Viața satului

FOTO | Meşteriţele din Reghiu deschid lada de zestre pentru noi

Ziarul de Vrancea
16 feb 2021 4489 vizualizări

Meşteriţa Constantina Trifan, din localitatea vrânceană Reghiu, a avut de mică un singur vis, să salveze cât mai multe costume populare, cu modele foarte vechi şi să ducă tradiţia ţesutului şi cusutului mai departe. A reuşit, după o muncă de peste 60 de ani în războiul de ţesut, lucrând zi şi noapte pentru a-şi împlini visul. O mare parte din banii câştigaţi i-a cheltuit cumpărând, de pe unde a găsit, ii şi catrinţe foarte vechi, unele într-o stare deplorabilă. Cu multă grijă şi migală le-a recondiţionat ajungând să arate impecabil. Este a treia generaţie de ţesătoare din cinci, câte sunt în familia ei şi, cu siguranţă numărătoarea nu se va opri aici. A ţesut bunica dumneaei până la 90 de ani, a ţesut mama, doamna Constantina ţese încă, deşi a împlinit 76 de ani. Ţes şi fiicele ei dar mai puţin şi au învăţat şi nepoatele, deşi au şi alte preocupări. 

Din casa doamnei Constantina n-a lipsit niciodată războiul de ţesut, aşa a văzut la mama ei, la bunica, care ţesea în război deşi avea un picior beteag.  În zona de munte, banii se câştigau greu aşa că femeile aduceau în casă un ban în plus, ţesând în război o cămaşă, o catrinţă, covoare sau scoarţe de pus pe jos. La 12-13 ani fetele începeau să-şi pregătească zestrea. Tot ce se  lucra era păstrat în lada de zestre, veche şi ea de mai bine de 150 de ani, de unde se revarsă acum o cascadă de culoare, de modele lucrate cu migală, aşa cum nu se mai lucrează azi. 

- Cât timp lucraţi  la o cămaşă? întreb.

„La cusut cu acul îmi ia vreo 3-4 luni. Asta este cea mai veche lucrare, îmi arată o cămaşă cu un model atât de sofisticat şi de bogat, cum nu mai lucrează astăzi femeile. E de la bunica mea, spune, eu n-am lucrat aşa ceva.”

Tot ce se  lucra era păstrat în lada  de zestre, până la măritiş. Comorile ies la iveală, una după alta şi nu-ţi vine a crede, cum de puteau lucra atât de frumos copilele de 13 - 14 ani care, peste alţi 3-4 ani, aveau să se mărite, să conducă o gospodărie, să crească  mulţi copii. Florentina, fiica cea mică a doamnei Constantina scoate cămaşă după cămaşă, curcubee strălucitoare de mătase, mărgele şi „fluturaşi” în toate culorile câmpului şi florilor.

„Sunt foarte vechi, peste suta de ani,  cu ajur cu un model „pielea găinii, aşa îi spune. Cămaşa asta  e de fată, sau o nevastă mai tânără; aceasta este o cămaşă pentru o femeie mai în vârsta, pentru mers la biserică duminica şi la sărbători,  lucrata cu verde mai închis şi portocaliu. Aceasta este o cămaşă  de sărbătoare împodobită cu paiete. Cea mai veche cămaşă cu un model este aceasta, nu s-a mai făcut, este un model aproape dispărut.”  

Pe toate le găsiţi şi le puteţi admira în galeria foto a Ziarului de Vrancea.

În lada de zestre,  se află şi cămăşile de mire, lucrate cu mătase, cu broderii complicate. La o astfel de cămaşă se lucra şi un an de zile. Doamna Constantina a purtat ca mireasă cămaşa mamei sale, o cămaşă simplă, elegantă cu un model delicat, aproape o broderie de culoare lila.

„Asta este cămaşa de la  mama mea ca mireasa, cu catrinţa  ţesută de soacra mea. Asta este o cămaşă de soacră, că se coseau mai multe, să le poarte la nuntă. Coseam înainte de nuntă cămaşa pentru soacră, cămaşa pentru mire, că în preajmă nunţii  se îngrămădeau toate. Coseam 2-3 ani de zile înainte de a mă căsători”, spune doamna Constantina.

Acum 70-100 de ani, tradiţia, în zona de munte era ca fetele să ia bărbat din sat.

„Pe timpu lu bunica Rada, se făcea la crâşma  tocmeala.  Poate ei ( mirii ) nici nu se cunoşteau. Ea n-a ştiut pe tata-moşu meu până n-a făcut nunta, când a venit s-o ia”. 

- Şi dacă nu se-nţelegeau? întreb.

„N-aveai treabă, nu era ca acuma, o dragoste”, spune doamna Constantina Trifan.

Dragostea venea pe urmă, de bună seamă, sau buna înţelegere între ei, căci n-au fost divorţuri şi la fiecare casă erau câte  9-14 copii. La fel s-a întâmplat şi cu doamna Constantina, care a început să-şi pregătească zestrea  de la 13 ani. 

„Am început să cos tablouri, prosoape pentru naşi, cămăşile din fiecare an. Mama ne dădea în postu mare de lucru, nu vă închipuiţi câtă repezeală era să coşi o cămaşă pentru sărbători de Paşti! Coseam zi şi noapte, la lampă”.

Apoi i-au cumpărat lada de zestre pe care, până la nuntă trebuia s-o umple.

„Asta era cea mai importantă, că aicea ţineam cămăşile, catrinţele, prosoapele  şi toate celea, covoare, păretare, toate erau în ladă..  Aiasta mi-a fost drag! Mi-e drag şi acum să lucrez...”, spune doamna Constantina privind spre lada în care e toată viaţa ei.

În timp lada s-a umplut. Doamna  Constantina are o colecţie de peste 50 de costume populare, unele vechi de 200 de ani,  40 cumpărate sau primite în dar, 10 lucrate de mâinile ei harnice. Are aproape 100 de cămăşi de damă, bete, cămăşi şi batiste de mire, prosoape şi multe mostre cu modele foarte vechi, pe care doreşte să le lucreze pentru fetele şi nepoatele ei. 

De câţiva ani, Florentina, fata mai mică, are o nouă pasiune, creează mărţişoare, mai ales iarna, folosind materia primă din natură: flori si frunze uscate, cochilii de melc, bucăţele de lemn si de sfoară, pănuşi de porumb , din care mâinile ei fac adevărate opere de artă.

„Scoatem ceva  autentic, le dăm valoare: un melc, o coajă de nucă, o floricică de hârtie...; bucăţele de sfoară, scoica, pănuşa de porumb, iată, a ieşit un fluture. Le fac pentru Mărţişor”. 

Meşteriţele din Reghiu nu se opresc aici. Au sute de modele foarte vechi pe care le-au salvat de la dispariţie, fiecare se va regăsi într-o cămaşă sau catrinţă  ţesute în război şi, de ce nu să deschidă un muzeu, unde iubitorii de frumos să le poată admira în voie.(Janine VADISLAV )


 


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.