VIDEO!!!Crimă sau o uriaşă eroare judiciară? Un om stă după gratii pentru că a trecut pe la locul unei crime
Cu un martor ocular care spunea că a trecut pe lîngă victimă şi a plecat mai departe, Fernando Vieru face acum 15 ani de puşcărie. Petrică Drăgălai, în vîrstă de 17 ani, a fost găsit mort în seara zilei de 14 iulie 1997, în Lunca Siretului, lîngă cartierul Burcioaia din Adjud. De aici, cazul are o desfăşurare halucinantă. Procurorii l-au reţinut pe Fernando Vieru pentru că a trecut prin zonă, însă nu au descoperit nici o probă concretă care să-l lege de victimă, arma crimei, sange sau alte dovezi. Asta nu i-a împiedicat să-l trimită în judecată după patru ani de cercetări. În 2010, după 11 hotărîri judecătoreşti contradictorii, cele mai multe de achitare, Fernando Vieru a fost trimis după gratii de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţi şi Justiţie. Dincolo de vinovaţia sau nevinovăţia condamnatului se pune o întrebare: mai ţine cineva cont că un om nu poate fi închis decat pe baza unor dovezi fără urmă de îndoială?
Vinovaţii ajung mereu în spatele gratiilor? Sau alte persoane plătesc uneori în locul lor? Aceasta este întrebarea pe care şi-au pus-o romanii după ce “cazul Ţundrea” a arătat cum viaţa unui om poate fi nenorocită pentru că o anchetă nu a fost dusă pană la capăt. Un asemenea dosar cu foarte multe semne de întrebare este şi în Vrancea. Fernando Vieru, 41 de ani, din Rugineşti, a fost condamnat în 2010 pentru omor la 15 ani de închisoare. Pe 14 iulie 1997, în jurul orelor 20.00, pe un drum care ducea din Burcioaia, un cartier al Adjudului, spre Lunca Siretului, este găsit cadavrul unui tanăr, Petrică Drăgălai, în varstă de 17 ani, din Homocea. Cei care l-au găsit erau Vasile Dodu, din Burcioaia şi tatăl acuzatului, Gheorghe Vieru, care se întorceau cu o căruţă cu fan cosit din Lunca Siretului. Vasile Dodu l-a anunţat despre cadavru pe Dumitru Cernica, paznicul de la sondele de gaze, care locuia într-un vagon în zonă. Petrică Drăgălai se deplasa cu o căruţă spre tatăl lui, care avea o platanţie de floarea soarelui tot în Lunca Siretului, în intervalul 19.30 – 19.45, după cum spun procurorii. Potrivit rechizitoriului întocmit de Parchetul de pe lîngă Tribunalul Vrancea, din 27 decembrie 2001, în jurul orei 19.30 acuzatul a fost singurul care trecut prin zonă, cu o Dacie Break, de culoare roşie. Acesta se întorsese de la Suceava, unde se aprovizionase cu materiale textile pentru secţia de croitorie pe care o avea în Rugineşti şi se dusese să-l ia de la camp pe tatăl său. Întrucat nu l-a găsit, Fernando Vieru s-a întors în Burcioaia. Pe drum, s-a întalnit cu minorul Petrică Drăgălai.
Varianta procurorilor: victima blocase drumul cu căruţa
FOTO: Pe 14 iulie 1997 în această zonă a fost găsit cadavrul unei adolescent de 17 ani, pentru care Fernando Vieru din Rugineşti a fost condamnat la 15 ani de închisoare.
Procurorii au susţinut în rechizitoriu că acuzatul şi victima nu doar s-au intersectat. “Această recunoaştere a inculpatului nu corespunde în totalitate adevărului întrucat în momentul intersectării cu căruţa victimei Drăgălai Petrică, acesta avea roată stangă - faţă de la căruţa căzută şi încerca să o monteze la loc, însă, probabil nu găsea piuliţa de fixare, care căzuse în urmă la circa 80 – 100 m distanţă. Aici are loc o altercaţie între victimă şi inculpatul Vieru Fernando – Eduard, cand acesta, cu o şurubelniţă de circa 4 – 6 mm diametru, cu o lungime de peste 25 cm şi cu un maner in PVC de culoare roşie, i-a aplicat minorului o lovitură cu o mare intensitate în zona toracică stangă, lovitură care a penetrat cordul, producand moartea instantanee a acestuia”, se arată în rechizitoriu. Iniţial, procurorii au luat în calcul şi ipoteza unui accident, însă aceasta a fost exlusă în urma examenului medicului legist.
Acuzaţiile împotriva lui Fernando Vieru s-au bazat pe faptul că acesta ar fi fost fost singura persoană care a trecut prin zonă în intervalul 19.30 – 20.00 şi că nu erau alte căi de acces prin care se putea ajunge acolo. Vieru a fost depistat de procurori pentru că îl ducea de mai mult timp pe tatăl său la Burcioaia, pînă la Vasile Dodu, după care îl lua seara acasă. Pe 14 iulie 1997, acesta a decis să meargă să-l caute în Lunca Siretului, întrucat nu îl găsise acasă la Dodu.
Martorul ocular: “criminalul” a trecut pe lîngă victimă
Din rechizitoriu, pare o faptă clară. Problema este că singurele lucruri certe sunt doar acestea: cadavrul şi trecerea prin zonă a lui Fernando Vieru. În rest, nu sunt martori care să susţină conflictul dintre cei doi. Arma crimei este o şurubelniţă aleasă dintre uneltele de la secţia de croitorie să se potrivească cu rana, întrucat nu s-au găsit urme de sange. Nici blocarea drumului nu pare a fi reală întrucat era vorba de un drum de pămant, nedelimitat de şanţ, astfel încat căruţa era foarte uşor de ocolit. Mai mult, există un martor care a spus că acuzatul şi victima au trecut unul pe lîngă altul şi au plecat fiecare în drumul lui. Dumitru Cernica era paznic la sondele din Burcioaia la vremea respectivă. Acesta se dusese să-şi ia salariul pe 14 iulie 1997, însă cum casieriţa nu a mai venit, seara s-a întors la vagonul unde stătea de pază, aflat la mică distanţă de locul unde a fost găsit cadavrul. Acesta relatează că a fost întrecut pe drum de o căruţă, în care se afla un tanăr. “Eu mergand în continuare pe drum către vagonul unde locuiesc, mă uitam şi pe camp, ocazie cu care, la un moment dat, l-am văzut pe tanărul cu căruţa trecand pe partea lui dreaptă pe langă un autoturism Dacia, culoare roşie, dar şi acest autoturism circula regulamentar pe partea lui dreaptă. Nu am auzit nici un zgomot, s-au altercaţii, discuţii şi am intrat intrat în vagonul...”, a relatat Dumitru Cernica. Acesta a precizat că s-a uitat la şofer, care se afla singur în autoturism, care s-a îndreptate spre Burcioaia.
Procurorii au folosit martorul ocular doar pentru a-l identifica pe Vieru
FOTO: Avocatul apărării, Ion Bratu, susţine că Fernando Vieru ar fi victima unei grave erori judiciare
Deşi declaraţia lui Dumitru Cernica ar fi trebuit să-l scape de acuzaţii pe Fernando Vieru în lipsa unor alte probe, procurorii i-au folosit afirmaţiile doar pentru a-l plasa pe Vieru în zona crimei. Medicii legişti au stabilit că Petrică Drăgălai a primit o lovitură oblică ascendentă, de la dreapta la stanga, în inimă, cu un obiect înţepător, cu diametrul de cel mult 4 – 5 mm. Oamenii legii au spus că ar fi fost lovit prin geamul şoferului, o poziţie destul de incomodă şi care presupunea ca victima să fie foarte aproape de maşină. Numai că martorul a spus că vehiculele au trecut unul pe lîngă altul şi fiecare şi-a continuat drumul. În aceste condiţii, acuzaţiile procurorilor s-au bazat doar pe supoziţii, una dintre acestea fiind aceea că Fernando Vieru ar fi trecut de “victima” sa, după care s-a întors şi ar fi lovit-o din maşină. În pofida semnelor de întrebare, anchetatorii nu au luat în considerare declaraţia dată de Dumitru Cernica, deşi nu s-a dovedit în vreun fel că acesta ar fi minţit. Nici la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în motivarea hotărarii de condamnare din 2010 nu s-au luat în consideraţie afirmaţiile martorului ocular. “Soluţia se bazează pe o mistificare a probelor din dosar şi înlăturarea nejustificată a martorului ocular. S-a mers pe o supoziţie”, a spus avocatul Ion Bratu, apărătorul lui Fernando Vieru.
Înalta Curte a “văzut” mai mult decît martorii
Mai multe persoane au susţinut că Petrică Drăgălai s-a plans în ziua morţii că este urmărit de o Dacie roşie, cu geamuri fumuri, din Adjud, din jurul orei 13.00. În timp ce acesta stătea de vorbă cu Gică Mereşanu, din Burcioaia, în zonă a apărut o maşină roşie, care s-a îndreptat spre sonde şi în care se afla un bărbat şi o femeie. Chiar dacă în declaraţiile luate de Mărioara Mereşanu şi Maricica Mereşanu se specifică la un moment dat că ar fi văzut valuri de material în autoturism, Înalta Curte “plusează” la sentinţa de condamnare. Şoferul s-ar fi uitat spre locul unde se afla victima, “ocazie cu care au putut să observe că şoferul era inculpatul Vieru Fernando, însoţit de o tanără cu păr lung, de culoare deschisă, iar pe bancheta din spate se aflau cupoane cu materiale”.
Cu alte cuvinte, judecătorii au mai pus ceva de la ei în hotărare, deşi în declaraţia martorilor nu se preciza aşa ceva. Oricum, pe procurori nu a părut să-i intereseze faptul că Vieru nu putea fi şi la Suceva în căutare de materiale textile, dar şi la Adjud, urmărindu-l pe Petrică Drăgălai. Mai mult, femeile cu care s-ar fi putut afla în maşină au negat acest lucru, iar martorul ocular Dumitru Cernica a afirmat că în maşina pe care o văzuse se afla doar şoferul. Maşina care urmărea victima avea geamuri fumurii, în timp ce autoturismul lui Vieru era cu geamuri normale. Procurorii şi-au mai întemeiat acuzaţiile pe faptul că în zona în care a avut loc crima nu mai puteau ajunge alte persoane. Unul din martorii audiaţi, Vasile Tomozei, a declarat însă că drumul respectiv era foarte circulat, datorită sondelor şi pentru că pe acolo se ajungea în Lunca Siretului.
Anchetatorii i-au cerut lui Vieru arma crimei
Procurorii au avut nevoie de peste patru ani pentru a întocmi rechizitoriul pentru infracţiunea de omor. “Mai treceau cîteva luni, mă mai chemau să dau o declaraţie”, povesteşte Fernando Vieru. “La caţiva ani, am fost chemat de un procuror la postul de poliţie din comună cu mai multe şurubelniţe, pe care a spus că mi le va da înapoi. Dintre acestea, au ales o şurubelniţă care se potrivea cu rana şi au spus că aceasta este arma crimei”, susţine Fernando Vieru. Cu toate acestea, nici măcar şurubelniţa identificată astfel nu corespunde cu rana victimei, avand un diametru mai mare de 4 mm – 5mm. Fernando Vieru a trecut şi proba detectorului de minciuni, dar anchetatorii au spus că bărbatul putea da dovadă de o mare stăpanire de sine. Avocatul Ion Bratu spune că dosarul este unul deosebit, din cauza lipsei probelor şi a duratei mari detimp de la crimă pană la condamnare. “Din punct de vedere al apărării, sentinţa Înaltei Curţi este o gravă eroare judiciară, deoarece nu există probe. În cauză există nenumărate soluţii de achitare sau de restituire. Există două soluţii de restituire a dosarului pentru că Înalta Curte a considerat că nu există probe”, a afirmat avocatul Bratu.
Parchetul Judeţean e convins că nu a greşit
Procurorii nu comentează sentinţa Înaltei Curţi de Casaţi şi Justiţie, însă nu au nici un semn de întrebare asupra vinovăţiei lui Fernando Vieru. “Convingerea Parchetului este aceea că el a comis fapta de omor”, a spus prim procurorul Parchetului de pe lîngă Tribunalul Vrancea, Ion Lefter. Potrivit acestuia, nu exista o altă persoană care putea fi în zona respectivă şi că reconstituirile au demonstrat că doar Fernando Vieru s-a întalnit cu victima. Procurorii aduc ca argument în sprijinul lor ceea ce s-a întamplat imediat după condamnarea lui Vieru, în 2010. Un bărbat din judeţul Buzău s-a autodenunţat ca fiind autorul crimei. Procurorii suspectează o înţelegere între cei doi, avand în vedere faptul că în 1997 bărbatul era minor şi o eventuală pedeapsă primită nu îi afecta pedeapsa din prezent, de 12 ani. Această supoziţie este întărită de faptul că Vieru şi autodenunţătorul au fost colegi de celulă la Penitenciarul Mîndreşti.
Chiar şi în această eventualitate, avocatul Ion Bratu spune că nu este un indiciu al vinovăţiei, ci al disperării. Autodenunţul face obiectul unei solicitări de revizuire a condamnării, la fel ca şi existenţa unor hotărîri judecătoreşti contradictorii. Procesul a fost pierdut la Tribunalul Vrancea şi Curtea de Apel Galaţi, ultima fază fiind la Înalta Curte. Apărătorul lui Fernando Vieru a început însă deja demersurile juridice la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, unde speră să dovedească faptul că clientul său nu a avut parte de un proces corect şi apoi să obţină achitarea acestuia.
“Ce vină am pentru că am trecut cu maşina pe acolo?”
FOTO: 13 ani de anchetă, 11 sentinţe contradictorii,15 ani de puşcărie
În timp ce procurorii şi judecătorii se chinuiau care să-l condamne, care să-l achite, Fernando Vieru şi-a întemeiat o familie şi are trei copii, o fată de 16 ani şi doi băieţi, unul de 11 ani şi altul de aproape 5 ani ani. Soţia sa se ocupă în continuare de magazinul de confecţii al familiei din centrul Rugineştiului. “Dacă vroiam să scap, aveam 13 ani să dispar. Nu mă aşteptam ca procesul să dureze atat de mult. După patru ani am fost trimis în judecată, în 2004 am ajuns la Curtea Supremă, dosarul a fost trimis înapoi, după care iar am ajuns la Curtea Supremă. Dosarul a fost încă o dată trimis la rejudecare şi cand am ajuns din nou la Curtea Supremă mă aşteptam să fiu achitat, sau, măcar, să fie trimis din nou la rejudecare. Ce poate să fie în capul judecătorului care inventează numai tampenii ca să nenorocească un om?”, se întreabă Fernando Vieru, aflat în închisoare.
Acesta spune că procurorii nu au mai luat în considerare şi alte piste privind uciderea lui Petrică Drăgălai, preferand să se concentreze asupra lui. “Procurorii au venit a doua zi la locul crimei şi au aflat de la Dumitru Cernica că a trecut pe acolo o maşină roşie şi au urmat doar acest indiciu. Asta înseamnă că orice trecător este vinovat dacă trece prin zona unei crime? Cu ce sunt eu vină, pentru că am trecut cu maşina pe acolo?”, spune Fernando Vieru. Oamenii din Rugineşti spun că bărbatul este o persoană liniştită, care nu a provocat niciodată scandal. “Nu am avut niciodată probleme cu el, în atatea mandate. Era un om liniştit, chiar retras, iar ceea ce s-a întamplat a fost o ieşire în decor”, ne-a spus fostul primar Adrian Alexe, care în 1997 era viceprimar. Fernando Vieru mai are 13 ani de petrecut după gratii şi chiar şi în cazul în care demersurile sale vor avea succes tot nu va fi eliberat prea curand. (Mihai BOICU)
Pe ce se bazează procurorii
- Fernando Vieru ar fi fost singurul care a trecut pe la locul crimei
- în zonă nu erau alte căi de acces
- declaraţiile martorilor care îl plasează în zona crimei
Argumentele apărării
- martorul ocular care spune că victima şi presupusul criminal doar s-au intersectat
- lipsa unor dovezi concrete care să-l lege crimă
- acuzaţiile procurorilor sunt făcute pe baza unor supoziţii
- declaraţia martorului ocular nu a fost luată în considerare
- durata foarte mare a cercetărilor şi proceselor
- sentinţe judecătoreşti contradictorii, cele mai multe de achitare
- sentinţa de condamnare s-a dat pe baza aceloraşi probe pentru care Vieru a fost şi achitat
Drumul dosarului în justiţie
14 iulie 1997 - a avut loc crima
27 decembrie 2001- Fernando Vieru a fost trimis în justiţie
2002 - 2010 - acuzatul a fost achitat de Tribunalul Vrancea; Curtea de Apel Galaţi l-a condamnat la 15 ani de închisoare; Înalta Curte a trimis dosarul la rejudecare; Tribunalul Vrancea l-a achitat; Curtea de Apel Galaţi casează sentinţa şi trimite dosarul la rejudecare; Tribunalul Vrancea îl achită pe Vieru; Curtea de Apel Galaţi respinge apelul procurorilor; Înalta Curte de Casaţie trimite dosarul la rejudecare; Tribunalul Vrancea îl condamnă pe Vieru la 15 ani de închisoare; Curtea de Apel Galaţi îl achită; Înalta Curte de Casaţie menţine sentinţa Tribunalului, de condamnare
Judecătorii nu judecă mereu cu aceeaşi măsură
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a mai avut cazuri în care existau dubii asupra modului în care s-au petrecut faptele. Iată cum îşi motivează judecătorii decizia de achitare a acuzatului într-un asemenea dosar. “Avand în vedere că, la pronunţarea unei condamnări, instanţa trebuie să-şi întemeieze convingerea vinovăţiei inculpatului pe bază de probe sigure, certe şi întrucat în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsînd loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei inculpatului, se impune a se da eficienţă regulii potrivit căreia orice îndoială este în favoarea inculpatului (in dubio pro reo). Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 C. pro. pen. se regăseşte în materia probaţiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei celui acuzat conţin o informaţie îndoielnică tocmai cu privire la vinovăţia făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autorităţile judecătoreşti penale nu-şi pot forma o convingere care să se constituie o certitudine şi, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăţiei şi să-l achite”, justifică magistraţii decizia de achitare.
Un nou caz Ţundrea?
În celebrul caz Ţundrea, adevăratul criminal a fost condamnat definitiv la 25 de ani de închisoare, după ce un nevinovat a stat 12 ani încarcerat. În tot acest timp omul a susţinut că este nevinovat, dar a fost victima unei erori judiciareAbia în septembrie 2012 Gheorghe Avram, criminalul pentru care un nevinovat a plătit cu ani buni din viaţa sa, a fost condamnat de ÎCCJ la 25 de ani de detenţie, decizia fiind luată într-o cauză fără precedent, redeschisă după ce condamnarea lui Ţundrea a fost considerată eroare judiciară. În 1992 trupul unei adolescente a fost găsit pe malul unui parau din localitatea Pojoreni, langă Targu Cărbuneşti, principalul suspect fiind atunci Iulie Marcel Ţundrea. Acesta a fost trimis în judecată în urma cercetărilor Procuraturii şi IPJ Gorj, la 9 noiembrie 1992, pentru omor calificat şi viol. Pedeapsa sa a fost atunci de 25 de ani de închisoare. În cei 12 ani de închisoare Ţundrea a susţinut permanent că este nevinovat, dar abia în 2004 Tribunalul Braşov a admis cererea sa de revizuire, anuland sentinţa din 18 mai 1993 a Tribunalului Gorj, rămasă definitivă în 27 noiembrie 1997, şi a dispus achitarea acestuia pentru viol şi omor calificat. Un test ADN a evidenţiat faptul că nu a violat-o pe minora de 14 ani, testele ştiinţifice ulterioare indicându-l pe Gheorghe Avram ca autor. Cei doi sunt din acelaşi sat, iar într-o perioadă au fost colegi de celulă în Penitenciarul Târgu Jiu, Avram fiind condamnat pentru alte infracţiuni violente, inclusiv crimă, produse după întemniţarea lui Ţundrea.Marcel Ţundrea a murit pe 18 ianuarie 2007, la mai puţin de trei ani de la eliberare şi recunoaşterea instituţiilor statului că au greşit. Omul însă nu s-a mai putut bucura de viaţă, puşcăria făcută pe nedrept lăsand urme adanci asupra psihicului dar şi a sănătăţii sale fizice. (Z. V.)
