Mihai Vasiliu, cofetarul care a îndulcit viaţa focşănenilor timp de şase decenii
Vă prezentăm azi povestea unuia dintre personajele cele mai îndrăgite ale Focşaniului secolului trecut. Mihai Vasiliu a fost unul dintre cei mai populari cofetari ai oraşului după prăjiturile căruia se topeau toţi focşănenii. Fata cofetarului Marilena Gheorghiu împreună cu Andreea, nepoata lui, ne-au spus cum a Mihai a fugit din Râmnicu Sărat pentru a se face cofetar la Focşani, unde a deschis o cofetărie în 1922, pe Strada Mare nr. 116. Plaisir, Alcazar, Cremșnit, Geamantan, Doboş, Éclair, bombonele fondante sunt câteva dintre cele mai bune prăjituri făcute de cofetarul Mihai Vasiliu.
Focşăneanul Mihai Vasiliu este una dintre figurile emblematice ale oraşului nostru, pe care Ziarul de Vrancea vă propune să o cunoaşteţi sau după caz să v-o reamintiţi. Vasiliu face parte din categoria vechilor negustori care îşi aşteptau muşteriii în pragul uşii, când fiecare negustor avea o prăvălie pe Strada Mare a Unirii, o afacere proprie sau moştenită de la părinţi şi bunici. Unele magazine vindeau coloniale şi delicatese, altele galanterie, unele comercializau rochii de mireasă. Erau şi nenumărate ateliere fotografice pe Strada Mare, cofetării şi câte şi mai câte. Mihai Vasiliu a ales să devină cofetar şi asta a făcut până la finele vieţii. Marilena Gheorghiu, una din cele două fete ale cofetarului, şi Andreea Gheorghiu, fata Marilenei, pline de emoţie ne-au povestit despre tatăl, respectiv bunicul lor.
A lăsat clopotele bisericeşti pentru prăjituri
FOTO: Cutie de dulciuri din cofetăria lui Vasiliu
În vara lui 1897, mai precis pe 9 iulie se năştea într-o casă de pe actuala stradă Mărăşeşti unul dintre cei mai populari cofetari ai Focşaniului secolului XX. Mihai a fost cel de-al treilea din cei şapte copii ai familiei Nică şi Rucsanda Vasiliu. Surorile lui Mihai s-au căsătorit cu focşăneni care mai de care mai cunoscuţi şi mai respectabili. De exemplu, Adela Vasiliu s-a măritat cu Traian Soare, caretaş de meserie, tatăl vitrinierului Petrică Soare.
Aneta şi-a unit destinul cu Petre Jarniţă, proprietarul magzinului “La Barza”, în vreme ce Florica s-a căsătorit şi ea cu Nicolae Ghioc, proprietar al magazinului “La Papagal”. “Tata a făcut şcoala primară în Focşani, dar din păcate nu ştim exact la care dintre ele. La vârsta de 15 ani a fost trimis de părinţi să înveţe o meserie la familia Chiriac Bărbieru, aceasta având la Râmnicu Sărăt o turnătorie de clopote bisericeşti. Nu i-a plăcut meseria şi după o scurtă vreme a fugit de acolo”, ne-a spus emoţionată Marilena Gheorghiu. S-a întors acasă cu teamă căci Steliana Popa, bunica sa pe linie maternă era o femeie autoritară, iar copiii familiei Vasiliu erau crescuţi de ea şi de Rucsanda.
Eufrosina Vasiliu, fiică de cofetari vechi
FOTO: Eufrosina în pragul cofetăriei soţului
Reîntors în Focşani, Mihai Vasiliu trebuia să îşi caute totuşi ceva de muncă aşa că destinul i l-a scos în cale pe Neculai Vasiliu (coincidenţă de nume n.r.), cofetar de meserie. Între 1912 şi 1918 este ucenic şi ulterior lucrător cofetar. În 1922, ajutat de surorile lui, Mihai Vasiliu reuşeşte să deschidă o cofetărie pe Strada Mare nr. 116, unde începe să lucreze şapte zile pe săptămână, din zori şi până spre miezul nopţii.
“Corectitudinea şi munca au făcut ca afacerea să devină una de succes, reuşind cu banii câştigaţi să îşi ajute familia. Cofetăria începuse să fie frecventată de personalităţi ale oraşului şi ulterior de mari artişti care veneau cu diverse spectacole la Teatrul Municipal. În 1933 se căsătoreşte cu Eufrosina Borănescu, care provenea tot dintr-o familie de cofetari cu renume din Piteşti şi Craiova. Cofetăria Borănescu era asemuită cu faimoasele cofetării ale vremii, Nestor şi Capşa din Bucureşti”, ne-a mai povestit Marilena Gheorghiu.
În anii 1936-1937 Mihai Vasiliu alături cumnaţii săi, Petre Jarniţă şi Nicolae Ghioc au cumpărat împreună o casă de vacanţă la Băile Vizantea unde mergeau vara împreună cu familia. “În anii 1940 îngheţata se făcea prin centrifrugare într-o instalaţie acţionată cu motor electric – o raritate după câte am înţeles. În cofetărie au lucrat mulţi ani şi soţii Botărel, el în laborator şi ea la vânzare”, a mai spus fata cofetarului.
Comuniştii i-au demolat cofetăriile
FOTO: Mihai Vasiliu şi cofetăria sa de pe Strada Mare (cea cu copertine)
Venirea comuniştilor la conducerea României avea să aducă numai neplăceri lui Vasiliu, ca multor români de altfel. În toamna lui 1949 este naţionalizată cofetăria şi într-o primă fază rămâne fără mobilier şi ustensile. Câteva luni mai târziu, este nevoit să îşi deschidă o altă cofetărie pe strada unde se mutase încă de la cutremur. Vasiliu lucra singur în laborator şi doar ocazional era ajutat de fratele său, Gică. Soţia sa, Eufrosina, era cea care se ocupa de vânzare.
Greutăţile sunt tot mai mari de-a lungul anilor şi un deceniu mai târziu, în 1959 hectarele de vie pe care le achiziţionase înaintea venirii comuniştilor aveau să intre sub administrarea mafiei comuniste. “În 1974 încep demolările în zonă, aşa că se mută pe strada Peneş Curcanul, casa cumpărată din dota bunicii în 1934, unde deschide din nou prăvălia care funcţionează până în anul 1984. În ultimii ani, cofetăria era deschisă doar sâmbătă şi duminică, coada fiind în schimb până în stradă. În 1984 este demolată şi această casă. A muncit o viaţă întreagă fără zile libere, fără concediu şi a rezistat să vadă că tot ce a agonisit a fost luat de comunişti”, a conchis Marilena Gheorghiu.
Plaisir, prăjitura după care se topeau focşănenii
Avea obiceiul ca de ziua celor dragi să facă un tort personalizat. Plaisir, Alcazar, Cremșnit, Geamantan, Doboş, Bezele umplute cu cremă de ciocolată, Éclair, bombonele fondante sunt câteva dintre cele mai bune prăjituri făcute de Mihai Vasiliu. “Bunica îmi povestea că de Paşti bunicul făcea ouă de ciocolată pe care le lega cu fundă roşie- formele încă mai există. Bunicul era vestit pentru îngheţata care eră facută doar din fructe, apă şi zahăr. Îmi aduc aminte că eram copil şi ne făcea şerbet de caramel, parcă şi acum văd borcanele pline… A existat un reţetar care era prezentat organelor de cotrol şi pe care în timpul demolărilor l-a pierdut. Reţetele nu mai există, dar împreună cu mama suntem în perioada de reconstituire. Şi-a iubit foarte mult meseria şi probabil că din acest motiv a şi fost foarte apreciat de focşăneni”, ne-a spus şi Andreea Gheorghiu, nepoata lui Mihai Vasiliu.
În ultimele zile din viaţă, cofetarul era curios dacă a meritat toată osteneala. De acolo de unde este acum, Vasiliu ştie că a meritat, pentru că la aproape trei decenii de la dispariţia sa, cei care l-au cunoscut nu l-au uitat. Pe 2 martie 1985 închidea ochii unul dintre cei mai iubiţi focşăneni ai secolului trecut.
O poză cât o mie de amintiri
FOTO: Fotografie din 1932 cu Mihai şi Eufrosina. Publicată de site-ul focşaniulvechi.ro, imaginea a generat un val de emoţie în rândul celor care l-au cunoscut pe cofetar şi i-au degustat prăjiturile
Proiectul www.focsaniulvechi.ro a stârnit emoţii puternice prin publicarea unei fotografii cu Mihai Vasiliu împreună cu soţia Eufrosina, focşănenii aducându-şi aminte de prăjiturile cofetarului.
“Ce comoară de fotografie! I-am cunoscut pe aceşti oameni. În anii 70 aveau o casă undeva, în zona pieţei, şi de acolo cumpăram prăjiturile al căror gust şi rafinament nu l-am mai întâlnit niciodată de atunci. Duminică dimineaţa în special, coada se întindea mult dincolo de poarta casei, aşa că mă mulţumeam cu sortimentele rămase. Ce amintiri, cu adevărat dulci, la propriu şi la figurat!”, scrie Dana pe focsaniulvechi.ro la poza amintită.
“Făcea şi o îngheţată foarte gustoasă, un deliciu. Eram copil şi mă duceam pe Str. Eroilor şi mâncam îngheţata pe buturugi în loc de scaune şi mese, în curte. Nicăieri nu am mai mâncat îngheţată ca la Vasiliu. Şi am străbătut Europa, în tot Occidentul nu am mai întâlnit aşa un gust, chiar şi prăjituri. Erau niște rulouri cu cremă de alune, nemaipomenite. Unde eşti, copilărie?, scrie şi Gheorghe.
“Asta este într-adevăr o fotografie preţioasă… Îmi aduc aminte despre domnul Vasiliu, stătea lângă piaţă, la casă, avea nişte prăjituri nemaipomenite… Nu am mai întâlnit acest gust! Dna. Gheorghiu, nu mai puteţi face aşa ceva? Măcar reţetele le mai aveţi? Sunt o comoară naţională să ştiţi, puteți să le înregistraţi la OSIM. Made in Romania! E ceva autentic românesc! Mai ales acele rulouri cu cremă de alune. Doamne, erau divine! Un gust inegalabil”, a scris şi Dana din Focşani.
Text republicat din data de 15.12.2012 de Sorin Tudose.