Arhiepiscopul Epifanie, înainte de a muri: “Am făcut ceea ce trebuia, dar nu am făcut totul!”
Nici bine nu s-a stins Arhiepiscopul Epifanie Norocel că au şi început discuţiile despre cine va fi succesorul acestuia, în condiţiile în care defunctul a condus trei decenii cu mană de fier treburile bisericii din regiune, avand o serie întreagă de oameni fideli care vor să ştie acum cine va fi continuatorul. În acest context, în care se avansează deja nominalizări, Patriarhia Română a adresat ieri un apel către ierarhi, preoţi şi credincioşi de a respecta perioada de doliu de 40 de zile în urma trecerii la cele veşnice a Părintelui Arhiepiscop Epifanie al Buzăului şi Vrancei. După cum se ştie, părintele a murit luni seara, în apropiere de mănăstirea Brazi din Panciu, în maşina de serviciu, ca urmare a unor probleme cardiace mai vechi. “În această perioadă de doliu îndemnăm la rugăciune pentru odihna sufletului Părintelui Arhiepiscop Epifanie şi la cinstirea memoriei sale. Pentru a păstra unitatea şi pacea Bisericii, recomandăm tuturor ierarhilor şi clericilor să se abţină de la declaraţii publice privind alegerea noului Arhiepiscop, deoarece alegerea acestuia se hotărăşte numai în plenul Sfântului Sinod, după consultarea Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei şi a clerului şi mirenilor din Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei”, se arată într-o depeşă de presă a Patriarhiei. Până la alegerea noului ierarh, locţiitor de Arhiepiscop al Buzăului şi Vrancei va fi Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în calitate de Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei, care va fi pomenit la slujbe în toate bisericile şi mănăstirile din cuprinsul arhiepiscopiei.
Bunurile dobandite intră în proprietatea Bisericii
%20copy.gif)
Sicriul cu trupul neînsufleţit al Înaltpreasfinţitului Epifanie a fost depus ieri dimineaţă în Catedrala Arhiepiscopală din Buzău unde credincioşii îi pot aduce de ieri un ultim omagiu. Sicriul a fost adus de la Panciu la Buzău chiar în noaptea de luni spre marţi, în jurul orei 01:00, fiind depus în Catedrala voievodală “Adormirea Maicii Domnului”. Oficialii Bisericii, de la cel mai înalt nivel, au făcut demersuri pentru ca trupul prelatului să nu fie supus niciunei autopsii şi să fie predat bisericii pentru funeralii. Tot luni seară, consilierii arhiepiscopali au procedat, conform dreptului canonic, la sigilarea Palatului Arhiepiscopal, întrucât bunurile dobândite de ÎPS Epifanie în timpul vieţii vor intra în patrimoniul Bisericii. Ieri dimineaţă a fost oficiată Sfânta Liturghie de către un sobor de preoţi şi diaconi din administraţia eparhială. În continuare, prin grija Înaltpreasfinţitului Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, ca delegat al Patriarhului, trupul a fost depus în noua Catedrală Arhiepiscopală ”Înălţarea Domnului” şi “Sfinţii Trei Ierarhi”, ctitorită de Înaltpreasfinţit. Sicriul cu trupul neînsufleţit a fost purtat pe umeri de către consilierii Înalt Preasfinţitului Epifanie, din curtea Arhiepiscopiei până în incinta catedralei, fiind însoţit de un alai format din preoţi călugări, maici şi elevi ai Seminarului Teologic. "Iată că a plecat din viaţa aceasta aproape slujind. Ieri (luni – n.r.) a oficiat Sfânta Liturghie, după care a plecat spre judeţul Vrancea având o dragoste deosebită faţă de Mănăstirea Brazi a Sfântului Teodosie. Înaltpreasfinţitul Epifanie a fost un mare liturghisitor, iubitor de cultură, mare ctitor de lăcaşuri sfinte la curbura Carpaţilor, un ierarh misionar, dar mai presus de toate liturghisitor şi dârz. A fost un ierarh exigent în sensul foarte frumos al cuvântului, un om al ordinii şi al disciplinei care face mult bine clerului şi credincioşilor, nu numai din eparhia lui, ci şi din Biserica Ortodoxă Română", a declarat pentru Radio TRINITAS Înaltpreasfinţitul Părinte Casian. Oficialii Patriarhiei au anunţat ieri că din iniţiativa Înaltpreasfinţiei Sale, în Eparhia Buzăului şi Vrancei s-au construit peste 250 de biserici şi paraclise la parohii şi mănăstiri, precum şi 6 catedrale în municipiile din cuprinsul Eparhiei. De asemenea s-au înfiinţat peste 270 de parohii. Mulţi dintre apropiaţii Bisericii au recunoscut că arhiepiscopul a fost interesat mai mult de investiţii materiale în Eparhie şi mai puţin de mantuirea sufletelor derutate ale credincioşilor. De altfel, chiar şi cand venea în Vrancea, acesta avea o atitudine distantă, fiind tot timpul înconjurat de preoţii apropiaţi şi interacţiona mai puţin cu oamenii din popor.
Doliu în toate bisericile
Sicriul cu trupul neînsufleţit a fost purtat ieri pe umeri de către consilierii Înalt Preasfinţitul Epifanie
Până la înmormântarea arhipiescopului Buzăului şi Vrancei, Epifanie Norocel, în bisericile din Vrancea şi Buzău va fi doliu, urmând să se oficieze slujbe de pomenire a înaltului prelat. De asemenea, clopotele vor fi trase de trei ori pe zi, la orele 8.00, 12.00 şi 16.00. O delegaţie din judeţul nostru va participa joi la slujba de înmormantare a lui IPS Epifanie Norocel. Aceasta va fi formată din reprezentanţi ai autorităţilor judeţene, în frunte cu prefectul Cătălin Kanty Popescu, Marian Oprişan, preşedintele Consiliului Judeţean, parlamentari, consilieri judeţeni, primari, consilieri locali, şefi de instituţii. Aceştia vor depune o singură coroană, dar mai deosebită, la capătaiului fostului arhiepiscop. Înmormantarea va avea loc între orele 11.00 şi 13.00, iar IPS Epifanie Norocel va fi îngropat în cripta catedralei din centrul Buzăului, pe care a ctitorit-o. La funeralii sunt aşteptaţi să participe Patriarhul Daniel, IPS Casian Crăciun, Arhiepiscopul Dunării de Jos, precum şi numeroase feţe bisericeşti.
Moartea arhiepiscopului, anchetată de procurorii vranceni
Decesul intempestiv al ÎPS Epifanie Norocel a fost înregistrat încă din cursul serii de luni ca moarte suspectă în evidenţele procurorilor vranceni. Chiar dacă decesul a intervenit ca urmare a unor cauze medicale, anchetatorii urmau să stabilească ieri dacă ar putea exista şi alte motive. Singura modalitate ar fi fost, conform prim-procurorului Ion Lefter, şeful Parchetului de pe langă Tribunalul Vrancea, efectuarea unei necropsii la Serviciul de Medicină Legală (SML) Vrancea. “Însoţitorii arhiepiscopului au refuzat efectuarea acestei necropsii încă de luni seara, lucru pe care l-au susţinut şi azi (n.r.- ieri). În acest sens, aceştia au dat declaraţie, fiind consemnată şi poziţia personalului medical al Spitalului Panciu”, a declarat prim procurorul Ion Lefter. Poliţia nu are suspiciuni referitoare la decesul înaltului prelat. “Din punct de vedere al poliţiei, nu se ridică nici o problemă cu privire la acest deces”, a declarat luni seara comisarul şef Marian Cîrjică, şeful de la Investigaţii Criminale. Cel mai probabil dosarul va fi “închis” cu neînceperea urmăririi penale, nefiind vorba de vreo culpă, medicală sau de altă natură. Aceasta este, în mod legal, absolut necesară şi pentru ca Epifanie Norocel să poată fi înmormantat. Potrivit unor surse medicale, Arhiepiscopul a decedat în urma unei embolii pulmonare. Practic, este vorba despre un cheag care, eliberat în circulaţia sanguină, migrează şi se opreşte într-o arteră pulmonară. Arhipiescopul Epifanie suferea de afecţiuni cardiace pentru care avea nevoie de ajutorul medicilor chirurgi, însă nu a dorit să se opereze la inimă. Totuşi, acesta urma cu stricteţe un tratament de specialitate.
“M-a binecuvântat Dumnezeu cu lungime de zile.”
Arhiepiscopul Epifanie Norocel împlinise 80 de ani pe 14 decembrie, dar şi 30 de ani de arhipăstorire peste bisericile din Buzău şi Vrancea, ocazie cu care Eparhia l-a sărbătorit. Chiriarhul a fost felicitat în Catedrala arhiepiscopală din Buzău de colegii clerici din toată ţara. Cu acea ocazie, corala preoţilor din Vrancea a susţinut şi un concert de colinde. La finalul slujbei, Înalt Preasfinţitul Epifanie a mulţumit tuturor pentru urările de bine şi darurile primite, dar a făcut şi cateva declaraţii interesante. "Este o zi importantă astăzi pentru mine. Împlinesc o vârstă pe care nu a împlinit-o nici tatăl meu, nici mama mea. M-a binecuvântat Dumnezeu cu lungime de zile. M-a binecuvântat Dumnezeu cu slujire în folosul Bisericii în părţile Neamţului, în părţile Dobrogei şi ale Galaţiului, şi iată aici de 30 de ani, la Curbura Carpaţilor, în ţinuturile Buzăului şi Vrancei. În cei 80 de ani de viaţă m-am străduit să săvârşesc cele bune, dar nu singur, ci cu cei care m-au înconjurat şi m-au sprijinit. În Eparhia Buzăului şi Vrancei sunt de 30 de ani şi am făcut ceea ce trebuia, dar cred că nu am făcut totul. Trebuia să lucrez cu mai multă râvnă şi cu mai mult spor. La ce credeţi că se gândeşte un arhiereu la vârsta de 80 de ani? Îmi primul rând se gândeşte la părinţii săi care l-au crescut. Apoi îşi aduce aminte de dascălii din şcoli şi iată, acum, îmi amintesc de părintele protosinghel Epifanie, care era stareţ la Mănăstirea Râşca. Şi eu fiind frate acolo, plecat de la un liceu fără să-l termin, m-a obligat să merg la seminarul de la Mănăstirea Neamţ să îmi continui studiile, de aceea atunci când am făcut făgăduinţele călugăreşti i-am luat numele, fiincă el, acest călugăr simplu, dar puternic în caracter, mi-a schimbat drumul şi m-a trimis la şcoală", a spus atunci IPS Arhiepiscop Epifanie. De la acest eveniment, Arhiepiscopul a mai trăit 25 de zile, fiind activ pană în ultimul moment al vieţii. (S. VRÎNCEANU, G. SAVA)
Un băiat de ţărani, pe care Biserica l-a crescut mare
Iată Biografia Arhiepiscopului Epifanie Norocel, aşa cum a fost făcută publică de Agenţia de ştiri Basilica, a Patriarhiei Romane
Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Epifanie s-a născut la 14 decembrie 1932, în comuna Mălini, judeţul Suceava, din părinţii Dumitru şi Victoria Norocel, agricultori, primind la botez numele Gavril. Şcoala elementară a urmat-o în comuna natală. În anul 1948, a intrat în obştea Mănăstirii Râşca din judeţul Suceava. Mănăstirea Raşca – ctitoria de la 1542 a domnului Moldovei, Petru Rareş, fiul lui ştefan cel Mare şi Sfânt, şi a episcopului-cărturar Macarie al Romanului, primul mare cronicar moldovean – a fost locul unde Înaltpreasfinţitul Părinte Episcop EPIFANIE şi-a început, ca frate de mănăstire, ucenicia pe lungul făgaş al slujirii Bisericii lui Hristos, drum de slujire care a început în 1948 şi a culminat în 1975, prin alegerea şi hirotonirea Înaltpreasfinţiei Sale ca Arhiereu al Bisericii noastre, în calitate de Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Tomisului şi Dunării de Jos, cu reşedinţa la Constanţa. Fratele Gavril Norocel a parcurs, cât a stat în această lavră moldavă, toate „treptele“ ascultărilor călugăreşti, începând de la „munca de jos“ şi până la a fi ucenic la stăreţie, în vremea părintelui Epifanie Acatrinei, care i-a fost, un timp, şi duhovnic; după trei ani de deplină ascultare în Râşca, stareţul Epifanie l-a îndrumat pe fratele Gavril Norocel şi a insistat ca el să urmeze cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamţ. Patru ani a fost elev al acestui seminar, iar anul al V-lea l-a făcut la Seminarul Teologic de la Curtea de Argeş, unde şi-a încheiat studiile teologice seminariale. A fost, aşadar, elev seminarist din 1951 până în 1956. Fiind încă seminarist la Neamţ, la 14 aprilie 1953, înainte de a împlini vârsta de 21 ani, a fost călugărit în Mănăstirea Neamţ de către mitropolitul Sebastian Rusan al Moldovei şi Sucevei. A primit, la călugărire, numele Sfântului Ierarh Epifanie, arhiepiscopul Ciprului, Părinte al Bisericii şi scriitor bisericesc din veacurile al IV-lea-al V-lea, şi chiar şi-a dorit acest nume, în semn de recunoştinţă pentru stareţul său de la Mănăstirea Râşca, părintele Epifanie Acatrinei, fost vieţuitor la vestita Mănăstire Secu. În acelaşi an, la 25 mai, mitropolitul Sebastian l-a hirotonit ierodiacon. Între anii 1956-1957, a fost profesor la şcoala Monahală de la Mănăstirea Dragomima, timp în care a îndeplinit, în această mănăstire, şi ascultarea de locţiitor de stareţ. În 1957, şi-a început studiile universitare la Institutul Teologic de Grad Universitar din Bucureşti. În ianuarie 1959, în urma propunerii consiliului profesoral al institutului şi cu aprobarea patriarhului Justinian Marina, a fost trimis, pentru continuarea studiilor, la Academia Teologică din capitala Bulgariei, Sofia, unde îşi ia licenţa în Teologie, în anul 1961. În luna septembrie a aceluiaşi an, a susţinut la Institutul Teologic de Grad Universitar din Bucureşti examenul de echivalare a studiilor urmate în Bulgaria, după care a promovat examenul de admitere la doctorat, în cadrul aceleiaşi unităţi de învăţământ teologic superior. Primul an de doctorat (1961-1962) l-a urmat la Bucureşti, iar în 1962, în noiembrie, a fost trimis de către Patriarhia Română, pentru continuarea studiilor de doctorat, ca aspirant, la Academia Teologică din Mănăstirea „Sfânta Treime“ de la Zagorsk, lângă Moscova. De aici, s-a întors în ţară în iunie 1964, după care a fost rânduit la Mănăstirea Putna ca slujitor la biserică şi cu ascultarea de ghid al acestui aşezământ călugăresc. După ascultările îndeplinite la Mănăstirea Putna (1964-1965), la 1 martie 1965 a fost numit, de către Mitropolia Moldovei şi Sucevei, profesor la Seminarul Teologic de la Neamţ. La 1 ianuarie 1967, mitropolitul dr. Iustin îl hirotoneşte ieromonah şi, cu aceeaşi dată, îl numeşte director al Seminarului Teologic de la Neamţ, funcţie pe care o deţine până la 1 ianuarie 1971, când este numit stareţ al marii lavre a Moldovei, Mănăstirea Neamţ. Înaltpreasfinţitul EPIFANIE, după preluarea stăreţiei, a continuat să fie profesor la Seminarul nemţean până la încheierea anului şcolar 1970-1971. În 1968, primise, deja, rangul de protosinghel, fiind hirotesit de chiriarhul locului, cu prilejul hramului Mănăstirii Neamţ, „Înălţarea Domnului“, iar la 1 ianuarie 1971, cu aprobarea Sfântului Sinod, i-a fost acordat rangul de arhimandrit, fiind hirotesit de către acelaşi mitropolit dr. Iustin Moisescu în Catedrala mitropolitană din Iaşi. Tot în această perioadă, între anii 1966 şi 1968, şi-a continuat studiile de doctorat în Teologie la Institutul Teologic de Grad Universitar din Bucureşti, iar în martie 1971 a susţinut, aici, examenul de admisibilitate pentru absolvirea acestor cursuri. La 16 octombrie 1975, Înaltpreasfinţitul Părinte EPIFANIE a fost ales de către Sfântul Sinod, în unanimitate, în postul de Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Tomisului şi Dunării de Jos, cu titulatura de „Tomitanul“, avându-şi reşedinţa la Constanţa.
La data de 9 noiembrie 1975, Înaltpreasfinţia Sa a fost hirotonit Arhiereu, în Catedrala „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ din Constanţa, în cadrul festivităţilor consacrate ridicării Episcopiei Dunării de Jos la rangul de Arhiepiscopie a Tomisului şi Dunării de Jos, cu sediul arhiepiscopal la Galaţi. În cei şapte ani cât a fost Episcop-Vicar la Constanţa, Înaltpreasfinţitul EPIFANIE a avut, în cuprinsul întregii Eparhii a Tomisului şi Dunării de Jos – care era alcătuită din judeţele Constanţa, Tulcea şi Galaţi – o bogată activitate misionară, gospodărească şi culturală.
La 25 aprilie 1982, Colegiul Electoral Bisericesc, convocat de Sfântul Sinod, l-a ales pe Înaltpreasfinţitul Episcop-Vicar EPIFANIE Tomitanul ca Episcop al Eparhiei Buzăului. În duminica de 4 iulie 1982, în Catedrala episcopală din Buzău, Înaltpreasfinţitul EPIFANIE a fost întronizat, solemn, ca Episcop al Buzăului, de către însuşi patriarhul dr. Iustin Moisescu, cu participarea unui sobor de ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române şi în prezenţa unui mare număr de profesori universitari de la Facultăţile de Teologie, profesori de seminar, arhimandriţi, stareţi, stareţe, preoţi, diaconi, călugări şi credincioşi mireni veniţi la această mare şi emoţionantă ceremonie.
În mai 1996, a iniţiat şi patronat festivităţile consacrate rânduirii Sfântului Mucenic Sava ca ocrotitor spiritual al Municipiului Buzău şi al Eparhiei Buzăului şi Vrancei, slujind împreună cu mitropolitul Antonie al Transilvaniei, cu Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop şi Mitropolit NIFON al Târgoviştei (pe atunci, Episcop al Sloboziei şi Călăraşilor) şi cu Înaltpreasfinţitul Episcop Dr. CASIAN al Dunării de Jos.
La nivelul Episcopiei Buzăului şi Vrancei, Înaltpreasfinţitul Părinte Episcop EPIFANIE, chiar din primul an de arhipăstorire, – 1982, – a întărit ordinea şi disciplina, atât la Centrul Eparhial, cât şi în întreaga Eparhie, la protoierii, în parohii, mănăstiri şi schituri. A publicat articole, studii, recenzii în revistele bisericeşti de specialitate şi este autorul mai multor lucrări, în special de istorie bisericească:
Pagini din istoria veche a creştinismului la români, Buzău, 1986;
În slujba credinţei străbune şi a înţelegerii între oameni, Buzău, 1987;
Mănăstirea Ciolanu, Buzău, 1987;
Ctitorii voievodale în Eparhia Buzăului, Buzău, 1988;
Slujitori ai Legii strămoşeşti, Buzău, 1991;
Sfântul Sava de la Buzău (Gotul), Buzău, 1996;
Episcopul Dionisie Romano – promotor al culturii şi al emancipării Neamului, Buzău, 2006.
Tot în domeniul cultural, trebuie amintit că Înaltpreasfinţitul Părinte Episcop EPIFANIE a înfiinţat, în iulie 2007, Muzeul bisericesc al Eparhiei Buzăului şi Vrancei, în clădirea veche a Seminarului Teologic „Chesarie Episcopul“.
Înaltpreasfinţitul Părinte Episcop EPIFANIE a reînfiinţat şcoala de cântăreţi bisericeşti (de 3 ani), din cadrul Seminarului de la Buzău, a înfiinţat Seminariile Teologice Liceale Monahale „Sfântul Ierarh Epifanie, arhiepiscopul Ciprului“ de la Mănăstirea Răteşti (1996) şi „Sfântul Grigorie Palama“ de la Mănăstirea Ciolanu (1997), acesta din urmă şi-a întrerupt activitatea în anul 2003, a redobândit, după mulţi ani de luptă, clădirea nouă a Seminarului Teologic Liceal „Episcopul Chesarie“ din Buzău, a reactivat revista eparhială Glasul Adevărului, a iniţiat şi a îndrumat masivele lucrări de la Catedrala episcopală, paraclisul Episcopiei şi Reşedinţa episcopală, precum şi la clădirea Cancelariei episcopale şi a Seminarului din Buzău, lucrări deja terminate, apoi s-a preocupat şi se preocupă de restaurarea a numeroase biserici din parohii şi din mănăstiri şi de construirea unui impresionant număr de biserici şi paraclise noi pe tot cuprinsul Eparhiei.
La iniţiativa Înaltpreasfinţiei Sale, în anul 2005 a avut loc proclamarea solemnă a canonizării Sfinţilor locali, Ierarhul Mucenic Teodosie de la Brazi, mitropolitul Moldovei şi Cuviosul Vasile de la Poiana Mărului.
De asemenea, Înaltpreasfinţia Sa a început lucrările la noua Catedrală episcopală „Înălţarea Domnului“ şi „Sfinţii Trei Ierarhi“ din Buzău, lăcaş de cult sfinţit de Preafericitul Părinte Patriarh DANIEL la data de 8 noiembrie 2009 când a vut loc ridicarea Eparhiei la rang de Arhiepiscopie; a reactivat şi înfiinţat 30 de mănăstiri şi schituri, după 1989, în cele două judeţe ale Eparhiei (Buzău şi Vrancea); a sprijinit lucrarea social filantropică la nivelul parohiilor, dar şi la Centrul Eparhial din Buzău, prin înfiinţarea unor instituţii de ocrotire a persoanelor defavorizate, indiferent de vârstă; a dus şi duce, din 1990 încoace, o luptă continuă pentru redobândirea terenurilor şi a drepturilor legitime ale Centrul Eparhial-Buzău, ale tuturor mănăstirilor şi schiturilor şi ale parohiilor din cuprinsul Eparhiei Buzăului şi Vrancei; a desfăşurat – şi desfăşoară – un adevărat şi neobosit apostolat pentru apărarea şi păstrarea dreptei noastre credinţe strămoşeşti, pentru afirmarea şi sporirea demnităţii Episcopiei de la Curbura Carpaţilor, a Bisericii noastre Ortodoxe Naţionale.
Din iniţiativa Înaltpreasfinţiei Sale, în Eparhia Buzăului şi Vrancei s-au construit peste 250 de biserici şi paraclise la parohii şi mănăstiri, precum şi 6 catedrale în municipiile din cuprinsul Eparhiei.
De asemenea s-au înfiinţat peste 270 de parohii.
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
