Petru Gherghel, Episcop a Diecezei Catolice de Iaşi: "Crăciunul este un moment de graţie, un dar ceresc oferit omenirii"
Sfinţiile voastre, iubiţi fraţi şi surori în Cristos,
Celebrarea misterului Naşterii Domnului în Anul Credinţei, pe care l-am început la 11 octombrie, chiar în timpul celebrării Sinodului Episcopilor pentru o nouă evanghelizare, reprezintă o invitaţie vie la un imn de preamărire a Părintelui ceresc, care a binevoit să-l trimită pe Fiul său, pentru ca noi să avem viaţă şi s-o avem din belşug, iar prin evanghelie să avem o credinţă vie şi profundă. Lui, aşadar, care ni s-a descoperit prin Fiul său şi ni se descoperă fără încetare prin Duhul Sfânt, să-i fie cinste şi laudă în veci de veci! Crăciunul este un moment de graţie, un dar ceresc oferit omenirii şi a devenit fundamentul întregii noastre speranţe, pentru marele mister ce a marcat istoria mântuirii, misterul iubirii Fiului lui Dumnezeu care se naşte, devine om, ca să rămână mereu în mijlocul oamenilor şi să-i înalţe la gloria el va sta pe tronul regelui David, care vine să stabilească şi să întărească (…) Pentru a trăi cu adevărat această pace, dar al lui Isus născut pe pământ, trebuie să ştim să-l lăudăm şi să-l adorăm pe Dumnezeu, trebuie să-l aşezăm mereu pe primul loc, recunoscând că el este bucuria cerească, cum au experimentat-o Maria şi Iosif şi cum au trăit-o păstorii din împrejurimile Betleemului, iar după ei magii veniţi din răsărit. Este foarte important să trăim acest mister şi să-l primim pe Isus în condiţia sa de sărăcie, umilinţă şi totală dăruire. Adevărata pace şi bucurie are ca fundament solid credinţa că Isus s-a născut între oameni, nu numai acum două mii de ani când a aşezat cortul său între oameni, la Crăciunul istoric, ci şi astăzi, când el, la fel, se naşte pentru noi, la Crăciunul nostru, când coboară în sufletul nostru, în casele şi în instituţii noastre, când ni se oferă, când ne oferă cuvintele sale, când ne dă trupul şi sângele său ca mâncare şi băutură pentru viaţa lumii, prin misterul jertfei de pe altar. Credinţa ne face să retrăim de Crăciun întâlnirea lui Dumnezeu cu făpturile sale, cu oamenii tuturor timpurilor, o întâlnire plină de adevărată pace a oamenilor răscumpăraţi cu el, Fiul său, cu Dumnezeu făcut om, pentru ca omul să se înalţe la demnitatea de Fiu al lui Dumnezeu. (…) Trăind cu bucurie Anul Credinţei şi Familia sau, aşa cum obişnuim noi să ne exprimăm, Anul Credinţei în familie, reînnoim şi repetăm convingerea că fiecare dintre noi, fiecare familie, avem un prilej sfânt de a trăi din nou Crăciunul, sărbătoarea prin excelenţă a coborârii lui pe pământ şi a prezenţei sale în mijlocul nostru. Chemarea Sfântului Părinte Benedict, a Sinodului Episcopilor şi chemarea mea ca păstor al fiilor episcopiei noastre, împreună cu Preasfinţitul Aurel, auxiliarul nostru, şi cu toţi ceilalţi confraţi colaboratori din Iaşi este una singură: Primiţi de la el sărutul şi îmbrăţişarea sa cerească şi ascultaţi-i chemarea: Mergeţi şi predicaţi evanghelia la toată făptura, căci eu sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor.Tuturor, Crăciun fericit în suflet şi în familie!
