CULTURA:Interviu HotNews.ro-Regizorul Felix Alexa: Sistemul teatral protejeaza mediocritatea si cred ca va exploda
Este unul dintre cei mai constanti si mai "prezenti" regizori de teatru din Romania. Opt spectacole ale sale se joaca in acest moment pe scenele Capitalei, cu salile arhipline. Vazandu-i spectacolele, cu greu te poti abtine sa nu te intrebi de ce Felix Alexa nu este rasfatat mai mult de critica si de juriul UNITER. Luna aceasta, Felix Alexa s-a aflat in fata uneia dintre cele mai mari provocari din cariera, dupa cum singur marturiseste - premiera spectacolului "Livada de visini", prima sa intalnire cu un text de Cehov, dupa 20 de ani de regie de teatru.
In interviul acordat HotNews.ro, Felix Alexa a vorbit deschis despre provocarile profesiei de regizor, lucrul cu actorii, paradoxul pe care il traieste teatrul romanesc (sali arhipline cu un sistem nefunctional), de ce a ezitat pana acum sa faca si film si de ce nu il tenteaza ideea de a tine legatura cu publicul sau pe blog sau retelele de socializare.
"Livada de visini" - un spectacol al anilor 2010
Pentru ca a trecut putin timp de la premiera oficiala a spectacolului "Livada de visini", am sa incep prin a va intreba cat de greu este de pus in scena un text montat deja in atatea viziuni. Si ce v-ati propus sa aduceti nou prin montarea dumneavoastra?
E la fel de greu de montat ca orice piesa, dar in plus, "Livada de visini" e o capodopera. E o piesa geniala, o piesa-simbol a dramaturgiei cehoviene, asa incat sa lucrezi o noua versiune, un nou spectacol pe acest text, reprezinta o provocare. E complicat intr-un fel, dar marile texte iti ridica foarte sus stacheta si atunci cand ai o echipa extraordinara de actori, cum am avut eu aici - am lucrat cu Maia Morgenstern, Serban Ionescu, Mircea Albulescu, Marius Manole, cu actori foarte buni, mai tineri, din Teatrul National - Ileana Olteanu, Marius Rizea, Irina Movila - o echipa foarte foarte puternica, te lupti cu acest text si incerci evident sa aduci, ca regizor, ceva nou. Pe langa faptul ca e vorba de o noua traducere a piesei lui Cehov - traducere ce ii apartine Masei Dinescu - exista niste elemente foarte importante, foarte provocatoare, in sensul modernitatii spectacolului nostru - ritmul spectacolului este cu totul altul, departe de cel foarte lent, cehovian, clasic sa zicem, e un spectacol care tine doua ore si 20 de minute, in masura in care n-am taiat decat foarte putin din text.
Sunt actori - cum e Marius Manole, distribuit surprinzator. Marius joaca Lopahin in "Livada de visini", e o provocare foarte mare, stiu ca in lumea teatrala s-a produs multa tevatura pe acest subiect si cred ca e un pariu castigat, pentru ca Marius face un rol senzational, ca si Maia (Morgenstern, n. red.), de altfel. O alta noutate ar fi cum e reprezentata livada. Nu vreau sa devoalez totul, dar livada cu visini este departe de imaginea clasica a unor pomisori infloriti, este o imagine mult mai violenta, mult mai puternica, mult mai moderna, este o livada conservata, o livada ramasa cumva incremenita si cine vede spectacolul cred ca va fi foarte impresionat de aceasta versiune scenografica a livezii noastre. Si ar mai fi faptul ca e o "Livada de visini" a timpurilor de azi, a obsesiilor de azi, a ritmurilor sufletesti de azi. Departe de mine gandul de a face o reconstituire Cehov, o reconstituire de la 1903, cand a fost scrisa piesa. Vreau ca lumea sa vina la teatru sa vada un spectacol al anilor 2010.
De ce abia dupa 20 de ani de cariera prima dumneavoastra intalnire cu Cehov?
E nevoie de timp pentru a te confrunta cu un text de Cehov, e atat de subtil, de complex, incat ai nevoie de multa experienta. Cred ca eram destul de copt acum, ca sa spun asa, pentru a face trecerea catre un text de Cehov, un text major al lui Cehov. Nu e vorba de un text al lui de tinerete, cum e "Ursul", de exemplu, ci de ultima lui piesa, piesa testamentara. Acum i-a venit timpul, din punctul meu de vedere. Intotdeauna cand aleg un text ma bazez mult pe instinct, pe ceea ce simt in raport cu acel text si cred ca acum a fost momentul in care "Livada de visini" traia in mine, cumva. Si am simtit nevoia s-o impartasesc publicului. Si in al doilea rand, cred ca aveam si distributia ideala, atat de necesara unui text cehovian. La Cehov conteaza mult personajele, rolurile, si daca n-ai actorii potriviti, e greu sa faci numai cu idei regizorale bune un spectacol implinit.
"Marius Manole e un mare actor, talentul nu tine cont de varsta"
Marius Manole spunea in mai multe interviuri, in timpul lucrului la "Livada", ca nu se vedea in Lopahin. Si totusi, face un rol extraordinar.
Felix Alexa
Foto: HotNews.ro
Marius Manole spunea ca ii e foarte frica de Lopahin, e normal, un actor responsabil are panici, frici, sperante. Cred insa ca asta e rolul unui regizor care tine la cariera unui actor, sa-l puna in fata unor noi provocari - va reamintesc ca eu l-am adus pe Marius Manole in Bucuresti, la Teatrul National, acum vreo 7-8 ani, in "Visul unei nopti de vara", si am lucrat cu el la Odeon, la National, de mai multe ori. Acum am simtit nevoia sa aduc un nou punct de vedere asupra acestui personaj (Lopahin - n.red), mult mai complex decat pare la prima vedere, si in al doilea rand sa ii ofer lui Manole un rol care sa ii arate o alta fateta. Eu am mizat pe Manole in Lopahin si el nu m-a dezamagit. E un mare actor, pot spune, chiar daca e foarte tanar, talentul nu tine cont de varsta si e mult mai bine ca unui actor sa ii fie frica de rol si sa il faca bine decat sa nu-i fie frica si sa-i iasa mediocru. Manole s-a luptat cu acest rol si este o batalie castigata. Lopahin creat de Manole si de mine este un personaj sfisiat, fragil, mult mai complex decat in alte spectacole.
Apropo de relatia dumneavoastra cu actorii - cum conduceti repetitiile? Cu zambetul pe buze, autoritar?
Depinde, in multe feluri, nu exista retete pentru a spune exact cum lucrez cu actorii. Eu lucrez, intr-un singur cuvant, foarte implicat. Ma implic foarte mult in repetitii, uneori ma enervez, uneori sunt autoritar, alteori incerc sa destind atmosfera, sa fie o atmosfera cat mai placuta. Lucrurile sunt foarte diferite de la o repetitie la alta, de la un actor la altul, un actor reactioneaza la un tip de stimulent, alt actor reactioneaza la alt tip de stimulent... Lucrul cu actorul nu e niciodata previzibil, nu se intampla dupa retete stabilite. Intr-o relatie buna dintre un regizor si un actor, trebuie sa apara lucruri imprevizibile. Daca imprevizibilul nu apare, relatia e mult prea calma si neinteresanta. Eu am avut sansa sa lucrez cu actori importanti ai teatrului romanesc si lucrul asta m-a format, pentru ca marii actori te obliga, iti cer foarte mult, dar te si sustin, te incita.
Ce spuneti despre regizorii de teatru care cauta sa socheze cu orice pret? Si care umbla foarte mult la text? Dumneavoastra aveti succes respectand textul.
Eu cred ca poti sa sochezi intr-un mod mult mai subtil - si eu am socat de multe ori, sochez intr-un fel si in "Livada", cu distribuirea lui Manole, cu modul in care e conceputa livada. Insa socul trebuie sa il produci intr-un mod mult mai subtil, mult mai asumat si mult mai documentat. Cand faci teatru numai de dragul de a soca in sine, cred ca e inutil sa astepti un raspuns favorabil. Socul in teatru e foarte necesar, intotdeauna o noua viziune este foarte necesara, in masura in care ea este solid argumentata. Eu de fiecare data cand am propus ceva nou pe un text, am pornit de la spiritul textului si am incercat, indiferent ce viziune regizorala as fi avut, sa nu tradez spiritul operei. Cred ca de aceea spectacolele mele au mers, in general, foarte bine la public si au fost receptate foarte bine. Am in momentul asta opt spectacole care se joaca in Bucuresti, pe scenele mai multor teatre, iar salile sunt arhipline. Cred ca lumea trebuie sa inteleaga, sa ajunga cumva la spiritul operei, indiferent daca spectacolul este, din punct de vedere regizoral, mai socant.
Paradoxul teatrului romanesc: public numeros, sistem stupid
Salile sunt arhipline, s-ar zice ca teatrul e pe drumul cel bun. Si totusi, sunt voci care sustin contrariul.
Felix Alexa
Foto: HotNews.ro
Intr-un fel nu e pe drumul cel bun. E pe drumul cel bun pentru ca este public, lumea vine la teatru, multi dintre cei care vin la teatru sunt tineri, si asta e un lucru extraordinar. Din punct de vedere insa al institutiei teatrului, organizatoric vorbind, al birocratiei din teatru, lucrurile nu merg deloc bine. E un sistem invechit, e un sistem care plateste actorii dupa vechime si nu dupa talent - un actor ca Marius Manole, care joaca in atatea spectacole la Teatrul National si e un actor de prima marime la varsta lui, are un salariu mai mic decat unul care nu face mai nimic, dar e in varsta, are vechime. Acest sistem este stupid, trebuie sa se termine cu el.
Pe de alta parte, ceea ce nu merge bine in teatru e ca ai o schema plina cu actori, din care aproape jumatate sunt nefolositi. In loc sa fie deschidere catre tinerii actori, persista acelasi sistem in care ne protejam mediocritatea. Asta merge prost si trebuie sa se schimbe. Teatrul este o zona competitionala, intens competitionala si in momentul asta, din punctul de vedere al structurii, favorizeaza mediocritatea. Aici lucrurile merg foarte prost si cred ca sistemul va exploda, mai devreme sau mai tarziu. Eu unul am refuzat de la inceput, de cand am terminat facultatea acum 20 de ani, sa ma angajez intr-un teatru, am preferat statutul de liber profesionist. Am si libertatea de a face ce spectacole vreau, dar imi asum si riscul de a nu fi angajat. Din fericire, nu s-a prea intamplat. Dar repet - teatrul romanesc traieste, paradoxal acum, doua senzatii: una de foarte bine ca are public, un public tanar, care vine la spectacole, multe interesante, dar pe de alta parte sistemul e foarte greoi si institutia functioneaza nefiresc, nu e deloc in pas cu vremurile.
Jumatate dintre cei care termina Facultatea de Regie nu isi gasesc niciodata angajament
Dumneavoastra sunteti si profesor la UNATC. Sunt multi tineri care renunta? Din cauza sistemului greoi?
Nu sunt multi tineri care renunta, insa sunt mai putini tineri care vin sa dea examenul de admitere la facultate. Numarul de locuri a crescut in ultimii ani, vorbesc de ultimii 10 ani, iar numarul candidatilor a mai scazut. Proportional, vin mai putini oameni, cel putin la Regie. Acum, trebuie sa fim realisti si sa ne dam seama ca dintre cei care termina UNATC-ul in acest moment, mai mult de jumatate nu isi gasesc niciodata angajament si nu fac aceasta profesie. E o profesie foarte riscanta in ziua de azi. Dar ce nu e riscant in ziua de azi?
Mereu auzim ca salariile actorilor de teatru lasa de dorit...
Nu lasa de dorit, sunt foarte mici, si nu conteza din pacate cat si cat de bine joci. Esti platit la vechime.
Dar un regizor de succes, cum traieste din teatru?
Daca e angajat intr-un teatru, are acelasi salariu ca la stat. Daca iti asumi statutul asta riscant, cum spuneam eu, de liber profesionist, cred ca poti sa traiesti mult mai decent decat daca ai fi angajat. Insa exista riscul de a nu fi angajat. Ceea ce mi se pare normal, pentru ca in teatru e o zona foarte competitionala si numai cei mai buni trebuie sa lucreze. Din pacate, intr-un sistem cu actori angajati pe viata, nu ai cum sa dai afara pe nimeni, incat competitia scade foarte mult. Asa ca daca oamenii si-ar asuma economia de piata si in teatru, ar putea sa se traiasca mult mai decent. Asta insa nu inseamna ca exclud subventia de la stat absolut necesara. Dar as vrea ca actorii sa fie angajati doar cei care merita si sa fie platiti mai bine.
Faceti teatru de 20 de ani. V-ati gandit sa faceti si film?
Da, m-am gandit la un moment dat, insa e mult mai complicat, e nevoie de ani de zile pentru a concepe proiectul unui film si, in acelasi timp, marturisesc ca sunt atatia regizori tineri, talentati, de film incat nu stiu daca mi-as gasi si eu locul. M-ar tenta, la un moment dat, sincer m-ar tenta. In orice caz, filmul ramane. In teatru nu ramane nimic, decat in memoria spectatorilor. E adevarat ca daca te uiti la cate persoane vin la film, la o premiera si cati vin la teatru, numarul celor care vin la teatru este mult mai mare, in acest moment, lucru imbucurator. Insa teatrul ramane in memoria afectiva a spectatorilor, pe cand filmul ramane totusi pe pelicula sau macar pe un DVD. Teatrul filmat eu cred ca e o imagine foarte palida a spectacolului initial, de pe scena. Ca sa simti un spectacol, ai nevoie de contactul direct cu acel spectacol.
Ce alti regizori va plac? Dintre cei cu experienta si dintre cei tineri?
Multi, din toate generatiile. Andrei Serban, Silviu Purcarete, Liviu Ciulei, Victor Ioan Frunza, dintre cei mai tineri - Radu Afrim. Sunt oameni pe care ii apreciez foarte mult. Nu-mi plac impostorii in teatru, cei care ajung regizori peste noapte, fara a avea substanta. Din fericire insa, lumea teatrala e destul de clara in a-si elimina impostorii. Dar ei mai exista, din cand in cand. Apar, dar dispar repede. Sau asa ar trebui. Mai sunt uneori tot felul de sotii de directori de teatru, tot felul de fii si fiice, care monteza in teatrele conduse de rude, desi nu prea ar fi cazul. Eu am refuzat tot timpul sa fiu ajutat de tatal meu (regizorul Alexa Visarion - n. red), mi-am construit cariera singur.
"Comunicarea prin internet alieneaza societatea destul de mult"
Din ce in ce mai multi oameni de teatru de succes au blog sau cont pe retelele de socializare, unde tin legatura inclusiv cu publicul. Dumneavoastra nu aveti.
Felix Alexa
Foto: HotNews.ro
Nu, n-am, nu ma pasioneaza deloc zona asta, nici a internetului, nici a blogurilor, nici a Facebook-ului, chiar consider ca ea alieneaza putin. Aparent faciliteaza foarte mult comunicarea, dar in acelasi timp alieneaza societatea destul de mult. Tinerii din ziua de azi, si ma refer la cei foarte tineri, sub 20 de ani, ajung sa fie atat de obsedati de toate elementele astea de comunicare, incat comunicarea reala, umana, are de suferit. Eu am o teorie ca tehnologia distruge destul de mult din fiinta umana. Pe cat o ajuta, pe atat de mult o si distruge - e un paradox care functioneaza in lumea de azi.
Si de-asta cred ca teatrul, care a ramas o arta printre putinele foarte vii, in contact direct cu spectatorul, are sanse sa traiasca inca mult timp, pentru ca e o alternativa la tehnologia excesiva - in curand o sa facem dragoste prin internet, o sa avem stimuli pe noi care or sa ne dea senzatii emotionale la distanta. Teatrul insa... Totusi, e nevoie sa vezi niste actori pe scena si lucrul asta eu cred ca e important. Ramane foarte vie, foarte directa arta asta a teatrului. Cred ca tocmai pentru ca devine putin aparte are mari sanse de a supravietui si de a interesa in continuare oamenii.
"Exista bani pentru cultura, dar sunt cheltuiti prost"
De multi ani auzim ca nu sunt bani pentru cultura in Romania. Se va schimba lucrul asta? Si cand?
Pai daca e sa ne luam dupa ce se intampla in ultimele zile in societate, se pare ca or sa fie si mai putini bani pentru cultura. Eu cred ca de multe ori exista bani pentru cultura, dar sunt cheltuiti prost. Cred ca vor veni zile grele pentru toti, inclusiv pentru cultura si pentru teatru, dar cred ca vom si supravietui. Eu sper sa prind si vremuri mai bune.
Ce spuneti despre artistii care intra in politica? O fac pentru a ajuta cultura sau din interes propriu?
Ce cred sincer e ca unii dintre ei sunt artisti autentici, adevarati, altii mai putin si probabil ca isi doresc sa le creasca notorietatea intrand in politica. Pentru ambele categorii insa e valabil faptul ca partea artistica are de suferit. Intotdeauna cand un artist - vorbesc de artistii adevarati, cu talent - a intrat in politica, partea artistica a avut clar de suferit. Daca vor sa faca meseria asta in continuare, cred ca ar trebui sa se fereasca de politica. Eu m-as feri ca dracul de tamaie.
de Alina Neagu HotNews.ro
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
