Ultima oră

Multi au ajuns profesori fara sa fie pregatiti, iar copiii ramin cu aripile frinte

Ziarul de Vrancea
26 iun 2010 1650 vizualizări
Profesorii Florica si Iulian Albu, care au format generatii de copii ai Sovejei, spun povestea acestei comunitati speciale din muntii Vrancei, dar isi expun si filosofia despre scoala si secretele pentru a ne fi mai bine u Fericirea noastra, ca profesori, este exact ca cea a unui taran cind are vita frumoasa si cimpul îi da roade. Traiesti o satisfactie extraordinara , marturisesc profesorii de moda veche u doi colaboratori ai ziarului nostru le-au facut o vizita si va ofera si dumneavoastra lectia pe care au invatat-o in casa lor u profesorii Albu dezvaluie dezamagiti ca locuinta savantului Simion Mehedinti a fost vinduta pe doua gaini si o damigeana de vin , iar la Soveja a ramas doar o miniatura expusa in holul scolii, pentru a mai sti si tineretul cum arata

Sate uitate de lume, ascunse in munti, pastrate inca in sufletele celor ce au locuit acolo, impinzesc tarimul Romaniei. Soveja, unul dintre acestea, traieste in tinutul Vrancei, insa multe din secretele lui nu au fost nici pina astazi descoperite. Un proverb romanesc spune ca omul sfinteste locul. însa, referitor la Soveja, mai putem afirma ca si locul sfinteste pe om. într-adevar, Soveja este un loc sfintit: sfintit de Dumnezeu care a asezat-o intr-un rai pamintesc; sfintit de istorie si legenda; sfintit de oameni si de fapte. De aceea, oricine se naste sau se aseaza sa traiasca in Soveja primeste ceva din sfintenia acestui pamint. Asa si domnii profesori Florica si Iulian Albu, doi seniori ai localitatii, purtind in spate istoria Sovejei, legendele ei, secretele, obiceiurile. Am auzit de ei de la oamenii din sat: "Domnii Albu? Pai ii cunoaste toata Soveja! Au trecut prin mina lor generatii". Hotariti sa aflam cit mai mult din legenda acestui loc minunat, ce dispune de conditii naturale minunate pentru dezvoltarea unui turism montan, dar si sa-i cunoastem pe ambasadorii localitatii, am plecat cu pasi marunti catre casa acestora. O casa modesta, in care isi traiesc senectutea, si nicidecum sfirsitul vietii cum ei insisi ne-au spus, incercind sa readuca statiunea Soveja intr-un loc cautat de turisti. Pentru asta insa, este necesara o reinviere a valorilor morale: cinstea, cumpatarea, omenia si mindria ca apartin unui aluat fericit inchegat dintre cele trei entitati rominesti: moldo-munteana-transilvana.


Soveja, satul de odinioara


R:- Care este istoria satului in care locuiti?

Dna : "- Sa stiti ca Soveja este putin deosebita de celelalte sate din localitatile judetului nostru si poate chiar din tara deoarece aceasta a reusit intr-un fel sa adune in ea intreaga unitate a provinciilor romanesti. Stramosii sovejenilor sint veniti din Rucar si Dragoslavele, judetul Arges. Foarte multi au venit, nu ocolind, ci peste munti, traversind de doua ori Carpatii. Ne aflam oarecum in centrul tarii deoarece sintem in cotul Carpatilor. Sintem un sat din Vrancea, dar noi nu vorbim vrinceneste pentru ca am venit de acolo, din Tara Romineasca, si chiar daca in Soveja existau populatii de ciobani, oameni simpli, acestia au fost oarecum asimilati de noi, si de aceea vorbim limba munteneasca aproape de cea literara, si nu vrinceneste, asa cum vorbesc moldovenii. Cei din Rucar se aseaza pe Valea Susitei, formind satul Rucareni, iar cei din Dragoslavele, pe valea Dragomirei, intemeind satul Dragosloveni."

Dl : "- Aici o contrazic un pic pe doamna. Exista o populatie veche pe care Iorga o numea mocani, ei fiind oameni de munte si crescatori de animale, iar aceasta populatie era imprastiata peste valea in care au venit cei de la Rucar si Dragoslavele. Avind in vedere ca omul de munte, orice ai spune, este mai istet, mai ager, a plecat avind orientare si curaj pentru a nu fi asuprit de boieri. Exista o vorba: Omul prost nu pleaca de acasa pentru ca se pierde. De la Rucar si Dragoslavele, oamenii au plecat cu gindul de a trece in alta provincie, probabil Transilvania, dar acolo era deja o populatie compacta, si atunci au trecut inca o data Carpatii. Cind am aflat de acest lucru, la intiativa dinsei, si a mea intr-un fel, am pornit peste munti pentru a-i intimpina. Acolo am tinut discursul ala extraordinar care a durat un minut si care ne-a facut sa spunem cu totii : Am plecat de acasa si am ajuns tot acasa !"


R : - Cum erau batrinii pe vremuri?

Dl : "- Venirea celor de acolo le-a schimbat felul de viata al mocanilor. Cei de la Rucar si Dragoslavele au un spirit comercial foarte dezvoltat. Dar realitatea este ca s-a imprimat un spirit bazat pe munca, nu pe specula. Este un caz unic in tara sa fii om de munte si sa muncesti in cimpie si sa ai mai multa mamaliga, piine si vin decit cei de acolo. Este o populatie care se deosebeste revoltator de restul tarii. Asta nu este o afirmatie gratuita. Ca sa ai doua mii de locuitori si 300 de absolventi de invatamint superior, printre care si un laureat al premiului national de fizica nucleara, o armata intrega de medici, ingineri, geologi, profesori in toata lumea, este un lucru minunat! Am fost foarte atasati de ideea aceasta de libertate, de demnitate iar acum s-au stricat treburile din cauza ca au plecat toti. Si parerea mea, de om care mai gindeste, este ca dvs., presa, aveti un mare rol. Nu stiu daca stiati, dar Lenin, un bandit de felul sau, fapt pentru care nici nu l-am suportat, avea o definire a presei care e bine sa va obsedeze: "Presa este organizator si mobilizator colectiv al societatii!". Asa ca e bine sa faceti treaba asta cu multa responsabilitate. Iar lupta asta politica mai mult ne destrama, nici nu mai stim ce vrem. Consumam atita energie si atitia bani pe toate porcariile pe care le punem pe garduri si pe masini,dar lumea e cu fundul gol si burta goala. Nu vorbim de noi, dar cred ca sinteti convinsi ca o treime din populatia tarii nu stie ce pune miine in oala pentru copil si asta este ceva alarmant."


"Am fortat mina lui Ceausescu pentru Simion Mehedinti"


Dna : "-în 1968, cind se implineau 100 de ani de la nasterea lui Simion Mehedinti, am avut curajul sa facem centenarul acestuia la Soveja, chiar in perioada comunista. La inceput nu ne aprobau pina cind UNESCO l-a trecut printre cei ce s-au nascut in anul respectiv ca savant. Am adus atunci de la Bucuresti si din alte orase intelectualii sovejeni impastiati prin toata tara. Am fortat mina lui Ceausescu sa numeasca scoala din Soveja "Simion Mehedinti". El semna multe din operele lui literare cu pseudonimul Soveja. Mare om a fost"¦"

R : - Dar casa memoriala a lui Simion Mehedinti se poate vizita?

Dl : "- Nu! Aceasta a fost vinduta de cineva, cit noi am lipsit din localitate, pe doua gaini si o damigeana de vin. Dar am facut-o in miniatura si se afla in holul scolii pentru a mai sti si tineretul cum arata."


"Avem singura hora din tara care se joaca pe stinga si nu pe dreapta."


R :-Traditiile populare romanesti mai au viata si in ziua de azi?

Dna : "-Da. în mare masura. Nunta la Soveja sa stiti ca dureaza aproape o saptamina si este incarcata de atitea evenimente"¦ Ziua de joi aduna fete si flacai la mireasa si la mire si fac acele flori care se pun in piept tuturor nuntasilor. Urmeaza apoi o ora, doua de dans si petrecere. Vineri se impart invitatiile la nunta si se face dupa aceea un joc al tinerilor. Simbata seara, petrecerea se numeste "vedre". Apoi, mirele pleaca la nun cu suita lui de tineri si cu rudele apropiate, iar de acolo, impreuna cu nunii, merg la mireasa unde se incinge un joc de toata noaptea. Duminica dimineata o iau de la capat si centrul acestei petreceri de nunta este hora mare care reprezinta un lucru absolut deosebit. Cit am reusit eu sa colind si in judet si in afara lui, n-am vazut sa se mai faca asa ceva. Aici in hora mare se pot vedea precis care sint invitatii nunului, ai mirelui si ai miresei. Hora aceasta are trei centre: mirii cu nunii, centrul socrului mic si centrul socrului mare. Este si un pas special deoarece este singura hora din tara care se joaca pe stinga si nu pe dreapta."

R : -Dar colindele? Mai sint cintate ca odinioara?

Dna : "-Avem un colind special al nostru care se cheama Leroi. Este un colind care se cinta absolut la toate casele, de flacaii satului ce se impart in doua cete. Una porneste de la un capat al satului, iar alta de la celalalt, intilnindu-se la mijloc. De obicei aleg ei o casa unde sa ramina pentru a petrece toata noaptea."


"Nu exista un virf pe care sa nu-l fi urcat"


R : -Dvs. credeti ca virsta a treia se poate numi si sfirsitul vietii? Sau se mai poate face ceva si atunci?

Dna : "- Sa stiti ca noi sintem amindoi trecuti de 80 de ani"¦"

R : - Dupa cum se vede, e gresita teoria, avind in vedere ca ati tiparit doua editii ale cartii "Monografia comunei Soveja".

Dna : "- Da, da.. (ride). Sintem batrini dar rezistam pentru ca toti Carpatii Rasariteni si Meridionali i-am facut cu piciorul. Nu exista un virf pe care sa nu-l fi urcat. Chiar si iarna tot mai urc un deal. Si cred ca asta ne-a tinut in picioare. Daca vrea cineva o plimbare, ii recomand cu placere sa mearga pe Zboina, apoi sa coboare la întarcatoarea."


"Am mindria ca sint omul care nu a taiat o scindura din padurea asta!"


Dl : "- Cabana întarcatoarea este in valea Casinului, unde statea Sadoveanu pe vremuri. Era un mincau si un betiv dar in acelasi timp crea. Are in cartea de impresii urmatoarele versuri: "Tihna buna si racoare/ Am gasit la întarcatoare". Cel care a facut casa, inginerul Mircea Ioan, si ceilalti prieteni ingineri, plateau orice copac, orice creanga rupta. Astazi taiem padurea si jefuim tara. Atunci iti dadea chitanta pe orice lucru, iar acum toata lumea vrea sa se imbogateasca. Trebuie sa scriem ceea ce este adevarat. Aceasta e Monografia Sovejei (ne prezinta cartea), opera noastra, lucrare la care s-a muncit ani de zile. La noi se fura ca in codru... cu trenurile, cu masinile... Ii vezi noaptea cum pleaca. Am aici 65 de ani din viata si nu am primit vreodata o scindura, chiar daca mi-au fost oferite foarte multe posibilitati. Le raspundeam cu : "Nu-mi trebuie dom"â„¢le!" . Si am mindria acum cind mor, ca sint omul care nu a taiat o scindura din padurea asta."


"Faceti in asa fel incit sa deveniti niste purtatori ai schimbarii."


R : -Turismul montan nu este incurajat sub nicio forma...

Dl : "- Da... Noi vrem sa facem turism cu Dracula. Cea mai mare porcarie! Nu stiu daca ati auzit, dar eu sint un mare flasnetar al acestei asezari. Flasnetarul statea pe vremuri in tirg, cu un papagal in colivie si cinta pe strazi. în fiecare an, cel putin de 30 de ori, le tin vorbiri profesorilor, armatei, studentilor, intelectualilor, taranilor, muncitorilor si pensionarilor. Dar vorbiri scurte, nu sapte ceasuri ca sa le povestesc cai verzi pe pereti. Le-am spus mai multora, si asta va rog sa acceptati si dvs.: Sa nu credeti ca sint vreun laudaros. Stiti care este adevarul? Sint superior cu 60 de ani de viata fata de dvs. Si din astia am cules ceva. Cind vei fi la virsta mea, vei sti si mata mai mult decit cei care vin din urma. Si sa stiti, sufletul nostru la dvs. alearga si ma gindesc foarte serios la tineret si la oamenii cu oleaca de rol in cultura romaneasca."


"Statuile noastre"¦"


R: - Despre invatamintul din ziua de azi...?

Dl: "- Pai draga, dna Albu a fost directoare de scoala o viata. în momentul in care facea primul tanc soneria sau clopotelul, eram toti in clasa. Nu stateam sa-i strig pe toti, ci ii ghiceam doar din priviri pe cei care lipseau. Niciodata nu jigneam copiii ce nu stiau lectia. Dar acum, daca tu stai in cancelarie si bei cafele si vii tirziu la ore, copiii strica bancile, se cearta, sparg geamuri si pe urma te duci tot tu, dobitocul de profesor: "Idiotilor! Idioatelor! Uite ce ati facut aici?!". Multi au ajuns profesori fara sa fie pregatiti, iar altii au ramas cu aripile frinte. Profesorul trebuie sa fie un entuziast. Si hai sa fim seriosi... trebuie sa iubesti copiii, dom"â„¢le! Daca invatamintul si educatia nu mai exista"¦ este cea mai mare pierdere a natiei noastre. Tare am dorit sa fie copii buni si sa faca treaba. Fericirea noastra este exact ca cea a unui taran cind are vita frumoasa si cimpul ii da roade. Traiesti o satisfactie extraordinara. Eu va spun sincer, faptul ca marea majoritate vin in vacanta si trec pe la domnii Albu, creeaza statuiile noastre"¦noi sintem oameni marunti ."

R: - Citeva sfaturi pentru tineri..?

Dl: "- Vreau sa plecati de aici cu ideea ca nu e bine sa te astimperi in viata. Pina cind ajungi in mormint trebuie sa faci ceva. Sa fiti asa... bataiosi. Faceti in asa fel incit sa deveniti niste purtatori ai schimbarii. Depinde foarte mult de dvs. ca sa ne revenim din acest haos in care traim. Eu sint impotriva, si ma cert cu foarte multa lume ce acuza tineretul. Elevii care au trecut prin mina mea, poate nu sint toti realizati, dar restul sint astia care se intorc multumiti la vatra. Nimic sa nu faceti in viata decit asta: carte si plimbari ca sa cunoasteti tara si sa munciti pentru ea, sa faceti treaba si sa nu o parasiti imediat dupa ce plecati din bancile liceului sau facultatii."


TEXT : ALEX CHITU si LAURA FOTIA

FOTOGRAFIILE AUTORULUI



În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 6

Adaugă comentariu
, acum 737748 zile, 15 ore, 46 minute, 27 secunde
Felicitări celor care mai pot realiza astfel de reportaje. Mulțumiri celor care au înțeles rostul meseriei de dascăl și și-au dedicat viata acestei nobile profesii.
, acum 737748 zile, 15 ore, 46 minute, 27 secunde
Bravo!
, acum 737748 zile, 15 ore, 46 minute, 27 secunde
cautati in continuare oamenii de valoare ,care au ceva de spus,care au ceva de transmis...Felicitari
, acum 737748 zile, 15 ore, 46 minute, 27 secunde
Felicitari pentru articol. Acestia sunt adevaratii INVATATORI. Ca ei oameni, mai rar! Invatatorilor de acum le e rusine sa se numeasaca INVATATORI ,ca si Hristos, si semneaza "profesori". citeste integral
, acum 737748 zile, 15 ore, 46 minute, 27 secunde
Ma bucur tare mult ca acest articol a bucurat multa lume ! Au fost doua ore foarte placute petrecute alaturi de cei doi invatatori !
, acum 737748 zile, 15 ore, 46 minute, 27 secunde
Felicitari autorilor pentru ca ne-au reamintit de sfintenia unor Oameni si de legendele unui Colt de Rai si ne-au daruit astfel clipa de bucurie de care toti aveam nevoie in cenusiul acestei Duminici! citeste integral
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.