Ultima oră

Batrinii din Rimniceni si colindele lor de demult

Silvia Vrînceanu Nichita
27 dec 2007 2871 vizualizări
In satul din cimpia Vrancei se colinda intr-un mod unic in Romania u organizati pe voci, in perechi de cite doi, intr-o ceata formata din 12 batrini de peste 50 de ani, colindatorii au un repertoriu de 25 de colinde si reguli foarte stricte de umblat din casa in casa, transmise de tati si bunici u capul de ceata, un batrin respectat in sat, este cel care le spune umblatorilor versurile colindelor u Ziarul de Vrancea va dezvaluie acest obicei unic si povestile celor care se incapatineaza sa-l transmita mai departe

Locuitorii din satul Rimniceni din cimpia Vrancei au privilegiul de a asculta in seara de Ajun un spectacol unic: un concert de colinde stravechi care prind glas o singura data pe an, dupa datina. Flacaii de altadata, ajunsi astazi la virste venerabile, se incapatineaza sa transmita mai departe obiceiul colindatului pe mai multe voci, in ciuda faptului ca vremurile i-au determinat sa adapteze putin traditia pentru ca suita lor de colinde sa nu dispara odata cu tineretea lor. Specialistii spun ca acest gen de colinde, impartite pe teme, nu se mai intilneste altundeva in tara. De altfel, doar intr-un singur sat din comuna Maicanesti se colinda in acest mod particular in seara de Ajun.


Buna ziua, gazda!". "Buna ziua! Ati invatat colindele?". Asa incepe dialogul intre colindatori si gospodari. Intrebarea are rostul ei pentru ca la Rimniceni, colindele sint multe si lungi iar multi gospodari le stiu pe de rost. Organizati in perechi de cite doi, asa cum fac din timpuri imemoriale, in frunte cu capul cetei, Stan Gh. Stoica, de 74 de ani, cei 12 batrini au colindat o noapte intreaga toate "ulitele si coturile satului", gospodarie cu gospodarie. Din grup mai fac parte, in ordinea virstei, Ion Gh. Stoica, 76 ani, Ionel Dobrila, 70 ani, Neculai I. Neagu, 69 ani, Stefan S. Neculai, 68 ani, Stefan I. Neagu, 68 ani, Apostu Mihalcea, 67 ani, Dumitru Stoica, 64 ani, Costica St. Neagu, 62 ani, Neculai T. Stefan, 57 ani, Marin Ilie, 62 ani, si ucenicul Iulian Oprea, 37 ani. Colindele din Rimniceni nu seamana cu cele din alte zone rurale, intrucit ele sint doar ale acestui loc. Chiar si in satele vecine Belciug si Tataru se colinda in alt fel. Cel mai folosit este "colindul de ferestra", care este un fel de felicitare pentru crestini. Asezati in forma de semicerc la ferestrele gospodarilor, batrinii colinda "gazdele lui Cristos". "Strinsu-ne-n cete de voinici, De voinici, de oameni buni, Colindam la asta casa, Cu fereastra luminoasa", viersuiesc batrinii. Potrivit traditiei, capul cetei transmite perechilor de cintareti versurile cu voce tare, strigata, iar acestia repeta cintul in mai multe registre de voci, doi cite doi, pina la ultima pereche. Unii vibreaza atit de bine impreuna incit au aceeasi pereche din copilarie. Rezultatul ia forma unui cor barbatesc aproape mistic. "Cum am auzit eu colindele in copilarie sint si astazi. In ceremonial participa intregul sat, unii ca uratori, altii in calitate de gazde primitoare. Am cunoscut batrini care s-au nascut la mijlocul secolului 19 care mi-au povestit ca au invatat colindele pe cale orala de la parintii si bunicii lor. Cei care au colindat si ei la viata lor sint foarte atenti la versuri. Daca din greseala capul de ceata sare un vers, drept pedeapsa, colindul se reia de la capat. Fiecare familie asculta colinda de fereastra, dupa care, in functie de dorinta gazdei, ceata poate interpreta un al doilea sau al treilea colind", ne-a spus profesorul de limba romana Petre Agape, care lucreaza si la o monografie a satului. Dascalul spune ca versurile din colinde sint pline de metafore, epitete si figuri de stil, dar presarate cu numeroase dezacorduri intre subiect si predicat ori cu cuvinte denaturate, in functie de cum s-au transmis in timp, din gura in gura. "Din toate reiese insa experienta de viata si credinta in Dumnezeu. In colinde se vorbeste chiar de crestinarea poporului roman. A cunoaste toate aceste colinde presupune sa stii multa religie si chiar filosofie", mai spune profesorul Petrica Agape.


Selectie stricta de intrare in ceata


Pe vremuri, pentru a intra in cetele de umblatori, fiecare tinar facea un stagiu de pregatire de 2-3 ani, timp in care trebuia sa invete "ca pe apa" cele 25 de colinde, unele lungi de peste 50 de versuri, dar si melodiile aferente. Si astazi, ca si pe timpuri, primul colind este spus in biserica, la vecernie. Este "Colindul lui Dumnezeu". In cele 60 de versuri se bocesc chinurile pe care fiul lui Dumnezeu le-a indurat pe pamint. Dupa ce primeste binecuvintarea preotului, ceata pleaca sa vesteasca bucuria Nasterii Mintuitorului in sat. Mai intii la autoritati, cum ar fi primarul, notarul, invatatorul sau pravaliasul, si apoi la oamenii de rind. "Eu colind de la 13 ani si am invatat colindele de la bunici. Nu toti stiu toate colindele, dar toti din ceata sint initiati. Cind se apropie Craciunul avem o dragoste sa facem repetitii si nu ne lasam, chiar daca am imbatrinit", ne asigura Stefan Neculai, 68 de ani. Din memoria timpului, la Rimniceni au ramas, pe linga colindul de Dumnezeu si colindul de fereastra, colindele de flacau, de fata mare, de om batrin, de raposat, de eroi, de popa, de vames, de logofat si chiar un colind special pentru primar cu care a fost cadorisit in noaptea de luni spre marti si primarul Costel Necula. Cele mai folosite colinde au si cite patru variante. "Numai de fata mare avem trei colinde si de flacau vreo patru. Daca omul are fata de maritat spunem colindul de fata mare, daca i-a murit cineva recent si ne cere, zicem colind de raposat. Cei batrini stiu versurile si daca gresim cumva spun ca ridem de casa lui. Cind eram mici, ne minjeau cu funingine daca greseam cumva. Inainte de colectivizare, cind Rimniceniul era comuna si se conducea pe cont propriu, daca ocoleam cumva o casa, eram reclamati la primarie. "Ce, noi sintem mai prosti, ne necinstiti casa!", asa ziceau. Apoi te chemau si la prestatie, adica la curatat zapada.

"Eu, personal, pe vremea liberalilor, aveam terenul meu si, dupa ce descarcam caruta, mergeam la repetitie, asa seriozitate mare era. Dar ne placea. Repetitiile incepeau cu 3-4 saptamini inainte de Ajun. Dupa ce au venit comunistii, s-au mai uitat din colinde, ca aveam de dat piine la conducatori", ne-a spus capul de ceata, Stan Gh. Stoica, care a fost mecanizator la colectiv, ca multi alti colegi colindatori. Chiar si asa, la Rimniceni, colindele au rezistat, ca si tinuta colindatorilor. "Magii" se imbraca cu sube, pantaloni negri din dimie, cisme sau bocanci din piele neagra si poarta caciuli din astrahan pe cap. In trecut, chiar si cei care nu erau acasa erau colindati in Ajun de Craciun. Ceata cinta colinda de fereastra si apoi pleca la urmatoarea gospodarie. Si asa pina dimineata, cind gospodarii se trezeau din somn daca era cazul.


Glasul, dres cu bors si zeama de varza


Cel mai respectat colindator este "capul de ceata" numit in grup si zaraf pentru ca are si misiunea de a aduna banii de la gazde. Nu oricine poate sa fie cap de ceata. Batrinii spun ca acesta trebuie sa fie un monument de cinste, sa faca parte dintr-o familie de gospodari, sa fi fost in razboi sau, dupa caz, sa aiba stagiul militar satisfacut. Ceata are si un purtator de tacalie, un bat in care gazdele mai generoase infig cite o bucata de slana sau carne. "Cind eram flacai, cu gindul la petrecerea de dupa, prima data cind intram intr-o ograda, ne uitam dupa cenusa. Asta era semn ca gospodarul a taiat porcul", isi aminteste sugubat Dumitru Stoica. "Nu o lalaiam pe la oameni. Cintam sa nu ne apuce ziua ca era rusine mare", puncteaza si Ion Stoica. Cum e si normal, pentru efortul lui, capul de ceata primea cei mai multi bani. Incepatorii de altadata nu primeau adeseori nimic, multumindu-se cu gindul ca le va veni si lor rindul peste citiva ani. "Eu abia in al treilea an mi-am intrat in drept", ne-a spus Neculai S. Stefan, ajuns la virsta de 68 de ani. "Uneori se intimpla ca zaraful sa ascunda din bani si era controlat pina la piele. Daca se dovedea necinstit, era alungat din ceata. Tocmai de aceea cinstea era primul criteriu de selectie", ne-a povestit Stan Gh. Stoica, care a ramas de mai multi ani capul cetei din Rimniceni. Traditia petrecerii de la finalul colindatului s-a pastrat pina in zilele noastre si de la agapa nu lipseste vinul rosu de Rimniceni. Si asta pentru ca uratorii nu se intreceau cu bautura. "Ne servea gospodarul cu un vin, o tuica, dar noi numai ne udam buzele. Era intre noi o lege, o conventie, iar capul de ceata ne supraveghea strict. Aveam sticla cu bors sau cu zeama de varza in buzunar ca inhalam aer rece si raguseam usor. Si era obligatoriu sa zici colindul pina la terminare, nu puteai sa te faci de ris", ne-au spus batrinii din Rimniceni.


Colindele care mor


Astazi, la Rimniceni, nu prea mai are cine sa duca traditia mai departe. In sat nu mai sint flacai ca odinioara, asa ca umbletul de la o casa la alta cu colindul este facut de fostii cavaleri, acum oameni cu alb in par. Daca pe vremuri erau cinci cete, una pentru fiecare ulita, astazi singura ceata se imputineaza. "Copiii nu mai stiu colindele noastre, iar tinerii au plecat in Italia, Spania, Grecia. Daca noi disparem, si o sa disparem intr-o zi, se pierde traditia. Dar nu ne lasam, asa cum ne vedeti, avem pur singe arab in noi", ne-a spus Neagu I. Stefan, incercind sa pozeze optimist. Directorul Scolii, Petrica Agape, a incercat sa formeze o "ceata mica", dar multi dintre "facaiasi" s-au mutat in oras. "Pe vremea cavaleriei noastre simteam ca sint sarbatori, nu ca acum. Dupa terminarea colindului, mergeam la matineu si pina la Sf. Ion numai intr-o petrecere o tineam", isi amintesc bunicii. Obiceiul colindatului a intrat de citiva ani sub aripa Caminului Cultural Maicanesti, condus de Marius Agape, tocmai pentru ca aceasta traditie unica sa nu moara. Eugen Stoianof, directorul Centrului Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale, spune ca, dupa stiinta sa, asemenea mod de a colinda nu mai este intilnit in nici un alt sat din Vrancea si, din cercetarile sale, nici in alta zona a tarii. "Colindele lor sint profund religioase, sint ca o tinguiala continua, un canon pe care ei il duc mai departe, in frunte cu starostele lor. In ultimii ani am inceput sa-i invitam pe la concursuri si chiar au cistigat premii si le-a placut sa iasa in lume. Din pacate se imputineaza odata cu trecerea timpului si asta e trist", ne-a spus directorul Eugen Stoianof. (Silvia VRINCEANU)


  • Colindul de fereastra


  • "Strinsu-ne-n cete de voinici,

    De voinici, de oameni buni,

    Colindam la asta casa,

    Cu fereastra luminoasa".

    Caci nu-i dumnealui acasa,

    Numai doamna dumneaei


    Scoala, scoala acest domn bun

    De-ti aprinde faclii dalbe

    Faclii dalbe luminari,

    Caci va vine joi nevoi

    Joi nevoie colindatori

    Sa-ti colinde feti si fete


    De-aveti fete de-aromit

    Fete mari de-mpodobit

    De primiti colindatori

    Aleaga-se doi din voi

    Doi din voi, patru din noi

    Mearga-si patru colindind

    Doi cu apa riurind

    Rourind si botezind

    Peste casa, peste masa

    Peste fata fetelor


    Parinciori cind ne-or vedea

    Mai frumos ne-or darui

    Cu colacul de Craciun,

    Pe colac vadra de vin

    Cu naframi grele de fir

    Sa stergem guriti de vin

    Ici e gazda lui Cristos

    Ramii domn bun sanatos

    Caci te-am colindat frumos!


    În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

    Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

    Comentarii: 2

    Adaugă comentariu
    , acum 737017 zile, 13 ore, 57 minute, 50 secunde
    Bunicule, sunt mandra ca sunt nepoata ta! Sa fii sanatos si sa ne astepti cu drag la poarta casei asa cum numai tu stii sa o faci! Pentru cel mai bun si iubitor bunic din lume, Stoica Ghe.Ion (76 citeste integral
    , acum 737017 zile, 13 ore, 57 minute, 50 secunde
    nu sunt naframi de demult
    Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
    Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
    1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
    2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
    3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
    4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
    Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
    Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
    Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.