Ultima oră

A murit fostul învățător Benoni Hristea, tatăl ambasadorului Traian Laurențiu Hristea

Ziarul de Vrancea
6 apr 2019 2247 vizualizări

Benoni Hristea, tatăl ambasodorului Traian Laurențiu Hristea, a trecut la cele veșnice joi, 4 aprilie 2019. În anii '60 a fost învățător la Școala Mera, fiind ulterior transferat la Liceul Teoretic "Duiliu Zamfirescu" din Odobești. În memoria sa, republicăm interviul pe care Benoni Hristea ni l-a acordat în exclusivitate în urmă cu opt ani: Povești de jumătate de secol la Școala Mera.

BENONI HRISTEA va fi înmormântat duminică, 07 aprilie 2019, la Odobești, începând cu ora 12.00 în cimitirul de la Biserica Sfânta Cruce , acolo unde este depus și sicriul cu trupul neînsuflețit al dascălului.

Ziarul de Vrancea transmite condoleanțe familiei și apropiaților. Dumnezeu să-i ierte!

Soții BENONI și GEORGETA  HRISTEA au predat în anii ' 60 la Școala Mera, despre care au amintiri extrem de interesante. Când veneau la școala, copiii treceau direct prin râul Milcov când apa era mică, iar când era mai mare, puneau o tulpină de brad de pe un mal pe celălalt și treceau ca pe punte , povestesc soții HRISTEA despre cum se învăța carte pe vremuri. Cei doi sint parinții fostului ambasador al României la Kiev, Traian Laurențiu Hristea

BENONI  HRISTEA –  O viață de dascăl

Învățătorul Benoni Hristea s-a născut la 18 ianuarie 1933 în comuna Cavadinești județul Galați, fiul lui Neculai și al Caliopiei Hristea. Școala primară și școala gimnazială le-a urmat înainte și în perioada celui de-al doilea război mondial, cu multe privațiuni specifice vremurilor tulburi de atunci. În anul 1948 începe la Galați cursurile Școlii Normale de Băieți pe care le absolvă în 1952 și în urma repartizării începe activitatea profesională ca învățător în comuna Șendreni, județul Galați.

În perioada 1953-1956 este chemat să satisfacă stagiul militar la aviație la Brașov și este concentrat la frontiera de vest a României în perioada evenimentelor din Ungaria de atunci. La finalizarea stagiului militar, se reîntoarce la Sendreni ca învățător, ulterior fiind numit Secretar al Consiliului Local din comuna natală.

La 10 noiembrie 1959 se căsătorește cu Georgeta și întemeiază o căsnicie care a durat 59 de ani, ani de încercări și statisfacții, de provocări, dar și de oportunități, mai ales de misiunea nobilă de a forma caractere și a educa timp de 30 de ani mai multe generații de elevi, precum și de a coordona colective de cadre didactice din comuna Mera, județul Vrancea, unde și-a desfășurat activitatea în perioada 1961-1965, în orașul Odobești, unde s-a stabilit începând cu 1965 și unde și-a desfășurat activitatea până la pensionare în anul 1990.

A progresat în cariera didactică și pedagogică în toate gradele didactice învățător definitiv, gradul doi si apoi gradul întâi pe care l-a obținut în urma procedurilor specifice și a susținerii lucrării de grad „Caracteristicile vocabularului elevilor de vârstă școlară mică: evoluția lui, înțelegerea de către elevi a funcției de simbolizare a cuvintelor. Modalități de îmbogățire, precizare și activizarea vocabularului elevilor din clasele I-IV” în coordonarea profesorului Zaharia Gheorghe.

Hristea Benoni – învatator care întrega sa viata a consacrat-o învatamântului si culturii

Text scris de colegul și apropiatul familiei Hristea, prof de matematica Vasile Tarciniu

Învăţătorul Hristea Benoni a plecat la ceruri joi,4 aprilie 2019, la vârsta de 86 de ani.Chemarea si misiunea de dascal a fost înteleasa de domnul Hristea Benoni drept munca dedicata pregatirii elevilor sai pentru viata.Drumul spre catedră şi l-a „pietruit” în comuna Șendreni, județul Galați. Acolo a predat celor mici, până când s-a căsătorit şi s-a mutat prin transfer la Scoala Mera-Vrancea,in anul 1960. Vine ca învăţător la şcoala din aceasta localitatea cu elanul tineresc şi dorinţa arzătoare de a lupta împotriva analfabetismului, încurajând tinerii să înveţe şi să-i convingă pe părinţi să-şi dea copiii să înveţe carte. Elevilor le spunea că nu învaţă pentru şcoală, ci pentru viaţă, aşa cum spuneau latinii: „Non schole, sed vitae discimus”. Învăţătorul Hristea Benoni s-a manifestat în localitate şi ca un bun gospodar,el fiind si director al scolii. A activat si în echipa de dansuri a caminului cultural din localitate.

Dupa 5 ani s-a transferat la Scoala Medie Odobesti.Cea mai mare parte a activității didactice a desfășurat-o aici la actualul Liceu Teoretic Duiliu Zamfirescu Odobesti,fiind un desăvârșit dascăl, care a sădit pasiunea pentru învăţătura în sufletul multor generatii de elevi. I-a învăţat să citească, să numere, să recite poezii, dar şi să se bucure de clipele frumoase ale copilăriei prin serbările pe care le organiza. 

Împreună cu soția, educatoare, au întemeiat o familie frumoasă, dând țării doi copii minunați.

Era un tată şi un bunic devotat, are 3 nepoti,o fata si doi baieti pe care  îi iubea foarte mult.

A fost un desăvarşit dascăl, soţ, tata şi bunic, a cărui amintire va dăinui luminos în sufletul familiei, al generaţiilor de elevi îndrumaţi şi al celor care i-au preţuit prietenia.

Avem datoria să ne preţuim valorile culturii, care prin strădania lor au contribuit la înlăturarea întunericului ştiinţei de carte, dar şi pe cei care continuă această nobilă operă. Să nu uităm câtă valoare are învăţătura. Scriitorul şi dramaturgul Indian din secolul 8, Bhavabhuti(Bhav Gun), a rostit un mare adevăr: “Învăţătura e o perlă, o avere mare, pe care rudele n-o pot împărţi între ele, nici hoţii fura, şi care nu se împuţinează prin dăruire”.

Duminica de 7 aprilie rămâne o dată cernită. Cei care doresc să-şi ia rămas bun de la învățătorul Hristea Benoni o pot face în continuare.

Trupul neinsufleţit este depus la Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din centrul orașului Odobești. Slujba de înmormantare va avea loc duminică, 7 aprilie, la orele pranzului.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!          

 În memoria sa, republicăm interviul pe care Benoni Hristea ni l-a acordat în exclusivitate în urmă cu opt ani: Povești de jumătate de secol la Școala Mera.                                

Soții BENONI și GEORGETA  HRISTEA sunt pensionari și locuiesc în prezent în Odobești. Foști dascăli, aceștia au predat în urma cu 50 de ani la Școala Mera. După cinci ani de zile de profesorat la Mera cei doi dascăli s-au transferat la Odobești, unde au predat la Liceul Teoretic "Duiliu Zamfirescu", respectiv Grădinița nr. 1. Grație profesorului Vasile Tarciniu de la Liceul Teoretic "Duiliu Zamfirescu" din Odobești, Ziarul de Vrancea a intrat în posesia poveștilor acestora extrem de interesante despre cum se făcea carte pe vremuri, împreună cu poze din perioada anilor ' 60 . Fiul soților Hristea este fostul ambasador al României la Kiev, Traian Hristea, care în prezent lucrează la Ministerul de Externe. 

La 15 septembrie 1960, doi tineri, soț și soție, s-au trezit transferați la început de an școlar din Berești, Galați, în comuna Mera din Vrancea. "Comuna Mera era mare, cu răsunet istoric, care se întindea pe o distanță mare, de la piscul Anei, începând cu satul Valea Rea și până la satul Livada, aproape de Reghiu. Avea la vremea aceea șase unități școlare, școala de centru și câte una în fiecare sătuc", își amintesc soții Hristea. Mersul pe jos a fost și este în continuare cea mai grea materie pe care le-a oferit-o școala vreodată elevilor. Indiferent de vreme, zeci de copii făceau adevărate sacrificii pentru a învăța carte. "Când veneau la școală, copiii treceau direct prin râul Milcov când apa era mica, iar când era mai mare, puneau o tulpină de brad lung de pe un mal pe celălalt și treceau câte unul, ca pe punte", povestesc soții Hristea. Nici profesorii nu erau scutiți de sportul mersului pe jos, nu de puține ori rămânind prizonierii iernilor grele care puneau stăpânire pe județ. "Drumurile de la o școala la alta se făceau la pas, mergând pe jos. La vremea aceea, nu era șosea asfaltată, nici pietruită, nu erau mașini sau autobuze, nu era telefon decât la Primărie. Consiliile profesorale, ședințele de tot felul ne țineau pe rând la toate școlile după ora 17:00, terminam seara târziu și nu puteam ajunge acasă decât pe jos, pe întuneric. Toate chemările făcute la Focșani, și nu erau puține, le făceam cu căruța prin apa Milcovului, sau cu trenul care circula pe linie îngustă și care căra lemne de la depozitul Livada, până la gara Odobești. Când nu puteam merge cu trenul, plecam la drum fie că era ger, zăpada, ploaie. Vă dați seama ce eforturi făceam să fim prezenți la ora 8:00 în Focșani. De cele mai multe ori veneam pe jos pe aceeași cale ferată îngustă pășind din traverse în traverse, venind apoi pe sub mal, pe la plopi, ocolind drumul", povestesc dascălii.

"Am ajuns la școală la ora 12 noaptea, uzi până la piele și înghețați"

"Odată, cu câteva zile înainte de sărbătorile de iarnă am fost chemați la Focșani. La întoarcere a început o ninsoare și un viscol de nu ne vedeam unul pe altul și pe tot parcursul drumului de la Odobești la Mera, am mers ca păsările călătoare. Când unul nu mai putea merge în fața celuilalt, era schimbat cu următorul. Așa am ajuns la școala Mera din centru la ora 12 noaptea, uzi până la piele, înghețați, flămânzi și însetați. Ne-am încălzit, am mâncat ce s-a găsit și am dormit în bănci până dimineața, când am plecat fiecare la școala lui. Directorul coordonator ridica salariile la toate școlile, de la bancă sau Inspectoratul Școlar și venea aproape mereu pe jos. Vă dați seama ce emoții, ce gânduri ne făceam când ne găsea iarna la ora 21 și nu ajungea la școală?", își amintesc cu nostalgie soții Hristea. Conditțile grele pe care le îndurau elevii pentru a învăța carte nu s-au schimbat prea mult nici în ziua de astăzi. Din ce își amintesc soții Hristea, multe din școli nu aveau igienizările făcute, nu aveau asigurat combustibilul necesar pentru anotimpul friguros și în multe școli predau numai profesori necalificați. Deși erau condiții anevoioase, se muncea extrem de mult. Tineri fiind, au rezistat cinci ani de zile și după apariția primului copil au reușit să se transfere la Școala Medie din Odobești, fiecare pe specialitatea sa. 

Școala Mera, "captivă" în anii  '60

Deși au trecut mai bine de cinci decenii de atunci, timpul n-a fost prea darnic cu Școala Mera. Clădirea, construită în 1950, nu a beneficiat de nici o lucrare de reabilitare până în ziua de azi. Primarul comunei a depus memorii după memorii, însă fără nici un ecou. Ploaia i-a prins până nu demult pe holuri pe elevi, făcându-și loc printre crăpăturile lăsate de trecerea timpului. La fiecare ploaie mai puternică, îngrijitoarea școlii se trezea cu noaptea-n cap și punea iî pod, peste tot unde știa că plouă, ligheane, găleți și cazane. 150 de suflete învățau carte sub acoperișul "cariat" al Școlii pâna acum două luni de zile, când Guvernul le-a alocat 5.000 de lei. Potrivit directorului unității, David Toma, suma acoperă parțial materialele, însă nu și manopera. "Este nevoie de 12.000 lei pentru acoperiș. Lucrarea însă, e aproape gata. Sperăm să mai primim niște bani, inclusiv pentru reparații capitale. Noi am făcut proiectul pentru reabilitare, iar suma la care se ridică lucrarea este de aproximativ 1.300.000 lei. De la construire, din anii '50, nu s-a făcut nici o reparație capitală", a completat David Toma, director de 18 ani la Școala Mera. (Gabriela DRAGHICI)

Articol republicat.Prima apariție în Ziarul de Vrancea-21 Februarie 2011

Citiți și :

Ambasadorul Traian Laurențiu Hristea s-a născut la Odobești, este fiul învățătorilor BENONI și GEORGETA  HRISTEA , și a urmat pașii diplomaților Duiliu Zamfirescu și Marin Buhoară, parcurgând toate treptele până la aceea de ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Ucraina între 2005-2010. Datorită expertizei pe spațiul geo-politic din Asia Centrală și Caucazul de Sud, în 2011 a fost numit Înalt Reprezentant al Uniunii Europene în Armenia, iar din 2015 s-a aflat într-o misiune similară în Kazahstan.Din informațiile redactorilor Ziarului de Vrancea actualmente , Traian Laurențiu Hristea este șeful delegației Uniunii Europene în Mongolia.

În afara lui Traian Laurențiu Traian soții Benoni și Georgeta Hristea mai au o fiică  Marilena, cadru militar în Cluj.


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.