Viața satului

Noii boieri ai viei şi vinului mizează pe calitate pentru a cuceri piaţa

Producătorii de vin care şi-au început activitatea în ultimii ani s-au dezvoltat doar dacă s-au axat pe calitate, în ciuda faptului că aceasta nu are încă preţ.Printre cei care s-au remarcat se numără oamenii de afaceri Daniel Guzu, Constantin Gîrboiu sau Lucian Neacşu.Chiar dacă mai este loc pe piaţa vinurilor, calitatea producătorilor nu a crescut pe măsura aşteptărilor.Preşedintele Federaţiei Viticultorilor spune că fără specialişti rişti să te uiţi la butoaiele goale, în timp ce somelierii spun că vinul se vinde în ţara noastră unor consumatori lipsiţi de educaţie în materie

Romanii consumă anual 100.000 de vagoane de vin, în timp ce producătorii fac circa 40.000 de vagoane. Chiar dacă este loc pe piaţă, nu este uşor să ai o cramă. În ultimii ani s-au dezvoltat doar cei care au investit foarte mulţi bani pentru a produce vinuri de calitate. Toader Manole, preşedintele Federaţiei Viticultorilor din Vrancea, spune că fără specialişti rişti să te uiţi la butoaiele goale, întrucat un vin bun necesită multă atenţie în timpul procesului de vinificaţie. Vrancea este cunoscută, din păcate, nu doar pentru faptul că este cea mai mare podgorie a ţării, ci şi pentru vinurile făcute “din pastile” de cei care vor să se îmbogăţească rapid şi fără muncă.

Vinul de Vrancea are două feţe: pe de o parte sunt vinurile de calitate premiate la marile concursuri, iar de pe altă parte sunt aşa zisele băuturi din struguri care inundă piaţa şi “otrăvesc” consumatorii şi renumele judeţului. Partea “rea” a vinului local este combătută în ultimii ani de o serie de producători de o mai mică anvergură decat Vincon sau Vinexport, de exemplu, care încearcă să se impună prin calitate. Nume precum Constantin Garboiu (Crama Garboiu), Daniel Guzu (Natura SRL Ţifeşti) Lucian Neacşu (Cramele Odobeşti) sau Costel Apostol (Crama tatăl şi Fiul) îşi fac loc pe piaţa vinului. Din cele aproximativ 25.000 de hectare de vie, care fac din bazinul viticol al judeţului cea mai mare podgorie a ţării, 200 de hectare aparţin unui producător care în ultimii ani a crescut încet încet pe piaţa vinurilor şi a început să caştige medalii la concursurile naţionale.

Vinul bun se ţine în butoaie noi, spune Constantin Gîrboiu

Este vorba de Crama Gîrboiu, aparţinand omului de afaceri Constantin Gîrboiu, care deţine societatea Mera Com Internaţional. Acesta a mizat pe vie înnoită prin programele de reconversie şi pe soiurile romaneşti, cum ar fi Feteasca albă, Şarba sau Plăvaie. Rezultatele nu s-au lăsat aşteptate şi Crama Gîrboiu a reuşit să obţină în acest an medalia de aur la concursul de la Bruxelles, cu un vin Sauvignon Blanc Livia 2011. Livia este chiar fiica omului de afaceri, care se ocupă alături de tatăl ei de afacerea cu vin. Vinerea trecută, crama a fost vizitată de mai mulţi oaspeţi ai Festivalului Viei şi Vinului, între care s-au aflat şi prefectul Cătălin Kanty Popescu şi Ionel Cel – Mare, vicepreşedintele Consiliului Judeţean. Şi Crama Panciu, a omului de afaceri Daniel Guzu, a intrat în acest “circuit”. Omul de afaceri din Ţifeşti a investit milioane de euro în podgorii în ultimii ani, iar acum începe să se remarce pe piaţa vinurilor.

“Nu contează piaţa, important este ca vinul să fie plătit”

Mai nou pe piaţa vinurilor, Constantin Gîrboiu spune că nu a descoperit încă vinul care se face din “pastile” şi că a mizat doar pe vinurile de calitate în cei patru ani de cand a intrat pe piaţă. Investiţiile s-au ridicat pană acum la nu mai puţin de patru milioane de euro. Crama are o linie de îmbuteliere de 900 – 1.500 de sticle, considerată mică, dar suficientă pentru nivelul actual. “Nu ne mai extindem, deoarece costă foarte mult. Ne-au ţinut mult în loc plantaţiile de vie, pentru că am mers pe reconversie”, a spus omul de afaceri. Crama Gîrboiu are atat vinuri îmbuteliate la sticlă, cat şi la ambalaj bag in box. Acesta are avantajul că vinul este bun de băut o lungă perioadă de timp chiar dacă se consumă din el. Cu toate că vinul la “bag in box” se vinde foarte bine, Crama Gîrboiu mizează pe viitor pe vinurile la sticlă, aşa cum fac marile companii care vor să vandă doar vin îmbutaliat. “Orice piaţă este binevenită, important este să fim plătiţi. Chiar am pregătit o deplasare în China, unde este o piaţă cu potenţial. Acum facem exporturi în Canada”, a afirmat Constantin Gîrboiu. Omul de afaceri spune că butoiul nou dă calitate vinului şi că “un vin ţinut trei luni în butoi devine de nerecunoscut”. Planurile de viitor includ lansarea unui vin pelin în interval de un an. “Nu am niciun vin favorit, îmi plac toate vinurile, îmi plac toate vinurile romaneşti, vinurile seci. Plăvaia, deşi este un vin uitat, este un vin fresh, care se bea foarte bine”, a afirmat Constantin Gîrboiu.

Este loc pe piaţa vinurilor, dar nu e calitate

Toader Manole, preşedintele Federaţiei Viticultorilor din Vrancea, spune că pe piaţă este loc pentru producătorii de vinuri, deoarece doar autoconsumul din ţara noastră se ridică la 100.000 litri, în condiţiile în care producţia este de 40.000 de litri. “În ultimii ani a crescut uşor calitatea celor care fac vinuri. Eu mă aşteptam să crească mai mult. Poate este de vină şi Ministerul Agriculturii, care nu organizează cursuri privind modul în care se fac vinurile”, spune producătorul. Potrivit acestuia, strugurii din acest an au fost foarte dulci şi, din acest motiv, “vinul s-a stricat dacă nu a fost trecut repede pe sec”. Din acest motiv, mulţi producători mai mici ar avea probleme. “O cramă rentabilă cu care te poţi plia pe cerinţele pieţei trebuie să aibă o capacitate de 50 de vagoane, cu care să intre pe piaţă prin intermediul marketurilor sau magazinelor proprii, cu plata la cateva zile. Pentru cei cu o capacitate mai mică de 50 de vagoane este rentabil să vandă la bag in box, pentru că există cerere şi este igienic aşa. Pentru producătorii mai mari este obligatoriu să îmbutelieze la sticlă”, spune preşedintele Federaţiei Viticultorilor. Acesta spune că preţul s-a majorat deja cu 60%, din cauza costurilor materiei primei, a ambalajului şi forţei de muncă, astfel încat vinul vrac costă cel puţin 3 lei litrul. “Eu merg în continuare pe vinul vandut la bag in box şi pe magazinele mele. La stilcă este o concurenţă ultraspecializată, cu o ofertă foarte diversă şi care are bani pentru marketing. În plus în ultimii ani piaţa a fost indundată de vinuri îmbuteliate aduse din Franţa, Italia, Chile, la preţuri foarte mici. Nu le mai aduc cu vaporul, le aduc îmbuteliate”, a adăugat Toader Manole.

An deosebit  pentru vinurile roşii

Nicu Mateescu, directorul adjunct pentru vinificaţie al Vincon, spune că anul acesta se remarcă prin vinurile roşii foarte bune

Reprezentanţii Vincon, cel mai mare producător de vinuri din judeţ, spun că în acest an se va remarca prin calitatea vinurilor roşii. Cantitativ, seceta a afectat producţia, care este mai mică cu 30%. “Vrancea nu este cunoscută pentru culoarea vinurilor roşii. Anul acesta să vă aşteptaţi însă la vinuri roşii de o calitate deosebită datorită acumulării de culoare. De altfel, în ultimii ani se constată acest lucru”, a spus Nicu Mateescu, directorul adjunct pentru vinificaţie al Vincon, la prezentarea cramei din comuna Carligele. O mare problemă a consumatorilor din ţara noastră este lipsa de educaţie.
Marian Timofti, preşedintele Organizaţiei Somelierilor din Romania, spune că “din păcate la noi vinul se vinde fără a avea o educaţie a consumatorilor”. “Noi, somelierii, încercăm să educăm consumatorii, pentru că noi îl consumăm pe Măria sa vinul complementar mancării. Vinurile la sticlă sunt cele elaborate şi cu costuri mari, care se regăsesc în preţul final, în timp ce vinurile vrac, dacă sunt din struguri sunt foarte bune. Mai este un mit care trebuie dăramat, acela al dopului de plută, care nu este necesar decat pentru vinurile care se păstrează cinci – şase ani”, a declarat Marian Timofti. (Mihai BOICU)

---