Ultima oră

Cum mi-am petrecut revolutia vranceza !

Libertate-Democratie-Jos tiranul- Jos comunismul!, acestea au fost primele cuvinte strigate de vrincenii care au iesit in strada pe 22 decembrie 1989 u unii nici macar nu stiau ce inseamna democratie, au aflat atunci, in vreme ce foarte multi nu stiu nici acum, dupa 20 de ani, sensul acestor cuvinte u Revolutia vranceza a avut specificul zonei: unii si-au riscat viata si altii conduc acum destinele vrincenilor, dupa sistemul bine stiut: Pleaca ai nostri, vin ai nostri! In rest, in Vrancea s-a murit si se moare inca de ... frica

O revolutie este inceputa de naivi, continuata de intriganti si exploatata de cei fara scrupule, spunea scriitorul francez Paul Bourget, in urma cu 100 de ani, un adevar cu care sint de acord si cei care s-au implicat in revolutia "vranceza" din 1989. Aniversarea celor 20 de ani ii gaseste inveninati pe cei care au pus umarul la victoria ei. Una amara. Secretele acelor zile nu au fost devoalate nici acum. Unii sint revolutionari cu acte in regula, altii nici n-au vrut sa auda de certificat, cum sint scriitorul Liviu Ioan Stoiciu sau profesorul Mihail Opait. Altii au murit intre timp inveninati. Unii sufera inca sau sint luati in ris. "Ce, ma, tu ai fost la revolutie? Aia a fost revolutie?". Exista si o categorie pe care e suparata mai toata lumea: "revolutionari cu merite recunoscute prin certificat", dar care n-au miscat nici un deget atunci, ba chiar au pus umarul la venirea neocomunistilor la putere. Cercetarile ziarului nostru au scos la iveala ca in Vrancea sau din Vrancea sint in jur de 200 de revolutionari. Nu stim care e meritul fiecaruia, pentru ca unii se tem sa vorbeasca si acum, iar altii cred ca nu mai are rost. Filmul regizorului Corneliu Porumboiu, "A fost sau n-a fost...!" i-a facut pe multi sa se intrebe daca a fost sau nu a fost revolutie si la Focsani.

Evident, fiecare are povestea lui, adevarul lui. Cert este ca cei implicati s-au aflat in pericol in acele zile, chiar daca la Focsani nu a curs singe. Focsaneanul Gabriel Pavaloaie, unul dintre cei care a trait intens in acele zile, spune ca pe 22 decembrie inca se tragea si se murea. Armata a facut diferenta, pentru ca dupa 22 decembrie intrunirile de la "Casa Alba" aveau loc in prezenta militarilor inarmati. Nu uitati ca numai pronuntia cuvintului "terorist" in zvonistica acelor zile putea duce la un alt sir al faptelor.

Cum a inceput revolta...

"Revolutia de la Focsani a inceput in Sud, la ISEH, nu in centru. In centru era liniste cind noi eram cu steaguri in Sud si incercam sa scoatem lumea in strada. Revolutionari in Vrancea au fost cei care au avut curajul sa ia conducerea judetului in acele momente. Restul au furat de prin CJ Vrancea televizoare, covoare persane si ce au mai gasit. Asta a fost revolutia din Vrancea: fete fugite de pe acasa care dormeau prin sediul UTC, cu cei care nu aveau ce face. Ma gindeam ca sacalii din politica au profitat de 20 de ani de oameni ca Liviu Ioan Stoiciu care s-a declarat scirbit si a plecat atunci. Concluzia ar fi ca Vrancea nu a avut atunci eroi, revolutionari, ci oameni curajosi. Au plecat comunistii, am venit noi, apoi au revenit tot ei. Daca nu eram naivi nu eram in prima linie. Sincer, nu imi dadeam bine seama ce se intimpla, primele cuvinte ca DEMOCRATIE le-am auzit atunci si nu stiam ce inseamna. Stoiciu le stia si el dadea tonul", ne-a povestit Laurentiu Barbu, un tinar care a fost implicat in revolutia de la Focsani si care frecventa cenaclurile animate de Liviu Ioan Stoiciu. La vremea respectiva ratase sansa de a se inscrie la facultatea de jurnalism, pentru ca nu obtinuse recomandarea de la vechii ziaristi ai judetului, care l-au pus sa scrie citeva articole in care sa-l slaveasca pe Ceausescu. Revolutia l-a prins ca simplu muncitor la Autobaza II Cimpineanca. "De acolo plecau tirurile in strainatate, unde aveam in plan sa mai folosesc soferii sa mai comunicam cu lumea", ne-a dezvaluit Barbu, un om care vorbeste pentru prima data despre evenimentele din "˜89 de la Focsani. Scirbit, ca multi altii, a fost nevoit sa plece din tara.

"Credeam intr-un alt viitor, dar dupa 20 de ani iar zic ca a fost iluzie de Mos Craciun. In 93 cind am vazut comunistii instalati la CJ, banii de la UTC mincati de altii, tara mergea cum mergea... am plecat dezamagit din Romania, lasind in urma o sotie cu un copil de 2 luni. Lasam in urma un vis in care am crezut, o iluzie de decembrie "˜89. Si de atunci nu m-am mai interesat de Vrancea". Acum traieste in Bucuresti si administreaza o firma de IT. "Sint modest", ne spune cel care a ramas un "pasoptist" al revolutiei de la Focsani. Locul sau in fruntea tineretului a fost luat in 1993 de Marian Oprisan, intrucit el credea ca dupa atita UTC tineretul nu trebuie sa mai faca politica. "Din pacate, revolutionarii adevarati n-au beneficiat de nici un privilegiu", este de parere si profesorul Mihail Opait.

"Fusesem folosit de noul regim ce se instaura"

Pe 22 decembrie furia anticomunista rabufnise pe strazi. Urma un moment de cotitura in istoria poporului roman. In culisele puterii, deruta era mare. Multi au dat bir cu fugitii, altii au fost retinuti, iar o alta categorie a facut pact cu revolutionarii. Acestia sint si cei care au continuat intr-un fel sau altul. "Istoria nu o putem modifica, cel mult o intirziam cu citeva luni", ne-a spus Gabriel Pavaloaie, aflat in mijlocul evenimentelor. La venirea de pe platforma industriala din Sud, Stoiciu se afla in fruntea sutelor de manifestanti. Spune ca se asteptau sa fie impuscati "din greseala" atunci cind au trecut printre unitatile militare. Au scapat, desi in acele zile ofiterii aveau ordin sa traga. "Cind am ajuns in Piata Unirii, deja Casa Alba (Comitetul Judetean al PCR) era ocupata de manifestanti, care aruncau dosare si carti si le ardeau, care furau, care spargeau. Militia, garzile patriotice, Armata, Securitatea n-a tras la Focsani atunci, desi aveau ocupate locuri de tragere si aveau arme in dotare. E curios ca nimeni nu vorbeste de faptul ca si toti activistii PCR au fost inarmati si ca se aflau in stare de razboi. A contat atunci ca primul-secretar PCR, Niculina Moraru, speriata de moarte dupa ce a auzit ca a fugit Ceausescu, s-a ascuns in munti si ca judetul a ramas fara conducere. Dupa o luna mi-a cerut sa o dau pe mina Armatei, fiindca nu mai rezista in ascunzatoare. Intre timp i-am pierdut urma. N-am intilnit nici o rezistenta a celor pusi sa inabuse in singe, eventual, iesirea intempestiva in strada a focsanenilor, entuziasmati de "Revolutia in direct" de la televizor (asa era scenariul scris dinainte; dar noi n-aveam de unde sa stim). Puiu Siru isi instalase statia formatiei lui de muzica usoara in balconul Ateneului (difuzoarele si microfoanele ii mergeau prost, din pacate) si-i invita pe cei care doreau sa spuna ceva sa vina la microfon - intre ei, caraghios, si secretarul cu propagandaa al PCR, trezit peste noapte mare... revolutionar, Lucian Dumitrescu. Pina ce m-a vazut Puiu Siru in multimea adunata in piata si a strigat sa vin in balcon, ca eu sint cel asteptat, disidentul, ca sint cel mai indreptatit etc. Toata piata a scandat numele meu, a aplaudat la nesfirsit si fost de acord sa fiu eu numit presedinte de judet (nu exista o denumire), degeaba m-am opus. Am stat 73 de zile in fruntea judetului, pina ce a aparut FSN si am refuzat sa ma inregimentez. Intre timp intelesesem ca fusesem folosit de noul regim ce se instaura. M-am retras pe 5 martie 1990, desi FSN m-a pus primul pe lista parlamentarilor la alegerile din 20 mai 1990", ne-a povestit Stoiciu, unul dintre putinii revolutionari fara brevet, pe care a refuzat sa si-l ia.

Asa era scenariul KGB...

In zilele care au urmat, judetul era in deruta. "Pe securisti (ofiteri) i-am arestat din noaptea de 22 spre 23 decembrie, cind le-am preluat armamentul si am cerut sa fie trasferat la Armata (care a refuzat transferul, dar l-a pazit). Nu stiam pe atunci ca Armata a dat, de fapt, o lovitura militara (lovitura de stat), speculind miscarile de strada, ca asa era scenariul KGB-GRU (care nu voia decit sa-l inlature pe dictatorul Ceausescu). Inclusiv seful Securitatii, Aurel Tambrea, a stat pazit de militari cu glonte pe teava, linga mine, pe un scaun si minca din covrigii pe care-i mincam si eu "" pina ce l-am trimis in arestul Armatei (era bolnav si-mi facuse marturisiri, ca datorita lui mai eram in viata)", ne-a mai relatat Liviu Ioan Stoiciu. Primul Consiliu Judetean de Salvare Nationala a fost refacut de foarte multe ori. Revolutionarii spun ca a fost "o nebunie" pina s-a dat publicitatii lista definitiva, pentru ca unii erau contestati de cei iesiti in Piata Unirii. Atunci, vrincenii vroiau sa-i reprezinte cei care erau impotriva lui Ceausescu. Primul presedinte a fost dr. Petre Georgescu, fost detinut politic. Apoi, in frunte a fost pus Liviu Ioan Stoiciu, pe scurt LIS. De ce? Pentru ca isi riscase libertatea pentru a trimite, prin persoane binevoitoare, scrisori de protest la Europa Libera, pentru ca prin Posta era imposibil din cauza cenzurii. Asa s-a citit un protest in care cerea infiintarea unei Uniuni a Scriitorilor Necomunisti. "E adevarat, eram pomenit des la Europa Libera pentru atitudinile mele publice incomode regimului comunist", ne spune scriitorul. Curajul sau fusese deja dovedit. Pe 13 octombrie 1989 a semnat Apelul impotriva alegerii lui Ceausescu la al XIV-lea Congres, alaturi de Doina Cornea, Dan Petrescu si alti citiva. "Din acel moment am avut domiciliu fortat si am fost anuntat ca mi-am pierdut locul de munca la Biblioteca Judeteana. In plus, s-a pus la cale aruncarea mea din tren, atunci cind am vrut sa merg sa semnez un alt protest, initiat de Stelian Tanase la Bucuresti", isi aminteste LIS, fapte despre care povesteste si in "Jurnalul stoic din anul revolutiei". Pe 5 decembrie 1989 spune ca a avut parte la Focsani de un proces public, cu activul de cultura din judet, in frunte cu scriitorii locali, care l-au executat, in fata unei sali arhipline cu activisti PCR si securisti. "Mi s-a cerut sa-mi retrag semnatura de pe acel Apel, desi Ceausescu fusese reales din 25 noiembrie... Dar asta era nebunia acelor zile. Am refuzat, motiv sa fiu trecut pe o lista a celor ce trebuiau sa dispara fizic", continua scriitorul. LIS stia ca "ceva" va urma. Pe 21 decembrie au stabilit ca a doua zi sa scoata oamenii in strada. Si asta au facut. Tocmai de aceea gestul scriitorului de a indemna muncitorii sa iasa in strada inseamna ceva in plus pentru Vrancea dupa fuga lui Ceausescu.

Amintirle "taranului sarac"

Constantin Craciun de la Cimpineanca, care s-a autoproclamat de citiva ani "Taranul Sarac din Uniunea Europeana" a facut parte din CJFSN in 1989, pe vremea cind era muncitor la CFR. Nea"â„¢ Craciun, posesorul de certificat de revolutionar, isi aminteste cum timp de 5 zile si tot atitea nopti a stat in cladirea CJ. «Pe 22 decembrie umblam cu nevasta prin oras sa facem cumparaturi fiindca aveam un deces in familie. In Piata Unirii l-am vazut pe fratele meu care facea parte din garzile patriotice instalate la CJ. Din balcon unii aruncau tabluri si carti cu Ceausescu. Am intrat in CJ pe 22 decembrie si am iesit pe 27, cind se mai linistisera lucrurile. Ne-am riscat in acele zile, fiindca daca se intorceau Ceausestii ne bagau pe toti la Jialva sau ne impuscau. Am fost in acele zilele in toate punctele fierbinti. Am fost cu dl Pavaloaie la Securitate si i-am dezarmat pe ofiteri. Nimeni nu avea curajul sa mearga, dar noi ne-am dus cu doi soldati. Am fost la Suraia ca se auzise ca se otravise apa, la Gara fiindca tot asa se anuntase ca se gasesc teroristi. Am fost pina la Tisita fiindca se daduse foc la "borcanul" politistilor. Am fost in mijlocul evenimentelor si sint mindru de asta. Daca ar fi s-o iau de la capat as face-o!", ne-a dat asigurari «taranul sarac». Toti isi amintesc si de manipularile si zvonistica acelor zile. Sunau telefoanele non-stop. Atunci s-a tras in Sud, iar blocul M1 pastreaza inca urmele gloantelor. Revolutionarii isi amintesc ca in podul blocului s-a gasit un simulator de mitraliera, fapt care i-a facut pe militari sa traga singurele gloante din Focsani.Tot atunci pe strada a fost gasit un cetatean arab, un student venit in vizita la iubita, pe care toti l-au luat drept terorist. Nimeni nu mai stie ce s-a intimplat cu el.

Ce a facut Vrancea si n-a facut Romania

Pe 22 decembrie 1989, catre toate militiile judetene a fost trimisa o radiograma de catre loctiitorul sefului IGM, gen. mr. Romeo Campeanu. Pe atunci, Militia era unita cu Securitatea. "In caz de atac al sediilor sau organelor noastre, de catre elemente anarhice, se riposteaza in conformitate cu legea, prevenindu-se patrunderea in sediile organelor noastre si dezarmarea cadrelor". Este exact ceea ce a facut un grup de revolutionari vrinceni, in frunte cu fratii Gabriel si Doru Pavaloaie. Membru in primul CJSN, Gabriel Pavaloaie (in imagine alaturi de seful Securitatii, Aurel Tambrea) ne-a spus ca in alte judete din Moldova radiograma a fost interpretata ca un ordin de tragere in revolutionari. "Aceasta a fost de fapt semnalul sa se impuste, cu acea radiograma cei din Galati si din alte judete din Moldova au interpretat in spiritul textului si au tras efectiv in revolutionari, iar unii au fost retinuti in beciurile Militiei. Noi am avut norocul ca am ajuns mai devreme si am gasit intelegea unui om echilibrat, dl Panait Gheorghe, seful Militiei. Atunci le-am luat armamentul cu ajutorul lui Gheorghe Jelea, directorul de la ITSAIA, care ne-a trimis camioanele. A fost singurul care a raspuns la apelurile noastre disperate si ii multumesc. Era 22 decembrie si vreo zece insi am intrat in sediul Securitatii. Am avut impresia ca ne asteptau. In fata erau tanchetele cu motoarele pornite.

Aurel Tambrea, seful Securitatii, imi raspundea la intrebari, ca si eu i-am raspuns lui cind ma urmarea. Am avut o discutie tare interesanta, mi-a spus de apartamentele consprative, liste de informatori, ce sarcini aveau, mi-a spus de ofiteri detasati din alte judete, pentru a interveni in momentele fierbinti si ce delegati am avut si noi in zonele fierbinti. Trebuie sa stiti ca erau ofiteri din rezervele de cadre, care vroiau sa ajunga generali peste noapte, care au fost trimisi in alte judete. Vrancea nu a fost izolata, cind a inceput starea de necesitate, toti au avut sarcini concrete, nu stateau si se uitau la televizor. In Vrancea, pe 17 decembrie, prima linie a activului de partid, fruntea, avea sarcini sa mearga prin intreprinderi si sa infiereze actiunile huliganice din Timisoara, erau materiale intocmite de ideologii de partid. In acel context, eu am fost primul roman care si-a vazut dosarul familiei de la Securitate. L-am filmat si l-am trimis la BBC pentru ca nu se stia ce se putea intimpla. De ce mi-am luat dosarul? Pentru ca era al meu. Pentru ca acolo era viata mea. Securitatea imi urmarea familia pentru ca nu aveam o origine sanatoasa", ne-a relatat Gabriel Pavaloaie. Acesta se declara suparat ca oameni care au facut parte din sistemul represiv au ajuns sa calce in picioare entuziasmul de atunci si sa-si ia carnete de revolutionari. "Pina atunci au fost activisti, au avut avantajele vechiului sistem si peste noapte s-au trezit in barca cealalta". Si regretatul Puiu Siru, unul dintre cei mai activi revolutionari, si-a reprosat ca a permis atunci fostilor comunisti sa ramina pe pozitii si sa conserve esaloanele secunde. "Ce a urmat este deja bine stiut. Organizari, reorganizari, confirmari, contestari, diversiuni, un iures bine facut sa ascunda restauratia care ne fusese pregatita. Cei din prima linie, neavizati si nescoliti in ale intrigilor politicii, au fost eliminati unul cite unul facind loc rezervei de cadre a PCR", ne-a spus Puiu Siru inainte de a se prapadi. Nu mai e un secret ca CJFSN era un mixt intre revolutionari si comunisti, iar iluzia unei democratii adevarate nu a tinut foarte mult in Vrancea, judet care a incaput pe mina fostelor structuri care au devenit acum transpartinice. (Silvia VRINCEANU)

Cititi si:

Voi ce faceati pe 22 decembrie 1989?

Momentele Revolutiei, in presa vremi

Voi ce ati facut pe 22 decembrie 1989?

---