Originea focşăneană a arhitectului Ion Mincu - sub semnul întrebării!
Renumitul arhitect Ion Mincu, născut în 1852 în Focşani, şi fost elev al Liceului Unirea, se pare că nu ar fi focşănean. Istoricul Mihai Sorin Rădulescu, renumit pentru cercetările pe care le-a făcut în istoria mai multor familii renumite din Romania, relevă faptul că în fondul Liceului „Matei Basarab” ce se păstrează la Serviciul Arhivelor Naţionale Centrale Bucureşti, Ion Mincu figurează între anii 1862 – 1868 ca fiind absolvent a cinci clase. Ceea ce uimeşte în registrele matricole studiate de reputatul genealogist este faptul că în clasa I de liceu, Ion Mincu este menţionat ca fiind născut în aprilie1849 în oraşul Tîrgovişte, şi nu în decembrie 1852 la Focşani, aşa cum se ştie oficial. O dezvăluire stranie dar care s-ar putea dovedi adevărată dacă ar fi susţinută de mai multe documente. Specialistul în istorie socială romanească şi genealogii spune că Ion Mincu avea o ascendenţă sud-dunăreană, avînd un filon cu influenţe bulgare, sîrbe şi macedonene. Deocamdată, cercetătorii nu au mai depistat alte indicii potrivit cărora arhitectul nu ar fi născut la Focşani. Florin Dîrdală, funcţionar la Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Vrancea, a scos la lumină cîteva aspecte despre viaţa lui Mincu, pînă azi cunoscut ca fiind focşănean. „Casa în care, cel puţin, a copilărit marele arhitect, situată pe Bulevardul Bucureşti (azi Bulevardul Unirii), la nr. 3, în apropierea bisericii Robescu (Capela Militară n. r.), a fost inclusă în lista monumentelor istorice conform legii din 1974 privind ocrotirea Patrimoniului Cultural Naţional şi s-a cerut la vremea respectivă reanalizarea propunerii de a se demola acest imobil. Cu toate acestea autorităţile vremii au continuat demersurile de sistematizare a zonei şi au şters orice urmă a imobilului fără a instala, atît cele de atunci cît şi cele de azi, măcar un semn care să anunţe pe cei ce respectă valoarea că aici a trăit un mare OM” ne-a spus cercetătorul Florin Dîrdală. La ora actuală în Focşani, pe lîngă bustul său, un liceu şi o stradă care îi poartă numele, mai există în cimitirul sudic şi unul dintre puţinele cavouri proiectate de arhitect. Cavoul a fost folosit nu o dată de muncitori şi boschetari.
O viaţă închinată arhitecturii
Născut în 1852, Ion Mincu este considerat întemeietorul şcolii naţionale de arhitectură şi fondatorul modernităţii arhitecturale romaneşti. După ce a urmat cursurile liceale, s-a înscris la Şcoala de ingineri de poduri şi şosele din Bucureşti, iar între anii 1877-1882 a studiat arhitectura la Şcoala de Arte Frumoase din Paris. Promotor al unui stil românesc în arhitectură, Mincu a integrat în operele sale specificul arhitecturii tradiţionale din România. De numele său se leagă proiecte arhitecturale deosebite, cum ar fi Casa Lahovary, Casa Vernescu, Şcoala centrală de fete, “Bufetul de la Şosea” din Bucureşti, Palatul Băncii Comerţului din Craiova, Palatul Administrativ din Galaţi. Casa Vernescu este considerată o adevărată bijuterie din piatră. Oferită ca dar de nuntă pentru Lisaveta Balotescu Cărpinişteanu, clădirea a fost considerată cea mai frumoasă reşedinţă din Bucureşti mulţi ani la rînd. Arhitectul a valorificat într-un stil modernist elementele de constructie din perioada feudală, precum şi decoraţiunile din arta populară romanească. Puţini ştiu că arhitectul a fost şi deputat în Parlamentul Romaniei între anii 1895-1899, iar între 1903 şi 1912, an în care se stinge din viaţă la 60 de ani, a fost preşedintele Societăţii Arhitecţilor Români. La ora actuală, casa din Bucureşti în care a trăit în ultimii ani Ion Mincu, o clădire reper în istoria arhitecturii romaneşti, a devenit sediul Ordinului Arhitecţilor din Romania. Valoarea istorică excepţională a construcţiei, unul din primele exemple de arhitectură civilă realizată de arhitecţi în Bucureşti, precum şi valoarea memorială (locuinţa arhitectului şi loc faimos de întîlnire a unor cercuri intelectuale ale vremii) înnobilează acest spaţiu. Imobilul cumpărat de Ion Mincu în 1890 de la arhitectul Antonio Gaetani Burelli este remodelat prin reamenajarea pentru uz personal între anii 1890 şi 1900.
Ion Mincu, promotorul arhitecturii neo-romaneşti
Elev al profesorului Julien Gaudet care promova la Beaux-Arts valorile arhitecturii regionale în sensul determinării unei identităţi naţionale, Ion Mincu contesta propriul eclectism cosmopolit (Casa Monteoru, Casa Vernescu) şi interpretează într-un mod original arhitectura romanească veche dînd formă stilului neo-romanesc. Printre altele, foişorul şi scara exterioară (Casa Lahovary bufetul „Doina” de la Şoseaua Kiseleff – realizat pentru Pavilionul Romaniei la Expoziţia Universală de la 1889), ornamente florale din ceramică colorată deasupra arcadelor de pe faţade, arce în acolada cu tiranţi sînt cîteva dintre exemplele ideilor pe care arhitectul le-a avut cu privire la modul în care un imobil ar trebui să arate cît mai interesant avînd totodată şi o identitate naţională. Lucrările de amenajare şi restaurare a imobilului Mincu au scos la iveală pereţi şi plafoane pictate în ulei cu elemente florale şi linii de contur. Că este din Tîrgovişte sau din Focşani este poate mai puţin relevant, dar faptul că pe 6 decembrie, 2012 se împlinesc 100 de ani de la trecerea sa în nefiinţă credem că este de datoria noastră, a focşănenilor, să îi cinstim memoria. "Personalitatea lui Ion Mincu ar putea fi comparată cu cea a marelui său contemporan Antonio Gaudi", spune cercetătorul Mihai Sorin Rădulescu, cel care a pus la îndoială originea focşăneană a arhitectului. (S. TUDOSE)
