Ing. Neculai Bogdan, Despre distrugerea pădurilor Vrancei
Despre inginerul silvic Neculai Bogdan s-a scris în presa ultimilor ani, fiind cunoscut mai ales ca omul cu grădină la bloc, pensionarul care a transformat un colţ din faţa unui bloc comunist într-o grădină botanică. De această dată vă vom prezenta o lucrare care este un semnal de alarmă din partea inginerului Bogdan,”Vrancea arhaică. Istoric. Cauzele distrugerii ecosistemului forestier. Lucrări întreprinse pentru redresarea lui” (Bucureşti, 2012). Este vorba despre prima analiză serioasă a distrugerii pădurilor din Vrancea arhaică, analiză realizată de un specialist în problemele silviculturii, care a lucrat în acest domeniu, din anii 50 şi pînă după 1989. Concluzia analizei inginerului Bogdan este năucitoare şi ne trimte cu un secol în urmă, la începutul veacului XX, cînd Vrancea arhaică era considerată cel mai despădurit areal geografic din toată România. Cercetători din toate colţurile ţării veneau în fostul judeţ Putna să vadă cum, prin exploatarea nemiloasă a pădurilor de către societăţile forestiere străine – păduri vîndute la preţ de nimic de obşti – Munţii Vrancei ofereau o imagine apocaliptică. Dezastrul din pădurile Vrancei a fost aşa de mare încît problema a devenit una de interes naţional, iar după 1950 a început o uriaşă campanie de împăduriri. „În aceste împrejurări s-au împădurit în Vrancea în perioada 1950-1960 peste 23 mii ha, între 1961-1970 circa 17.800 ha, între 1971-1980 circa 19.200 ha, între 1981-1990 circa 15.100 ha. După 1990 ritmul împăduririlor s-a diminuat şi anume între 1990-1995 s-au împădurit doar 1800 ha. După 1995 lucrările de regenerare artificială s-au redus avînd în prezent un ritm de 50-100 ha anual, dar de tăiat se taie la scară mare”, scrie în lucrarea sa inginerul Bogdan. Cu alte cuvinte, din cauza exploatărilor abuzive şi a lipsei unei politici de împădurire, Munţii Vrancei arată în anul de graţie 2012 aproape la fel ca la începutul veacului trecut. Vom reveni cu un material despre situaţia defrişărilor din Vrancea arhaică şi consecinţele sale asupra vieţii locuitorilor din acest spaţiu geografic, care, peste cîteva zeci de ani, nu vor mai avea lemne nici pentru foc, iar procesul de eroziune va slăbi terenurile şi se vor trezi cu locuinţele luate de alunecări de teren sau viituri, ca în ţările din America Latină. (Valentin MUSCĂ)