Foto | Şcoala de ţesătoare din Negrileşti Vrancea
Elevele Şcolii Gimnaziale din comuna Negrileşti petrec timpul liber într-un mod inedit, la Cercul de tradiţii străvechi, unde învaţă să ţeasă, să coasă, să împletească ciorapi şi mănuşi pentru iarnă. Cele mici, din clasa pregătitoare, sunt entuziasmate şi nu se mai dau duse de la războiul de ţesut. Cele mari, care se pregătesc pentru liceu, vor să afle şi ele secretul bunicilor, care îşi lucrau totul în casa din care nu lipsea niciodată războiul de ţesut. Unele gospodine aveau şi câte două războaie de ţesut, dacă în casă erau fete.
Impresionat de ambiţia fetelor şi a meşterului popular care duce tradiţia mai departe, primarul localităţii, domnul Ion Văsuian, a amenajat un atelier de ţesut în curtea Casei Memoriale care a aparţinut familiei poetului vrâncean Dumitru Pricop. Atelierul are tot ce se găsea odinioară în gospodăria unei familii din zona de munte, în care fetele învăţau de mici să toarcă, să ţeasă lucrurile de trebuinţă, care îmbrăcau toată casa, dar şi hainele de fiecare zi, totul ţesut în război. Din drag pentru moştenirea primită din bătrâni, meşterul popular Stratoana Roman le învaţă acum şi pe fetele din sat.
- Andreea, cum ţi-a venit ideea să te înscrii la cerc? întreb
„Doamnele profesor ne-au spus. Am mers prima oară din curiozitate şi de atunci am prins drag. Este foarte frumos, foarte practic şi foarte simplu”.
- La tine în familie s-a ţesut, a fost tradiţie? întreb
„Da, străbunicii şi bunicii mei au făcut aşa ceva, în tinereţe”, spune Andreea.
La atelier vin fetiţe de 6-7 ani, dornice să înveţe, dar şi cele care se pregătesc să meargă la liceu. Prima dată învaţă să facă ţevi, pe vârtelnită.
Natalia, o fetiţă curioasă foc, ar sta numai în războiul de ţesut, dar ucenicia a făcut-o la vârtelniţă.
- La câţi ani ai început să faci ţevi?
„De la 3 ani”.
- Câţi ani ai acum?
„7. Vreau să învăţ, să fac covoraşe, preşuri, de toate”.
„Ea e începătoare”, spune tanti Stratoana, meşteriţa de la Şcoala de ţesătoare. ”Fata e foarte isteaţă, a mai fost pe aicea şi-i place la război. Nu numai la ţesut ci şi la ţevi, la preşuri, la cătrinţi, la orice îi place”.
Tanti Stratoana Roman îşi aminteşte cu drag cum era pe vremea copilăriei. Avea 7 ani când a pus-o mama la nevedit, după care a urmat ţesutul.
„De micuţe ne băga în război, ne băga la cusut, ne băga la orice.”
- Alina, tu ai mai lucrat? întreb o codană.
„ Da. Am lucrat covoraşe, preşuri şi am învăţat să fac cămeşi”.
- Cine te-a-nvăţat? întreb
„Mami, bunica..., tanti Stratoana...”
Fetele au emoţii şi sunt foarte atente la indicaţiile meşteriţei, să nu greşească.
„Iau de-colo, îl dau aicea şi, 1,2,3! Uitaţi ce inima are în ea!” o laudă tanti Stratoana Roman, pe micuţa care abia ajunge cu picioarele la „iepe”.
Nici fetele celelalte nu se lasă mai prejos. Natalia este numai ochi şi urechi.
- Cum te înţelegi cu doamna? întreb?
„ Bine, am învăţat multe din tainele ţesutului.”
- Giulia, ce faci?
„Pregătesc urzeala, asta am învăţat întâi, apoi am trecut la ţesut”, spune copila.
Fetele învaţă de drag şi spun că nu strică să ştii în viaţă şi o meserie.
„Pe noi ne ajută mult că există materiale de tot felul şi putem realiza ţesături extraordinar de grele, mai ales fetele care sunt avansate”, spune Giulia.
- Aici, în Negrileşti, se mai păstrează ţesături din vechi? întreb?
„Bunica mea încă a păstrat cămăşi, cătrinţi, covoare. În zilele noastre sunt adevărate comori culturale.”
Meşterul popular Stratoana Roman spune că toată viaţa a iubit frumosul, tradiţia şi munca, valori pe care vrea să le transmită acum şi fetelor din Negrileşti. (Janine VADISLAV)
