Ultima oră

Tot ce nu stiai despre CRACIUN. De la zeităţile păgâne, la Naşterea Domnului

Ca în fiecare an, „Ziarul de Vrancea” încearcă să vă transmită gânduri şi poveşti legate de geneza şi evoluţia acestei sărbători. In acest an ne-am oprit asupra noţiuni de Crăciun şi vă vom prezenta felul în care numele unei zeităţi precreştine a ajuns cea mai iubită sărbătoare creştină. Tot in seara de Ajun vă oferim textul biblic clasic despre Naşterea Domnului şi câteva extrase din Pastoralele de Crăciun ale Patriarhului Daniel şi Episcopului Petru Gherghel.

Pentru creştinii începutului de veac XXI, Crăciunul înseamnă Naşterea Domnului, momentul în care profeţiile Vechiului Testament s-au împlinit, iar Fecioara Maria a adus pe lume în ieslea din Bethleemul Iudeii pe Cel care avea să restaureze, prin moarte şi înviere, firea umană, pentru ca omul să poată, din nou, relua drumul spre desăvârşire. 25 decembrie este pe toate continentele una din cele mai populare zile, nu atât prin prisma religioasă, ci mai ales prin belşugul acesteia şi febra cumpărăturilor. Din acest motiv, Crăciunul a devenit din a doua parte a secolului trecut una din cele mai cunoscute sărbători, depăşind cu mult sfera creştină, fiind  „celebrată” pe toate meridianele. In ajunul Crăciunului, atât în ţările creştine, cât şi în cele musulmane ori budiste sau şintoiste, cozi interminabile marchează în supermarcheturi apropierea datei de 25 decembrie. Că vrem, că nu vrem, că ne place sau nu ne place, că dorim să acceptăm această realitate sau nu, Crăciunul a devenit o zi ecumenică, în sensul secular al termenului, şi pe toate meridianele lumea se bucură de daruri, aşa cum o făceau populaţiile mediteraneene acum 2-3 mii de ani când celebrau Saturnaliile!


Crăciun, o zeitate indo-europeană

In mod paradoxal, una din cele mai cunoscute sărbători ale creştinismului poartă numele unei zeităţi păgâne – Crăciun. Pe 21 decembrie se sărbătorea  ziua de naştere a zeului Mithra, iar pe 25 decembrie  ziua zeului Saturn. Nu întâmplător, festivităţile începeau din noaptea Solstiţiului de iarnă, pe 21 decembrie şi ţineau o săptămână. De reţinut este similitudinea momentului când aveau loc sărbătorile în cinstea celor două zeităţi, respectiv 21-25 decembrie. Cu această ocazie se celebra şi sfârşitul anului în curs şi debutul unui nou an, ziua de 25 fiind una dedicată naşterii zeităţilor, implicit a Anului Nou. In ce priveşte Crăciun, acesta era o zeitate din panteonul tracilor. Extinderea stăpânirii romane în Estul Europei a adus cu sine şi transferul cultului zeităţilor romane în teritoriile locuite de traci. Populaţiile cucerite au adoptat noile zeităţi, dar au trecut în afara cetăţii cultul şi numele zeului Crăciun. Aceşti păgâni (din latinescul paganus), adică populaţia care trăia în afara zidurilor cetăţii nu l-au abandonat pe Crăciun, iar când peste câteva secole când a venit Creştinismul, această populaţie a primit botezul în numele Sfintei Treimi, pe 25 decembrie celebra Naşterea Domnului, dar numea sărbătoarea Crăciun, în amintirea zeităţii trace.

Dacii s-au încreştinat, dar l-au păstrat pe Crăciun

Strămoşii noştri dacii au primit creştinismul, dar au păstrat numele vechii zeităţii. Mai mult decât atât, în satele româneşti până astăzi, Crăciun este întâlnit ca nume de botez şi mai ales nume de familie, aducând în contemporaneitate o părticică din bogăţia spirituală a celor care au trăit pe aceste teritorii acum trei milenii. Din acest punct de vedere  Crăciunul este una din ultimele mărturii ale credinţelor dacilor, din păcate sufocate de tradiţiile creştine născute pe trupul vechilor religii. De altfel, mare parte din tradiţiile populare şi religioase de sfârşit de an îşi au originea în cultul religios al zeităţii dace. Amintim aici jertfele simbolice de Crăciun legate de sacrificiul animalelor (porcul, cerbul, ursul, capra) şi colacii de Crăciun decoraţi cu simboluri precreştine şi chipuri ale acestor zeităţi despre care nu mai ştim aproape nimic. Pe 25 decembrie sărbătorim Naşterea Fiului lui Dumnezeu, dar ritualurile populare şi practicile magico-religioase sunt legate de zeităţile antice, îndeosebi de zeul dacilor, Crăciun. Fără să ştim, prin practicarea acestor obiceiuri, de la Crăciun la Anul Nou, intrăm în comuniune cu strămoşii noştri de acum 3-4 mii de ani. Pe de o parte ne închinăm icoanei Naşterii Pruncului Iisus, iar în cotidian participăm la aceleaşi ritualuri pe care le practicau dacii cu sute de ani înaintea Creştinismului. Religia creştină a fost adoptată de toate popoarele antichităţii, dar practicile şi obiceiurile vechilor religii au supravieţuit sub masca tradiţiilor populare până în zilele noastre.

Ce spune Evanghelistul Luca despre Naşterea Domnului

”În zilele acelea a ieşit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea. Această înscriere s-a făcut întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria. Şi se duceau toţi să se înscrie, fiecare în cetatea sa. Şi s-a suit şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David care se numeşte Betleem, pentru că el era din casa şi din neamul lui David. Ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată. Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască, Şi a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei. Şi în ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare. Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Şi acesta va fi semnul: Veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle. Şi deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire! Iar după ce îngerii au plecat de la ei, la cer, păstorii vorbeau unii către alţii: Să mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut. Şi, grăbindu-se, au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc, culcat în iesle. Şi văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil. Şi toţi câţi auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori. Iar Maria păstra toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa Şi s-au întors păstorii, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate câte auziseră şi văzuseră precum li se spusese.”

Bref, Crăciunul este o sărbătoare a veseliei şi a meselor pline cu bucate, a revederii celor dragi, a revenirii copiilor la casele părinteşti, dar şi a clipelor de linişte când, tainic, pe înserat, cetele de colindători vestec naşterea Pruncului Iisus. „Ziarul de Vrancea” urează Crăciun Fericit tuturor cititorilor, iar celor care poartă numele de Crăciun, La Mulţi Ani şi sărbători pline de belşug şi bucurie! (Valentin MUSCA)

---