Cum petrec vrâncenii prima zi de Crăciun
Sărbătoarea Sfântă a Crăciunului, aşteptată cu mult drag tot anul, este momentul reunirii familiei, când ne iertăm greşelile unii altora şi ne bucurăm să luăm masa împreună cu cei dragi. În zona de munte tradiţia spune că prima zi de Crăciun petrecută în familie, aduce sănătate şi belşug în toate. De dimineaţă părinţi şi copii merg la biserică. După slujbă vin acasă şi se bucură de bucatele pregătite din timp Bătrânii spun că astfel familia va rămâne unită şi va avea noroc şi sănătate încă un an de acum înainte.
De cu seară, gospodina fierbe mai multe feluri de bucate, şi de post şi de dulce, ca să rodească - în anul care vine - grânele şi grădinile toate. Dis de dimineaţă este pregătit coşul cu merinde în care se pune câte puţin din toate.
„O să punem bob pentru saţ, o să punem peşte afumat, pentru că tot postul s-a mâncat peşte, brânză cu smântână că este specifică zonei noastre, cozonac, pâine.... Am uitat de perje! Perjele sunt pentru a ne îndulci” ... Unde este vinul? ”
„Uite-l aici, mamaie!” sare nepoţica.
„Bravo Bianca.”
Întreaga familie, îmbrăcată în straiele de sărbătoare, merge la biserică, să se roage pentru sănătate şi belşug în casă, după care preotul va binecuvânta coşul cu bucate. După un post lung şi greu, se aşează cu toţii la masă să guste din ce a pregătit bunica Nataliţa. Nu încep a mânca până când, cel mai bătrân dintre meseni, nu spune rugăciunea de mulţumire.
„Tatăl Nostru care ne eşti în ceruri, sfinţească-se numele Rău, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pre pământ..., se închină bunicul Ion până-n pământ.
Când toată familia este strânsă în jurul mesei, bunica Nataliţa dă tonul petrecerii.
„In cinstea Crăciunului, hai sa închinăm un pahar cu vin. La mulţi ani şi Craciun fericit.
Petrecere fără muzica nu s-a mai văzut aşa că bunicii au grijă să le cânte şi un fluieraş.
„Aşa se petrece la noi de Crăciun, aşa am apucat obiceiurile astea de când eram copili. Petreceam în familie, veneam la bunici, că aici era cel mai bine. Nicăieri în lume nu-i mai bine ca la bunici! spune Stoica Ţuţoi dîn Nereju.
Din prima zi de Crăciun, până la Sfântul Vasile, sau chiar până la Sfântul Ion se umblă cu steaua. Steaua este dusă de „stelari”, copii în special, care poartă vestea Naşterii Domnului, asemeni Magilor care-l căutau mergănd după Steaua Sa. Cu steaua merg şi copiii din satul Pituluşa.
„Primiţi cu steaua?”
„Primim, primim!”, spun gazdele care ii aşteaptă pe copii cu coşul plin de bunătăţi.
- Ce-aţi pregătit pentru copii? întreb gazda.
„Colăcuţi, covrigei, un colac mai mare... ”, spune Elena Năstase
- Aşa-i obiceiul ?
„Aşa-i obiceiul, să-i aşteptăm.
- Se dau şi bani?
„Câteodată, dar copiii preferă dulciurile”.
Obiceiul este din moşi strămoşi, copiii învaţă de la părinţi, părinţii de la părinţii lor, şi tot aşa…
- Ce semnifică steaua în tradiţia populară? îi întreb pe copii.
„Steaua aceea i-a chemat pe magi vestind naşterea lui Iisus lingă iesle”, spune Gabriela, o fetiţă isteaţa foc.
- Câţi magi erau?
„Trei.”
- Mai ţii minte ce i-au adus Pruncului Isus?
„Da, aur, smirnă şi tămâie....”
Din bătrâni e lege ca de acum încolo, până după trecerea sărbătorilor, fiecare este dator să se înţeleagă şi să trăiască bine cu neamurile şi cu vecinii. Cei care au văzut spun că de Crăciun cerurile se deschid, dar minunea asta n-o pot vedea decât cei buni la Dumnezeu. Atunci se aude o toacă de sus şi încep să cânte cocoşii. Unii cer sănătate, ori bani, căci orişice ar cere, ei cred că vor dobândi. Tradiţia spune că aşa cum e vremea în prima zi de Crăciun, aşa va fi şi de Anul Nou. ( Janine VADISLAV)
