Viața satului

Foto | Meșterița Florica Țăpor din Jitia își învață consătencele să țeasă în război

Janine VADISLAV
2 nov 2020 4209 vizualizări

În Vrancea, de sute de ani femeile se îndeletnicesc cu nobila artă a țesutului. Flacăra acestei pasiuni, care nu s-a stins niciodată, a fost întețită din nou de gospodinele aflate mai ales în zona de munte, acolo unde se găsește și materia primă folosită de obicei, lâna. În iernile lungi, sau în zilele în care vremea nu le permite să lucreze în aer liber, meșterițele țes, aidoma Penelopei, pânză, covoare, păretare ii sau fotele pe care le poartă cu mândrie la sărbători. Cum se apropie iarna, gospodinele scot de prin magazii vechile războaie de țesut cu care bunicile și mamele lor câștigau bani frumoși, ținând casa și copii pe la școli. În localitatea Jitia, hotar în hotar cu Vintileasca, au rămas puține femei care mai știu a țese.  Cele care nu știu sunt dornice să învețe. 

Cunoscută pentru talentul ei și familia din care se trage, în care străbunica, bunica și mama au lucrat ani buni în războiul de țesut, meșterița Florica Țăpor, din satul Cerbu, vrea să-și învețe vecinele să țeasă, să coase, să împletească și să croșeteze, să facă zestre cum se făcea cu mulți ani în urmă,organizând, de două ori pe săptămână lecții practice date la războiul de țesut, vechi de peste 100 de ani. Totul sub atenta îndrumare a Centrului Cultural Focșani, care dorește ca minunata noastră tradiție populară să nu se piardă.

Înainte vreme, la fiecare casă din sat exista un război de ţesut. Unele femei aveau chiar 2-3 războaie instalate, la care își lucrau, pe rând, cele necesare în gospodărie: velinţe, macaturi, ștergare, covoare, scoarţe ii și catrințe. Materia primă folosită la lucru era lâna pe care gospodinele o vopseau în diferite culori  obținute din plante: alior pentru galben, coaja de nucă, pentru verde închis, coaja de gutuie pentru maron..., și multe altele. Modelele sunt vechi de sute și sute de ani, create de țesătoare, care se inspirau  din ceea ce vedeau în jur: flori, copaci, vechi motive stilizate, transmise din generație în generație...

Florica lucrează la un păretar. Este încă nesigură și nu are prea mult spor.

„Mi-a plăcut de mică să-nvăț. Am mai țesut, după care m-am lăsat,  Acum vreau să merg mai departe, să fac modele mai complicate”, spune Florica Băiețelu, din comuna Jitia.

 

Meșterița Florica Țăpor  lucrează de când se știe, dar a intrat cu adevărat la lucru în război pe la 12 ani. I-a plăcut, i-a fost drag de mică, mai ales că avut de la cine să „fure” meserie.

„De la străbunica mea, și bunica și mama, toate am lucrat. Avea mama un război și nu prea mă lăsa, zicea că-i stric, dar ea când pleca pe afară, eu intram; mai stricam, mai reparam, dar am învățat”.

Acum este rândul meșteriței să-și învețe  ucenicele. La război pare ușor, dar nu-i, și dacă nu ești atent, nu se prinde mare lucru. Atentă, tanti Florica le dăscălește ca pe fetele ei.

„Trage pe margini, cu picioarele amândouă, așa. Acuma, dă-i! După aia muți doar piciorul drept, stângul îl lași acolo. Așa...., spune tanti Florica mulțumită.

- Se pricepe? întreb.

„Se pricepe, învață...”

Pe vremuri, în zona de munte toate femeile lucrau.

„Din asta se trăia, nu se găseau în comerț nici materiale. Bunica mea, când a murit, purta stricătoare și cămașă. La asta  i se spunea stricătoare ( și ne arată o catrință), nu se spunea fotă. Eu port costumul  bunicii mele cu care  a fost mireasă.”

Tanti Florica spune că nu-i cel mai greu să lucrezi în război, dacă-ți place. Dacă nu-ți place, atunci e greu.

- Îți trebuie talent? întreb.

„Trebuie să ai talent și e mai greu până pui firele pe război, depănatul, urzitul, învelitul, neveditul și pe urmă e ușor de țesut”. 

La început, tanti Florica a țesut scoarțe de pus pe jos, era mai ușor. Apoi a trecut la ștergare și a țesut foarte multe ștergare pentru nunți, cum era obiceiul pe atunci.. Apoi a țesut cuverturi. A țesut cam tot ce se poate lucra pe războiul de țesut.

„În familia noastră toate femeile lucrau. În zona de munte femeile lucrau tot timpul. Coseam covoare, țeseam, pe timpul meu nu era nimic de cumpărat.”

- Când ați început să vă pregătiți zestrea? întreb.

„La 14 ani...”

- Câți ani ați lucrat la ea? 

„Până la 19, la 19 ani m-am măritat.”

- Era de fală? întreb.

„Da, era de fală, se făcea teancuri, se făcea o ladă și pe lada de zestre se puneau teancuri. Se ducea lumea, se duceau vecinele una la alta și zicea, ia să văd teancul!  Câte teancuri ai? Câți metri de țoale, se zicea cozi, câte cozi de țoale, câte cuverturi... Cine avea teancul mai mare, era mai văzută, era mai bogată. Pe timpu meu, când se făcea nunta, se pleca cu zestre cu tot, cu căruța, cu mobila.”

- Se comenta?

„Da cum să nu! Se ducea lumea din curiozitate, să vadă, ce zestre duce la soț”, mai spune tanti Florica zâmbind.

În casă are trei războaie de țesut, unul moștenit din familie, unul lucrat de soțul dumneaiei, al treilea însă, n-am reușit să aflu de unde-l are...

„Cel mai vechi război îl am dela bunica mea , are peste 70 de ani. Pe el învață acum să lucreze nepoata mea și tot ea o să-l moștenească, dacă învață să lucreze bine. 

Ucenicele lui tanti Florica și-au dorit să învețe să lucreze, mai ales că au fete la școală și la serbări  li se cere să vină îmbrăcate în costum națonal.

Daniela Scoruș a venit la tanti Florica să-mprumute o cămașă, o dată, de  două ori, până când meșterița a poftit-o să învețe să lucreze. 

Lenuța, nepoata meșteriței, a intrat în război de mică dar, de două săptămâni lucrează „stricători” ( fote).

„Profesor este mătușa mea, doamna Țăpor....” 

- Este severă? întreb.

„Nu, din contră, este foarte bună. În casa asta practic am copilărit”.

Lenuța spune că fetiței de 7 ani i-a ramas fota mică și vrea s-o facă puțin mai mare, să poată merge la biserică îmbrăcată în costum național.

„Noi suntem 4 generații, bunica, mama, fiica și nepoata și mergem îmbrăcate toate patru la fel”, mai spune Lenuța Jinga, din Jitia.

Și fetița Danielei Scoruș are nevoie de costum la serbări.

„Noi n-am păstrat de la străbunici, așa că am venit la tanti Florica  să-i cer o cămașă împrumut și dânsa mi-o zis, „haide, vino să-te - nvăț! Eu ți-o dau azi, ți-o dau mâine, da cât să ți-o dau? Haide la țesut, la cusut. Așa am făcut. A devenit o pasiune acum.

- Ce vă place cel mai mult să lucrați?

„Și la război și la croșet, facem ilice că la noi se poartă facem de toate, tot ce trebuie în casă”, spune Daniela.

Și Ioana, tot de nevoie a venit la început. Doamna învățătoare voia la serbări costum popular, iar ea nu avea nici de unele. 

„Mi-a trebuit costumație la copil, am venit la  tanti Florica să cer împrumut. Mi-a dat, apoi am început să vin ca la școală, să învăț, să-mi fac singură ce-mi trebuie. Îmi place foarte mult acum. Eu mai știam câte ceva de la mama, care țesea scoarțe, dar nu știam a lucra păretare, fote, să cos cămeși”, spune și Ioana Jinga.

Tincuța Vrînceanu lucrează colți pentru poale.

„Fără ei nu se poate purta costumul popular. La poale se cer colți.”

- E mai elegant? întreb.

„Da, e mai frumos”, acum învăț mai multe, n-am avut ocazia acasă, mama mea nu lucra.”

În plină pandemie, ucenicele au venit și cu idei. Așa s-a născut masca de Jitia, lucrată de Lenuța pentru fiica ei.

„Cum suntem în pandemie, la costumul național am asortat o măscuță, din bumbac, conformă, sigură și merge cu ea la școală.”

Am întrebat-o pe meșterița din Jitia dacă a fost o idee bună revenirea la tradițiile străvechi.

„A fost o idee bună, sunt mândră de realizările mele și de fetele care vin la mine”. 

Doamna  Florica Țăpor, mereu cu un zâmbet pe buze și o vorbă bună, ne arată fote vechi de peste 100 de ani, țesute cu fir de argint, ii cusute cu motive tradiționale, din zonă, păretare, ștergare, covoare căci la căsătorie a plecat de acasă cu o zestre bogată la care a lucrat 5 ani, împreună cu mama, bunica și străbunica ei.( Janine VADISLAV)

 

În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.