(Galerie foto + VIDEO)!Casa de Cultură se degradează văzand cu ochii. Şi plouă, plouă, plouă...
Dovadă stă şi marea pată din tavan prin care plouă şi care s-a mărit din cauza igrasiei. „ Acolo plouă dintotdeauna, de pe vremea directorului Oborocea. Mă şi mir cum de mai stă Casa de Cultură în picioare”, ne-a spus o sursă „anonimă”.
Actualizare 22.02.2017 ora 17,30:
Clădirea Casei de Cultură începe să se degradeze vazand cu ochii dacă nu se fac investiţii pentru renovare.Recent, cei care au fost în clădire ne-au transmis imagini cu starea actuală şi una dintre marile probleme cu care se confruntă managerul actual
Dovadă stă şi marea pată din tavan prin care plouă. Pata s-a mărit din cauza igrasiei, iar prin marea fisură circulară curge o mare cantitate de apă pluvială. „Acolo plouă dintotdeauna, de pe vremea directorului Oborocea. Mă şi mir cum de mai stă Casa de Cultură în picioare”, ne-a spus o sursă „anonimă”. O altă sursă, care a lucrat multă vreme în structurile sindicale, ne-a dat o explicaţie foarte interesantă, care se poate plia pe orice situaţie similară. „Atunci cand într-o clădire, care aparţine unui grup sindical, toţi îşi împart birourile şi le ocupă şi nu îi mai interesează şi spaţiul comun care trebuie îngrijit e ca atunci cand aştepţi lapte de la o vacă, dar nu-i mai dai mult timp să mănance”. Bine de reţinut această remarcă! Fără investiţii de întreţinere şi renovare, orice clădire arată ca şi cum nu ar avea manager.
Cand se vor face renovări?
O eventuală renovare a Casei de Cultură ar înghiţi mulţi bani, iar asta se poate deduce uşor din ceea ce se vede la o primă vedere. Nu ştim caţi bani mai încasează Casa de Cultură, mai ales de cand nu se mai desfăşoară spectacole (din cauză de ISU, sic!!!), unii chiriaşi au plecat, dar încă se mai fac cursuri de formare, iar planurile unor oameni care vor să facă ceva pentru comunitate chiar sunt ambiţioase. Primăria nu prea reuşeşte să ajungă la o înţelegere privind trecerea clădirii în patrimoniul administraţiei locale, aşa cum s-a promis şi în campania electorală. Par că negocierile tergiversează. „Primul demers al Primăriei de a prelua clădirea în administraţie a fost un eşec şi nu vor nicicum să o cedeze, în niciun fel. Cel puţin deocamdată nu am niciun semnal că ar dori acest lucru”, ne-a mărturisit primarul Misăilă. Ori poate se vrea a se lăsa în paragină şi această instituţie aşa cum sunt lăsate atatea şi atatea clădiri care au aparţinut sau aparţin „Sindicatelor”? De către cine?
Din alte surse, aflăm că sunt multe datorii, sunt chiar în situaţie de „avarie”. În situaţia asta a găsit-o şi noul director al Casei de Cultură, Emil Răvoiu, care a preluat cladirea de la vechiul şi arhicunoscutul Aurel Oborocea, cu tot cu găuri... în tavan. Acesta cică „e un bun director... la suflet”. „Chiar se străduieşte să repare. Se implică cat poate, doar că nu prea are ajutor suficient. Au prea multe datorii ca să se poată investi ceva în reparaţii”, ne-a mărturisit altcineva.
Ce transmite conducerea instituţiei
Între timp, am primit şi punctul de vedere al conducerii Casei de Cultură a Sindicatelor Focşani care încearcă să lămurească aspectele sesizate nu doar de noi, ci de toţi cei care le-au observat de-a lungul timpului. „Este adevărat că situaţia Casei de Cultură a Sindicatelor este delicată, în sensul inexistenţei surselor de finanţare şi al administrării ineficiente de până acum; este, de asemenea, adevărat că plouă în Casa de Cultură (de mult timp) .Sunt reale şi problemele financiare ale instituţiei vehiculate de ”sursele anonime” şi interesate, pare-se, de condiţia culturii vrâncene (rezumată din punctul dumnealor de vedere la Casa de Cultură a Sindicatelor). Toate aceste probleme, foarte uşor sesizabile, fac parte dintr-un context mai larg al condiţiei Caselor de Cultură ale Sindicatelor – autofinanţate, în România. Noi suntem însă interesaţi de finalitatea acestei situaţii, propunându-ne să remediem problemele acestei case de cultură. Drept urmare, actuala conducere îşi propune să remedieze problema acoperişului, astfel încât să nu mai existe infiltraţii de apă în planşeu. De asemenea, ne propunem să remediem problemele semnalate de ISU privitoare la sala de spectacole, astfel încât să putem relua şi activităţile de divertisment şi spectacole pe care le impune existenţa unei asemenea săli. Am aprecia să fim înţeleşi în acest demers al nostru, dat fiind faptul că eforturile pe care le facem spre a reechilibra situaţia Casei de Cultură a Sindicatelor sunt foarte mari, iar sacrificiile pe măsură”, ne-a transmis conducerea instituţiei.
Pană cand va bate „Sirocco”, presupunem noi, în continuare plouă, plouă, plouă... peste inima „comunităţii” şi ploaia umple ligheanele. (A.T.)
21.02.2017 ora 22,00:
O eventuală renovare a Casei de Cultură ar înghiţi mulţi bani, iar asta se poate deduce uşor, mai ales de cand nu se mai desfăşoară spectacole (din cauză de ISU, sic!!!), dar încă se mai fac cursuri de formare, iar planurile unor oameni care vor să facă ceva pentru comunitate chiar sunt ambiţioase. „Primul demers al Primăriei de a prelua clădirea în administraţie a fost un eşec şi nu vor nicicum să o cedeze, în niciun fel. Cel puţin deocamdată nu am niciun semnal că ar dori acest lucru”, ne-a mărturisit primarul Misăilă. Ori poate se vrea a se lăsa în paragină şi această instituţie aşa cum sunt lăsate atatea şi atatea clădiri care au aparţinut sau aparţin „Sindicatelor”? De către cine?
Din alte surse, aflăm că sunt multe datorii, sunt chiar în situaţie de „avarie”. În situaţia asta a găsit-o noul director al Casei de Cultură, Emil Răvoiu, care a preluat cladirea de la vechiul şi arhicunoscutul Aurel Oborocea, cu tot cu găuri... în tavan. Acesta cică „e un bun director... la suflet”. „Chiar se străduieşte să repare. Se implică cat poate, doar că nu prea are ajutor suficient. Au prea multe datorii ca să se poată investi ceva în reparaţii”, ne-a mărturisit altcineva. Pană cand va bate „Sirocco”, presupunem noi, în continuare plouă, plouă, plouă... peste inima „comunităţii” şi ploaia umple ligheanele. (A.T.)