Ultima oră

CARE ESTE VIITORUL? SPERĂM LA BINE, DAR EU ŞTIU...!

Janine Vadislav
9 mar 2017 6533 vizualizări
Rodica Gheorghiţă din satul Făurei, are 36 de ani şi o fermă cu 50 de capete de vaci de lapte, rasa Bălţata Romănească cu negru. A muncit ani de-a rândul, pe rupte, în Italia, să-şi vadă visul împlinit. Acolo şi-a găsit sufletul pereche, tovarăşul de viaţă, un italian bun ca pâinea caldă, alături de care a pus pe roate o afacere de viitor. A crezut în ea. În cei 5-6 ani, de când s-au întors în satul Făurei, soţul Rodicăi n-a reuşit să înveţe bine româneşte, dar a învăţat meseria de crescător de animale ca la carte.

 

„Este foarte greu, dar am făcut-o din dragoste  pentru animale. Am dorit cu vaci de lapte, cu toate că e mult mai greu. Sunt mai sensibile, se cheltuieşte mult mai mult cu ele, sunt pretenţioase, delicate. Este o ramură a zootehniei mult mai delicată”, spune Rodica Gheorghiţă.

 Are 50 de vaci dintre care 24 înscrise în Registrul Genealogic de rasă. Avea dorinţa şi voinţa  de a construi o fermă model  cu vaci de lapte deşi nu ştia nimic despre creşterea,  îngrijirea şi  hrănirea lor.  Au luat-o de la zero,  şi ea şi soţul  care, de profesie, este tipograf.

 „Este un moment foarte greu când cumperi, realizezi că ai ce să le oferi, dar nu ai unde să-ţi vinzi produsul final-laptele.  Nu ai satisfacţia muncii tale, nu eşti susţinut deşi, teoretic tinerii fermieri sunt încurajaţi, dar nu-ţi vin banii din subvenţii la timp, nu ai cu ce cumpăra furaje, nu ai cu ce continua investiţiile. Deşi suntem  aproape de Focşani, fabrica de lapte  cumpără dar ...,  plăteşte când îşi aduce aminte. Am avut un  contract, spune Rodica,  cu fabrica de procesare,  dar sunt nemulţumită total, pentru că ei nu plătesc  la timp, dacă te duci cu o problemă  te lasă să aştepţi. Zice, Se rezolvă! dar nu se rezolvă nimic”.

 

Rep: Preţul cum e?   

 

„ Foarte slab, am vândut cu 80 de bani. Făcând socotelile şi  bilanţul la sfârşit de an, am fost în pierdere totală. Din banii obţinuţi pe lapte, mare lucru nu se poate face. Cumpăr furaje, vacile sunt foarte bine hrănite cu lucernă, măciniş, tărâţă de grâu şi borhot. Sunt foarte scumpe iarna. În ritmul acesta, tinerii  sunt descurajaţi să ia iniţiative, să construiască o afacere de familie. Eu am fost afară  şi am venit acasă să investesc ceea ce se vede..., şi m-am lovit  de birocraţie, de societăţi care promit, dar nu fac nimic să ajute tânărul fermier şi atunci speranţele noastre  şi dorinţa de a crea locuri de muncă  de a produce lapte sănătos copiilor noştri, se duc pe apa sâmbetei. Ne vine foarte greu să dăm înainte, sau să ţinem cât de cât nivelul standardelor”, spune Rodica Gheooghiţă

 

În acest moment Rodica dă laptele, în jur de 300 l/zi la o unitate de procesare mai mică dar, spune ea, a fost  şi mai rău.

 

„ Au fost momente când l-am dat degeaba, pentru că nu aveam ce face cu el. Costa mai mult 1l  de apa decât un litru de lapte”. Dorinţa Rodicăi este să ajungă să proceseze singuri laptele, să nu-l mai dea pe nimic. Ea spune că astfel de piedici te pot descuraja uşor, daca nu eşti susţinut  şi nu te ajută statul. Subvenţia să fie plătită la timp.

 

„Degeaba ne dau banii toamna, când eu nu am ce investi primăvara, în furaje. Atunci cumpăr de la persoane  care se ocupă numai de furajare şi plătesc de 3 ori mai mult şi ne trezim la sfârşitul anului că tot în pierdere suntem”.

 

În opinia crescătorilor de vaci cu lapte preţul unui litru de lapte ar trebui să fie de cel puţin 2 lei. Se spune că jumătate  din preţ se duce pe mâncarea şi furajarea văcuţelor , iar cealaltă jumătate  acoperă taxele şi impozitele, salariile , investiţiile în pământ, sau în extinderea fermei.

 

„Optimismul meu este când  asist la naşterea unei noi generaţii de viţei. Se vede speranţa, o viaţă nouă, un nou început. Sperăm în viitor, sperăm ca măcar copiii noştri să moştenească ceva de la noi, ceea ce noi an realizat cu atâta muncă, dăruire şi dragoste!”

 

Unii renunţă, alţii, nu.  Rodica Gheorghiţă urmează cursuri de specializare, unde i-a întâlnit  pe mulţi dintre colegii fermieri din toate zonele ţării, care au aceleaşi nemulţumiri. Ea este o luptătoare, nu acceptă să piardă. Ea  vrea să înmulţească ceea ce a investit, munca ei din Italia, pentru că nu poate uita sacrificiile făcute, oboseala cruntă  de peste zi, dorul de casă şi de locul unde s-a stabilit acum, locul care o leagă de pământ românesc, de ferma  ei şi a soţul ei şi de copilul venit pe lume  acasă,  în România.

 

Plata la timp a subvenţiilor, o mare problemă  

 

100 km mai la deal, în comuna Paltin, un alt tânăr  fermier trudeşte  de zor pentru ferma lui pusă pe picioare cu bani europeni. S-a stabilit la ţară şi, cu ajutorul banilor obţinuţi  din proiect, şi-a cumpărat vaci cu lapte din rasa Bălţata Românească cu roşu şi teren, mai bine de 6 ha. Să nu credeţi că lui Ionel Cocioabă îi este mai uşor, nici vorbă!

 

„Am avut câteva vaci dinainte, acum am trecut pe rasă  pentru că se vinde mult mai bine produsul( vitei) Sunt vaci mari, de lapte si carne şi dau în jur  de 12 l/zi”.

 

Rep: Mulţumitor?

 

„Mulţumitor, dar se poate şi mai bine. Vindem lapte, producem caş pe care îl vindem apoi la piaţă. Mă ajută şi părinţii, tatăl meu are grijă aici, la grajd, iar mama face caşul acasă”, spune Ionel Cocioabă”, mai optimist de felul lui.

 

I-ar fi mai uşor dacă ar veni un procesator să ia laptele, dar nu vine nimeni, e prea mare distanţa. Aşa că, are în vedere o altă variantă.

 

„Mai bine ar fi o fabrică de procesare, dar noi nu avem cantităţi atât de mari de lapte. Sper ca în viitor să facem o asociaţie în zonă. Sunt mai mulţii crescători care doresc aşa ceva”, spune Ionel. 

 

Nici preţul la lapte nu-l mulţumeşte. 

 

„E foarte mic în comparaţie cu costurile de producţie”.

 

Rep: Vin banii la timp?

 

„Uneori da, uneori nu, când rămânem fără bani, mai cumpărăm pe datorie”.

 

Nu mai are curaj, speranţa abia mai pâlpâie, dar merge mai departe. Dacă n-ar fi fost părinţii să-l ajute, cine ştie care i-ar fi fost soarta. Tatăl lui Ionel,  care s-a ocupat toată viaţa cu creşterea animalelor spune că pe timpul lui se căutau laptele, carnea, produsele erau plătite bine, aveau unde duce un viţel, o vacă, nu te-ntreba nimeni de atâtea documente, ca acum. Cu banii luaţi pe un viţel, ţinea casa toată iarna.  Acum trebuie o mie şi una de documente şi tot nu au unde duce un animal. A scăzut numărul animalelor în zona de munte şi oamenii sunt îngrijoraţi. Aici nu ai din ce trăi, decât de pe urma animalelor.  Nici dacă ar fi mai tânăr, spune Alexandru Cocioabă, nu s-ar înhăma la o muncă atât de grea, pe care nimeni nu o apreciază, nu o susţine, aşa cum ar trebui.

 

Inginerul Petrică  Avram, preşedintele  Asociaţiei Crescătorilor de Taurine Vrancea crede că soluţia ar fi  fabricile de procesare a laptelui.       

 

„Viitorul zootehniei pe zona de munte este  sumbru. Daca nu ai unde desface produsele, atunci  este o problemă. Munceşti mult, vrei să faci ceva, produci, dar trebuie să fii stimulat. Pe altă parte produsele se vând sub preţ. Laptele este plătit cu 50-60 bani/litru, carnea de vită în carcasă cu 6-7 lei/kg, şi banii se duc pe furajare. Nu poţi face performanţă fără să investeşti”, spune ing. Petrică Avram.

    

Asocierea nu le surâde tuturor deşi, specialiştii spun că acesta ar putea fi viitorul. Indiferent însă de decizia luată de ei, crescătorii de animale ar trebui să fie sprijiniţi pe plan local. O făbricuţă de lapte, un abator, ar fi mană cerească pentru ei.  Până una alta, şi în  funcţie de situaţia din teren. este greu de  dat un pronostic şi de  presupus care va fi soarta zootehniei vrâncene şi a crescătorilor de  vaci cu lapte.

 

Chiar dacă situaţia este pe muchie de cuţit,  vaca este privită, de cei cu putere de decizie, din perspectiva păsării Dodo, dispărută demult! E încă „bine”, vecinii noştri din UE au suficiente vaci  să ne dea lapte şi nouă, la un preţ piperat. Asta ne dorim, asta îşi doresc guvernanţii? La copiii şi nepoţii noştri v-aţi gândit? ( Janine VADISLAV)

 

 


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.