Foto | În Vrancea, fermierii se gândesc să reducă numărul de animale din gospodărie. Seceta i-a lăsat fără furaje
În Vrancea fermierii sunt disperaţi. Seceta a ars câmpurile. S-a uscat porumbul, floarea- soarelui, lucernă s-a făcut prea puţin, iar porumb nici un bob. Ca să-şi salveze efectivul, au dat tot ce-au avut animalelor să mănânce pe vară aşa că, pentru perioada de iarnă nu mai au aproape nimic. Singura soluţie ar fi să cumpere furaje din zonele unde a plouat, dar preţurile sunt foarte mari, costul unui balot mare de fân depăşea din vară 200 lei. Ca să-şi salveze animalele de la tăiere, fermierii au fost nevoiţi să crească preţul produselor la vânzare. Nu cu mult, e adevărat, dar şi aşa cumpărătorii trebuie să facă un efort în plus, să cumpere mai puţin, sau să renunţe la animalele care - ca să zic aşa - fac parte din familie. O spun pentru că ştiu, părinţii mei au crescut animale în gospodărie.
Domnul Ovidiu Tănase din satul Bizigheşti are 40 de vaci cu lapte, Bălţata cu Negru Românească. O vacă dă 20-28 l /zi, spune fermierul. A început afacerea în urmă cu 15 ani, cu două vaci pe care le-a înmulţit şi a dezvoltat ferma numai cu fonduri proprii. Are un grajd foarte bun, sala pentru muls automat, adăpost pentru hrană, totul făcut de mâna sa.
„Este un an foarte dificil, din cauza secetei pe care o avem. Nu putem să producem nici nutreţul, ca să le putem duce măcar până în primăvară”, spune domnul Ovidiu Tănase, fermier din satul Bizighesti, com. Garoafa.
A avut semănate 80 ha cu porumb, pe care n-a făcut nimic, n-a recoltat nici un bob. Totul este cosit pentru nutreţ. Ca să-şi salveze animalele va trebui să scoată bani grei din buzunar.
„Încercăm să cumpărăm, să vedem unde găsim, să vedem şi cu ce o să cumpărăm. Trebuie să plătim şi arenda la proprietarii de la care avem terenurile închiriate”, spune domnul Ovidiu Tănase.
Laptele îl predă la procesator care, acum, pe timp de secetă, i-a dat în plus 20 bani, pentru fiecare litru de lapte. Preţul este acceptabil 2,2 lei, acceptabil, zice fermierul, dar nu suficient cât să acopere cheltuielile care anul acesta au crescut de două, de trei ori, sau chiar mai mult, la motorină, energie electrică, îngrăşăminte...
„Procurarea furajelor, este cea mai mare problemă acum... şi pentru vacile cu lapte şi pentru tăuraşii pe care îi avem la îngrăşat.
- Şi dacă n-o să rezolvaţi problema? întreb
„Suntem o fermă mică, de familie, încercăm să supravieţuim..., o să mai cumpărăm furaje, să rezistăm, măcar până în primăvară. Avem un nucleu de animale formate de noi şi n-am vrea să renunţăm. Doar, ştiu eu, dacă n-o să rezolvăm problema, următoarea mişcare o să fie abatorul, n-o să le lăsăm să se chinuie. Dar numai dacă n-or să fie furaje, dacă n-or să fie prea scumpe şi nu le vom putea cumpăra”, mai spune domnul Ovidiu Tănase, fermier din satul Bizighești, com. Garoafa.
Tot în familie are afacerea şi doamna Mihaela Cernat, care se ocupă cu creşterea animalelor din 2010. A început cu o văcuţă iar acum a ajuns la 120. Spune că este destul de greu, vinde şi în piaţă, duce şi la abonaţii, cu care a rămas din timpul pandemiei, dar îi place ce face şi n-ar renunţa oricât de mult ar fi de muncă.
„Suntem mulţumiţi de ceea ce facem. Muncim de dimineaţă până seara, este greu, na, peste tot este muncă.
- Ce produceţi? întreb
Producem lapte dulce, lapte bătut, brânză dulce de vacă, caş, buric şi smântână. Vindem pe piaţă şi livrăm şi la domiciliul clientului. Produsele sunt proaspete şi clienţii sunt mulţumiţi să le ducem acasă.
- Preţurile, cum sunt? întreb
„Preţurile pe piaţă sunt slăbuţe la vremurile care sunt..., 20 lei brânza proaspătă de vacă, 10 lei sticla de doi litri de lapte proaspăt, 10 lei sticla de lapte bătut”, spune doamna Mihaela.
- În mod normal, cât ar trebui?
„Ar trebui să fie brânza la 30 lei, smântâna 15, caşul 40 dar, având în vedere că sunt clienţi vechi şi cumpără săptămânal, am ţinut cont şi de asta. ”
Anul acesta aveţi mâncare la animale, dar dacă şi la anul va fi secetă?
”Dacă şi la anul o să fie secetă, o să mai reducem din efectiv, o să rămânem cu mai puţine şi nu ştiu ce-o să facem... Mărim preţurile? Nu ne îmbogăţim, dar trăim decent”, mai spune doamna Mihaela Cernat, fermier din com. Vînători.
„Ar trebui ca Ministerul Agriculturii, în speţă guvernanţii din ziua de astăzi să ţină mai mult cont de crescătorii vacilor cu lapte, datorită faptului că laptele este un aliment vital în alimentaţia copiilor şi nu numai şi anul acesta preţurile au crescut - destul de puţin - chiar dacă furajele nu s-au făcut, nu s-a făcut nici porumbul. Unii fermieri au dat furajele la animale pe timp de vară pentru că pe păşune nu aveau ce mânca şi acum nu sunt pregătiţi pentru iarnă, aşa că iau în calcul să-şi vândă din animale. Este o situaţie tragică în care fiecare dintre noi avem de pierdut, tuturor ne va fi foarte greu. Ce se pierde acum - animale de rasă cumpărate cu bani mulţi -, se va recupera cu greu de acum înainte, sau deloc”, spune dl. ing. Petrică Avram preş. Asociaţiei Crescătorilor de Taurine Vrancea.
Efectele secetei sunt vizibile şi în piaţă. Unii producători au ridicat preţurile cu 2,5 şi chiar 10 lei la produsele din lapte. Ei spun că nu au altă soluţie. Dacă nu vor reuşi să cumpere nutreţ pentru iarnă, vor vinde animalele din fermă, unica lor sursă de câştig.
„Piaţa merge foarte greu, lumea n-are bani”.
- V-aţi gândit să măriţi preţul? întreb
„Nu-l mărim că şi aşa merge greu. De astă primăvară, tot aceleaşi preturi şi vânzarea e pe jumătate faţă de altădată”.
- Ce faceţi dacă nu puteţi cumpăra furaje?
„Dacă nu-i mâncare la animale, trebuie să ţii mai puţine că n-ai ce face.
- Unii ce-au făcut? întreb
”S-or mai dus şi la abator cu ele. Or să fie mai puţine ca-n alţi ani”, spune o gospodină venită cu marfă de dimineaţă-n piaţă.
Doamna Adriana are 8 vaci acasă.
- Aţi mărit preţul, de ce? întreb
„Pentru că s-au scumpit toate.”
- Cum staţi cu mâncarea pentru iarnă?
„Şi aşa, şi aşa! Mi-a mai rămas de anul trecut, ce-am strâns şi anul acesta, sper să-mi ajungă”.
- V-aţi gândit ce faceţi dacă nu vă ajunge mâncarea? întreb o altă doamnă.
„Mai dăm din viţei, şi din vaci...”
- Unde?
„La abator, în alta parte..., unde? N-avem ce face. Sperăm să avem un an mai bun la anu, să ne descurcăm.”
Dorina Ganea are 10 vaci cu lapte. N-o mai prinde somnul noaptea la gândul că va trebui să mai sacrifice din ele.
„Ce să facem, le vindem. N-avem unde decât la abator, pe un preţ de mizerie”, spune gospodina cu năduf.
Oamenii spun că e mare păcat să duci la tăiere animale de rasă, obţinute cu chin şi multă muncă, prin selecţie, de-a lungul multor ani. Dacă nu vor primi ajutor crescătorii de animale, în Vrancea sectorul de taurine îşi va reveni cu greu sau poate deloc. Statul ar trebui să facă ceva, aici e vorba de viaţă şi de cum vom supravieţui. (Janine VADISLAV)
