Ultima oră

De la bilciul electoral interbelic, la circul din zilele noastre

Afise date cu var, batai intre beizadele si voturi cumparate... Ruptul afiselor de pe garduri nu l-a inventat FSN-ul lui Iliescu in anii 90 u acum o suta de ani, derbedeii varuiau afisele contracandidatilor la adapostul noptii u bataile nu s-au nascut cu team-ul Derderian - Malureanu, iar ciomagelile aplicate opozantilor nu le-a inventat primarul PSD de la Gologanu u cumpararea voturilor babelor de la tara nu a adus-o pe piata PNL- ul, care umbla zilele trecute cu caruta de ochelari chinezesti prin Mera u nici cozonacul dat amaritilor nu e o inventie a textilistelor de la PD-L u bisericile electorale nu sint produsul original al liberalilor, ci unealta folosita de legionarii lui Codreanu u astazi, cel putin oficial, preotii nu mai sint impartiti in legionari, taranisti si liberali u cu mici diferente, circul electoral din zilele noastre seamana ca doua picaturi cu bilciul electoral interbelic

Scandalurile dintre politicieni pe timpul campaniei electorale, pe care le savurati zilnic sint jocuri de copii pe linga brutalitatea care insotea alegerile inainte de al II-lea Razboi Mondial. Batai de strada, focuri de arma, furci infipte in adversari si adevarate lupte de gladiatori calare erau la ordinea zilei prin mahalalele si tirgurile vrincene. Si atunci ca si acum, afisele erau lipite la coltul strazi, pe obloanele dughenelor, la Primarie si pe clopotnitele bisericilor, iar taica parintele facea campanie de la Sfintul Altar. Preotii erau implicati sanatos in politica, fie de partea liberalilor, a taranistilor sau a legionarilor, si pe timpul campaniei oamenii Bisericii trebuiau sa ia parte la sporturile amintite mai sus. Asa cum fac astazi neoficial echipele tuturor partidelor, si acum o suta de ani, asa zisii "derbedei" si "beizadele" umblau noaptea cu galeti de var si spoiau mutrele de pe afisele adversarilor. Daca atunci nu exista telefonul mobil sa fotografiezi votul si sa iei euroii de la candidat, exista insa numaratoarea la final. Daca nu ieseau voturile pentru Conu Fanica, nimeni nu primea nici un gologan si atunci incepeau bataile, unii banuind pe altii de "tradaciune", toti raminind intr-un final cu buzunarele goale. Pentru a va relaxa intelectual inainte sa mergeti la vot, Ziarul de Vrancea va prezinta in editia de astazi alegerile parlamentare din perioada interbelica, alegeri care semanau ca doua picaturi cu cele de astazi. Singura noutate este Mobilul, Pro Democratia si neimplicarea preotilor in politica decit partial.

Carantina, inventie liberalat

Pentru a impiedica electoratul opozitiei sa participle la vot, angelicii politicieni liberali nu aveau mobilul lui Nastase din 2004, sa-i cheme a doua zi la vot, dar au inventat "carantina". Astfel, invocind o epidemie intr-o anumita localitate decretau carantina pentru in zona respectiva inainte de alegeri si ridicau carantina doar formal, pe hirtie, nefacind publica decizia, asa cum cerea legea electorala, pentru ca electoratul opozitiei sa nu poata participa la vot. La vot se prezenta doar electoratul liberal si cetatenii care erau la curent cu legislatia electorala. A doua zi, decizia era publicata in presa si aparea chiar in Monitorul Oficial, dar era prea tirziu pentru ca multi dintre votantii opozitiei nu veneau la vot. Masura s-a aplicat in general in mediul rural.

Biserici electorale, varianta legionara

Cea mai perfida arma interbelica au fost "bisericile electorale" construite de Miscarea Legionara. Teoreticienii Legiunii Arhanghelului Mihail, cunoscut ca partid politic sub numele de Garda de Fier, au reusit sa adapteze preceptele biblice in interes politic. Astfel, ei au initiat constructia de biserici in localitatile sarace din Romania, reusind sa impresioneze prin munca si devotamentul cauzei lor. In anii "Ëœ30 si in fostul judet Putna legionarii au organizat tabere de munca voluntara, unde produceau ei insisi caramizile si construiau biserici in timp record. Diferenta dintre "bisericile electorale" ale legionarilor si cele incepute de liberali intre 2004 si 2008 este ca legionarii le construiau prin munca voluntara, multi din convingere, in timp ce liberalii de azi le-au inceput din bani publici, acordati discretionar, cum e cazul parohei din Tabacarii copilariei, cadorisita de focsaneanul Varujan Vosganian, in calitate de ministru al finantelor. Ca sa nu mai vorbim de catedrala «sacerdotului fara reverenda» din centrul Focsaniului, asa cum l-a numit preotul paroh Rauta pe baronul Marian Oprisan. Cu aceste "biserici electorale" legionarii au cistigat alegerile din 1937, determinindu-l pe instabilul rege Carol al II-lea sa desfiinteze partidele si sa instaureze dictatura regala.

Preotii politicieni

In plan social, singura mare diferenta la alegerile parlamentare din anul 2008 fata de anii "˜30 o constituie asa zisa neutralitate a Bisericii, gratie interventiei fostului Patriarh Teoctist care a cerut Sfintului Sinod sa decida ca preotii sa nu mai faca politica. Cei care nu se supun deciziei sint caterisiti sau parasesc de buna voie clerul, asa cum este cazul mai multor preoti ardeleni, intrati in Parlament pe listele partidelor nationaliste. Nu a fost cazul inainte de razboi, cind sute de preoti faceau politica de la Altar, indemnind cu Crucea in mina pe cine sa voteze credinciosii sau candidind ei insisi. Daca pina in anii "˜30 preotii nu erau tentati de politica, avind putini slujitori ai Bisericii deputati sau senatori, Miscarea Legionara i-a atras ca un magnet pe clerici. In fostul judet Putna, mai mult de jumatate din numarul clerului a fost legionar sau simpatizant legionar. S-a mers pina acolo incit preotii putneni erau sefi de cuib, de plasa, iar seful Miscarii Legionare pe tot judetul a fost preotul Stefan Marcu, al carui nas de cununie era chiar Corneliu Zelea Codreanu.

"Partidul celor multi", inventie taranista

Am fi tentati sa credem ca sloganul PSD a fost conceput de faimosii strategii israelieni. "Sintem partidul celor multi, al celor care muncesc, al pensionarilor si oamenilor de la tara", asa suna unul din textele social-democratilor, care de altfel este si cel mai des vehiculat. Partea interesanta este ca sloganuri aproape identice au fost introduse in vocabularul politicienilor valahi de Partidul National Taranesc, care a si cistigat alegerile din mai 1926, la doar citeva luni de la infiintare cu sloganuri de genul: "Votati Partidul celor multi", "Frati romani", "Frati tarani", "Frati sateni", adica puneau si ei taranii pe primul loc, dind impresia ca PNT era partidul celor multi, al celor care muncesc de la sate, Romania fiind si atunci, ca si acum, o tara rurala. La aceasta se adaugau afise in care opozitia era prezentata caricatural. Si tot in mediul popular, dar nu de la taranisti, s-a nascut in Romania interbelica portretul liderului charismatic, salvatorul natiunii. Numele primului lider pe care-l cuseau toate babele pe carpete este Maresalul Averescu. Paradoxal, persoana care a tras cu tunurile in taranii rasculati in 1907 a devenit, doua decenii mai tirziu, Mesia romanilor de la tara si model de manipulare prin imagine pentru toti liderii politici interbelici. Averescu era in 1920, "omul de care avem nevoie" si mii de portrete fluturau pe garduri si biserici. S-a schimbat cu ceva sloganul electoral in Vrancea anului de gratie 2008?

"Pina acum a fost teroarea, de aici incepe frauda"

Chiar titlul unui articol dintr-o gazeta interbelica, titlu care spune multe despre atmosfera acelor ani, prea dati ca exemplu ca epoca de aur a democratiei romanesti. Nu trebuie uitat ca votul universal in Romania a venit prin Decretul-lege din 16 noiembrie 1918, care dadea drept de vot, insa numai barbatilor. Cei peste 21 de ani puteau vota pentru Camera Deputatilor, iar cei peste 40 de ani pentru Senat. Femeile au asteptat pina in anul 1938 ca sa voteze. Frapeaza in presa vremii limbajul, acuzele reciproce si mercenariatul gazetaresc, ca si astazi, de altfel. Fiecare partid se bate in timpul campaniei, atit pe strada, la propriu, cu echipe care intimideaza alegatorii, ii aduce cu forta la vot, dar si prin jurnale. Ca si astazi, manipularea se facea tot prin presa, locul in care demagogia era la ea acasa, gazetele necontenind sa scoata titluri care ne amintesc de cele din presa locala in 2004, cind citeam intr-un jurnal despre "Chiorul" care vinde Romania cum a vindut flota, iar in celalalt jurnal despre "Baronul" care ne trimite in Congo. Iar durerea cea mai mare a alegatorului era faptul ca prezenta la vot era obligatorie, iar cerneala de pe stampila era pusa din belsug dinadins sa iasa pe partea cealalta a hirtiei ca sa se vada deja unde s-a dus votul. Cind se apropia votarea, taranul incepea sa tremure, iar opozitia se astepta mereu la frauda. De aici neincrederea electoratului roman in clasa politica si esecul democratiei interbelice prin votarea partidului extremist Garda de Fier in 1937, desfiintarea partidelor politice in 1938 si intrarea Romaniei in jumatate de secol cu 3 dictaturi: a regelui Carol al II-lea, pina in 1940, a Maresalului Antonescu intre 1940 -1944 si dictatura comunista din 1944 si pina in 1989. Parca intre timp s-a mai schimbat totusi ceva! (Valentin MUSCA)

---