Strada- ultim omagiu pentru copilul teribil al modei, Alexander McQueen
Sinuciderea lui Alexander McQueen, numit de cunoscatori "copilul teribil al modei", a facut sa curga lacrimi in pasaje lungi despre pierderi, suferinte, creatii dincolo de obisnuit, limite depasite, conditie insuficienta. Ulterior disparitiei sale, manechine ale caror nume sint la fel de grele precum cele ale creatorilor pe care-i poarta, i-au adus un ultim omagiu pe cat-walk. O lume fabuloasa, cu imagini sublime, care si-a omagiat Creatorul. O poza care, in cazul lui McQueen, a vorbit povestea, drama. Coborind insa in Bucurestii plini de noroi si contradictii de toate felurile, am realizat ca strada ii aduce designerului, si ea, un omagiu special. Pe un bulevard aglomerat, imaginea lui McQueen trona pe cladirea unui magazin reinventat in ultimii ani de fitze post-aderare. De cealalta parte a trotuarului, sfidind traficul si muntii de zapada gri in topire, un om al strazii zimbeste. Sta pe un scaun, cu o haita de ciini la picioare, dezmortindu-se dupa siesta din canal in soarele de primavara. Este stapinul maidanezilor. Are un aer impunator, pe care i-l da inaltimea scaunului de capatat. Si, in plus, poarta o haina de blana, ca de print decazut. Sintetica, arsa, naclaita, ponosita, dar blana imitatie piele de leopard. Zimbeste a nebun, iar strada ii recunoaste suprematia, ocolindu-l sfioasa. Homlesul, tuns periuta, dezvaluie o portiune de par incaruntit in crestet care, in cazul in care omul ar fi fost ingrijit si nu asa pierdut in ginduri si gesturi de nebun, ar fi trecut printre fete cel putin interesant. Un nebun care-ti atrage privirea, murdar, dar imbracat in blana. Omagiul dur si imbicsit al strazii pentru o industrie glamuroasa. Cea care se dovedeste o poleiala care acopera griul. Precum acopera blana sintetica Bucurestii, iar splendoarea ascunde drama.