Ciresarii din Popesti, la concurenta cu pepenii ieftini din Grecia
Pe piata de fructe de pe marginea drumului european 85, care traverseaza comuna Popesti, se duce o lupta comunitara. Inegala. Intre doi competitori crescuti din rodul pamintului marii familii a Uniunii Europene, ingrijit deopotriva de fermieri si tarani. Ciresele rumene din livezile comunei Popesti atirna la cintar, si la buzunar, mai scump decit pepenii dolofani adusi de pe tarla tocmai din"¦ Grecia. In timp ce produsele autohtone, culese proaspat dis-de-dimineata de sateni stau in ladinte in soare pentru 4 lei/kg, harbujii din Elada se vind pentru 2 lei/kg. Concurenta pe piata libera, ati putea spune! Numai ca, punind produsele unul linga altul te intrebi: oare ciresele noastre ajung pe tarabe prin Belgia sau Polonia? Greu de crezut. Insa, dupa cum se plingeau vinzatorii, nici fructele noastre, dar nici ale lor nu au cautare pe mesele vrincenilor si ale romanilor care tranziteaza judetul prin Piata de la Bachus. "Vinzarea nu merge deloc. Eu cer 4 lei pe kilogram ca sa pot lua macar 3 lei dupa ce omul opreste si negociaza. Am livada mare acasa, dar ce sa fac cu ciresele daca nu se vind? O sa ajunga la pasari, la porci. Piata este mai saraca decit anul trecut, cind dadeam kilogramul cu 5 lei. Stam cu ele in soare, ne chinuim. Si cind ma gindesc ca stau sa se coaca si visinele, caisele sau prunele de vara... Nu stiu cum vom face. Vindem ca sa avem din ce trai, dar nu se merita", ne-a declarat Liliana, un producator de fructe din Popesti. Satenii spun ca arsita de afara nu opreste mai multi cumparatori sa se hidrateze cu o mina de cirese, iar pirjolul din portofele ii face si mai strinsi la punga pe cei pofticiosi care trag masinile linga tarabele pline de fructe. Oamenii se pling ca nu exista in zona posibilitatea de a vinde fructele unui producator de conserve, iar a te incumeta sa pleci cu ele la piata mai departe implica mult curaj. "Livada de unde am adus fructele a fost plantata de mama. Pe vremuri, parintii plecau cu ciresele la cutii spre Bucuresti. Ieseau la sosea, incarcau in masini mari si reuseau sa stringa un ban in plus. Acum nu mai poti face asta ca nu ai loc de tigani si intermediari. Ti-e si frica sa intri in piete prin orase ca te ameninta. Daca nu le vindem, asta e, ne vom intoarce cu ele acasa", a mai completat femeia.
Harbujii grecilor asteapta cumparatori in patria cireselor
Putin mai departe, un alt comerciant. O alta drama. Pepenii adusi din Grecia, desi se vind cu un pret la jumatate fata de cirese, asteapta doritorii cu zilele pe marginea drumului. Cu toate ca pepenii nostri mai au de stat la soare pina sa se umfle si sa piriie in bratele taranilor cind le fac tancuse, vrincenilor nu le ploua in gura dupa pepenii grecilor. Cum se intimpla cu ciresele, soferii incetinesc, se uita, dar nu cumpara decit "¦ de pofta. Vinzatorul de pepeni, care a refuzat denumirea de fermier, asta desi munceste si via in Popesti, spune ca si-ar fi dorit ca la vremea asta sa fi putut vinde pepeni de Dabuleni. Dar"¦ cum sere nu avem, cum investitii in acest domeniu nu sintem in stare sa facem, agricultura ajunge sa se faca masiv prin importuri. "Romanului ii mai trebuie 3 vieti sa ajunga sa poata vinde pepeni romanesti la vremea asta! Statul nu ne ajuta cu nimic. Si daca vrei sa faci ceva, ori ti se cere spaga, ori te fura cei cu care te asociezi, ori nu ti se da voie sa te dezvolti. Am vrut sa aducem pepeni romanesti, de la Dabuleni, dar pina le vine sezonul, undeva in iulie-august, mai este. Vinzarea la cei din Grecia nu merge cine stie ce", ne-a spus vinzatorul de harbuji Made in Greece. Asemeni celor care vindeau cirese, si acesta s-a plins de lipsa de implicare a autoritatilor pentru sustinerea taranilor producatori. Omul a facut comparatie cu modul in care isi vinde fructele un fermier italian, spre deosebire de un taran "sclav al statului roman". "In Italia, kilogramul de cirese este 10 euro. Din banii acestia platesti impozit la stat, platesti taraba in piata si mai ramii si tu cu bani. Aici, statul nu se implica sa amenajeze piete, sa le racordeze la utilitati si pierdem bani si noi, dar si statul", si-a spus pasul comerciantul de pepeni. Pe cit de dulci-s fructele de pe tarabe, pe atit de acre-s povestile din spatele cintarelor si miinile batatorite. (Iulia CRETU)
