Nu-l ştiu pe Alin Trăşculescu, preşedintele organizaţiei judeţene PDL Vrancea, o organizaţie care n-are cum exista într-un judeţ în care nici mărăcinii nu pot creşte fără aprobarea lui Marian Oprişan. Parcurgînd proza procurorilor DNA, reprodusă aidoma de agenţia Mediafax, am dibuit, totuşi, cîteva semne de întrebare ridicate de o confruntare a documentului cu logica vieţii:

1. Alin Trăşculescu e acuzat că, în perioada noiembrie 2010- noiembrie 2012 a lăsat să se creadă de către un om de afaceri din Focşani (denunţătorul) că are relaţii atît la nivel local, cît şi la nivel central (Elena Udrea), care să-i înlesnească respectivului om de afaceri obţinerea unui contract cu statul. În schimbul influenţei, Alin Trăsculescu ar fi pretins însemnate sume de bani. Sume pe care omul de afaceri i le-ar fi dat printr-un intermediar: Marian Calotă.

Din aprilie 2012, partidul lui Alin Trăşculescu nu se mai află la putere. Cu toate acestea, potrivit documentului DNA, omul de afaceri a continuat să-i dea parlamentarului sume de bani, prin intermediar, convins că Alin Trăşculescu i-ar putea obţine contracte cu statul. Rămîne un mare mister cum de îi dădea bani ditamai omul de afaceri lui Alin Trăşculescu şi în zilele de 6 noiembrie şi 10 noiembrie 2012, cînd pînă şi un copil ştia că ai lui Alin nu mai sînt la putere de mai mult de jumătate de an.

2. Toate sumele îi erau date lui Alin Trăşculescu nu direct, cum se întîmplă în cazuri de mită, ci indirect, prin intermediul lui Marian Calotă, proprietar de firmă, în cadrul unor contracte comerciale. Omul de afaceri se scărpina la urechea dreaptă cu mînă stîngă. Firma sa încheia contracte cu firma intermediarului.

Intermediarul scotea bani din firmă şi îi dădea lui Alin Trăşculescu. Intermediarul îl şantaja pe omul de afaceri ca să-i dea banii. Cum îl şantaja, odată ce el, intermdiarul, n-avea nici o funcţie politică?!

Deşi documentele întocmite de procurori au logica lor proprie, am trecut peste semnele de întrebare citind că Alin Trăşculescu a fost prins în flagrant în timp ce primea banii în cadrul unei acţiuni tipice puse la cale de procurori pentru a dovedi luarea de mită: banii sînt marcaţi, suspectul îi ia, procurorii îl opresc pe suspect, îl perchiziţionează şi găsesc la el banii marcaţi.

După vreo oră de mers, am tras din nou pe dreapta, am scos tableta şi am căutat noi informaţii despre acest caz senzaţional: un parlamentar arestat fără încuviinţarea Parlamentului, aşa cum prevede Constituţia.

Unele site-uri, reuşind să depăşească simpla reproducere a ştirii date de Mediafax, aduceau un amănunt important: Nu Alin Trăşculescu a fost prins în flagrant primind banii, ci altcineva, Marian Calotă, intermediarul, cel care, potrivit Mediafax, urma să-i dea banii.

Din acea clipă, afacerea Alin Trăşculescu mi s-a părut dubioasă.

Las deoparte noua manipulare a Mediafax cînd e vorba de informaţii de la DNA şi DIICOT.

Între agenţie şi procurori s-a încheiat o negustorie tacită, obişnuită la unele instituţii de presă, prin care agenţia primeşte informaţii în exclusivitate în schimbul publicării fără discernămînt a tot ce dictează procurorii.

Nu pun la îndoială faptul că Alin Trăsculescu urma să primească bani, deşi, citind cu atenţie istorisirea acţiunii DNA, începute în noiembrie 2010, şi finalizată acum, la începutul campaniei electorale, sesizezi lesne folosire de către DNA a silogismelor în locul probelor evidente.

Numai că una e ca Alin Trăşculescu să fi fost prins de procurori primind din partea denunţătorului bani însemnaţi de DNA sau măcar avînd asupra sa aceşti bani şi alta e să fie prins altcineva, despre care procurorii afirmă că urma să-i dea banii lui Alin Trăşculescu.

În primul caz ne aflăm în faţa unui flagrant comis de Alin Trăşculescu. În al doilea, ne aflăm în faţa unui flagrant comis de Marian Calotă.

Se impune această precizare din două motive:

1) Potrivit articolului 72 din Constituţie, deputaţii sau senatorii pot fi reţinuţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte doar "în caz de infracţiune flagrantă“.
DNA a motivat reţinerea parlamentarului Alin Trăsculescu fără încuviinţarea Camerei Deputaţilor prin faptul că deputatul a fost prins în flagrant primind banii.

Or, din cîte se vede, nu Alin Trăsculescu a fost prins primind banii, ci altcineva.
Reţinerea lui Alin Trăsculescu e un abuz al DNA.

Faptul că PDL a găsit de cuviinţă să omagieze abuzul DNA spune multe despre prostirea unui partid din motive electorale.

Liderii PDL şi-au făcut un slogan electoral din faptul că ei sunt de acord în chip automat cu tot ce face DNA şi DIICOT împotriva liderilor PDL.
Numai că, realizată în chip automat, o asemenea aprobare poate însemna şi îndemnul ca DNA şi DIICOT să comită abuzuri.

2) Codul de procedură penală precizează cu stricteţe noţiunea de infracţiune flagrantă, tocmai pentru că ea se constituie într-o probă zdrobitoare, atît pentru reţinere, cît şi pentru condamnare.

Vor mai fi de acum încolo şi alte cazuri de infracţiuni flagrante.

Precedentul Alin Trăsculescu dă posibilitatea ca noţiunea să fie interpretată cînd, în realitate, ea defineşte foarte clar momentul:

Momentul în care acuzatul e prins comiţînd infracţiunea.

De ce au comis procurorii DNA acest abuz?
Pentru a crea un precedent periculos.

În ultimul timp, solicitările DNA de arestare preventivă sau de anchetare a unui parlamentar s-au lovit de refuzul majorităţii USL de a aproba cererea procurorilor.
Prin forţarea conceptului de flagrant, DNA şi DIICOT pot reţine un parlamentar fără acceptul Parlamentului.

Pentru aceasta e nevoie ca în cazul Alin Trăşculescu Parlamentul să aprobe reţinerea şi arestarea preventivă.

Dacă era un parlamentar de la USL, erau toate condiţiile ca Parlamentul să respingă reţinerea.

Fiind vorba de un parlamentar PDL, sînt toate şansele ca Parlamentul s-o aprobe.
Pe de o parte pentru că PDL şi-a făcut o strategi electorală din a nu-şi apăra oamenii, pe de alta, pentru că majoritatea USL de abia aşteaptă să aprobe un abuz al DNA în cazul unui adversar politic.

Ce nu ştie USL e faptul că, odată abuzul permis în cazul unui parlamentar PDL, va veni şi rîndul parlamentarilor USL să fie reţinuţi fără încuviinţarea Parlamentului pe baza unei interpretări originale a noţiunii de flagrant.