putere de muncă. Dacă cineva nu putea bea atâtea pahare pline cu vin, trebuia să guste sau cel puţin să fie stropit cu vin. Aşa cum fac femeile în Zilele Babelor şi bărbaţii îşi aleg dinainte o zi, începând cu 10 martie – timp de 40 de zile ( după numărul Mucenicilor). Cum va fi vremea atunci, aşa îi va fi sufletul lor tot anul. Tot azi se scot stupii din adăposturi, se curăţă fagurii uscaţi, se recoltează mierea folosită pentru leacuri, apoi stupii se ung cu rachiu de drojdie şi zeamă de mucenici, pentru ca să se înmulţească albinele şi stupii. ( Janine VADISLAV )
FOTO | Tradiţii şi obiceiuri de Sfinţii Mucenici, în comuna Soveja