Botezul izvoarelor Sovejei
Cu mic cu mare, sovejenii au urcat si ieri, de Boboteaza, catre izvoarele Dragomirei pentru sfintirea rituala a apelor care scalda asezarea, intr-o procesiune devenita traditionala si care are si o importanta componenta ecologica intr-o epoca in care gunoaiele se ineaca inca in apele curgatoare ale judetului. Dupa oficierea Sfintei Liturghii la Biserica "Nasterea Domnului" a Manastirii Soveja, lantul de credinciosi, in frunte cu preotul Gheorghe Nichifor, a pornit spre izvoarele din muntele Tiua pentru botezul apei care i-a adus pe sovejeni in Vrancea, in urma cu peste trei secole, din Tara Romaneasca. Cu o avangarda formata din calarasi imbracati in costume populare, care purtau pe brate odoarele bisericii, peste o suta de credinciosi au luat cararea muntelui. Obstimea a asistat cu smerenie la slujba in care se spune ca Duhul Sfint pogoara din ceruri pentru a da apelor "putere ingereasca", pentru a le transforma in "izvor de nestricaciune, dar de sfintenie si dezlegare de pacate si pentru tot folosul trebuinta". Ca o coincidenta careia unii i-au dat o insemnatate divina, peste mantia alba de zapada dintre brazii Sovejei a inceput sa ploua usor a pace, unind astfel simbolic cerul cu pamintul in ziua botezului lui Iisus Hristos. In acest an, in "catedrala padurii" au rasunat minunatele cintari interpretate cu patos de corul de copii "Sfintul Nectarie" din Ghimicesti, coordonat de preotul Vasile Dabija, adevarate "viori cu suflet", dupa cum i-a asemuit parintele locului. Cum ispita atinge mai mereu firea omeneasca, drept-credinciosii nu s-au putut abtine la final sa nu tabere si anul acesta peste preaplinul butoiului cu "apa mare", care era oricum indestulatoare pentru toti. "Eu iau pentru doua familii!", se otara o batrina, care vroia musai sa-si umple doua sticle golite de bere si suc. "Eu am cinci familii!", o impunge cu vorbe un baietas cu caciula de astrahan. "Eu am avut grija de tac"â„¢tu!", se punea bine cu "seful de canea" o alta batrinica interesata totusi sa-si curete trupul si sufletul cu apa sfintita.
Duplex Rucar Dragosloavele - Rucareni Dragosloveni
Una peste alta, sarbatoarea de ieri s-a transformat intr-o bucurie a intregii comunitati, mai ales ca pelerinii au fost cinstiti si cu tuica fiarta si vin de catre organizatori. Obiceiul comunitatii, initiat in urma cu sase ani de Fundatia "Simion Mehedinti "" Miorita", a intrat si in calendarul de activitati sprijinite de Centrul Judetean pentru Promovarea Culturii Traditionale din Vrancea, care se adauga eforturilor locale de a pastra curate apele si traditiile de la izvoarele Mioritei. Profesorul Constantin Macarie, presedintele Fundatiei, planuieste ca anul viitor sa organizeze de Boboteaza un duplex tv pentru ca "fratii" din Rucar si Dragosloavele, de unde isi trag obirsia sovejenii, sa ia parte si ei la aceasta mare bucurie crestineasca din satele vrincene Rucar si Dragosloveni. Legaturile intre comunitatile rupte de cumpana vremurilor incepind cu secolul XVI au fost reluate dupa veacuri, in anul 1968, gratie initiativei profesorilor Florica si Iulian Albu. In 2011, de Boboteaza, cind natura va fi din nou readusa la starea cea dintii, sovejenii vor sa faca din nou un arc peste timp si sa reuneasca simbolic cu locul de bastina de peste Zboina Frumoasa. Pentru ca dintotdeauna sovejenii au fost moldoveni care vorbesc munteneste, iar Dragoslovenii Sovejei nu au fost un sat oarecare ci, asa cum ii spune originea numelui, "un loc ascuns din munti" in care oamenii traiesc in "pace buna, pace draga!". (Silvia VRINCEANU
