Ultima oră

Galerie foto!MEŞTERUL NICOLAE CHITICAR - CE POT FACE DOUĂ MÂINI DIBACE

Janine Vadislav
19 feb 2017 6131 vizualizări
În comuna Bilieşti, confecţionarea unor obiecte din papură este tradiţie veche de sute de ani, poate chiar mai mult. Din papura culeasă de pe marginea Siretului, care nu costă nici un ban, localnicii îşi confecţionau mare parte dintre obiectele folosite în gospodărie: coşuri, rogojini, ştergătoare de pus la intrare, covoraşe aşezate lângă pat, să nu coboare omul cu picioarele goale direct pe duşumeaua de pământ, pălării şi multe altele. La trei case era un meşter care nu rămânea niciodată cu marfa ne vândută. Acum, nostalgicii ar vrea ca tradiţia să nu se piardă, iar copiii să se apropie de acest meşteşug, în cadrul unui proiect iniţiat de şcoală.

 

În comuna Bilieşti era tradiţie, veche de sute de ani, ca gospodarii să-şi confecţioneze din papura tăiată de pe marginea râului Siret, diverse obiecte de folosinţă casnică. Ce lucrau în plus, duceau la târg unde vindeau pe bani buni, mai ales rogojinile din papură, care ţineau loc de covor în casă şi de ştergător  în faţa uşii....


„La Bilieşti a fost ocupaţie de bază, datorită căreia unele familii îşi câştigau existenţa. Ţin minte, când eram copil, foarte mulţi lucrau rogojini,  panere, tot felul de lucruri folositoare, din papură. Aveam materia primă gratis pentru aşa ceva. Şi părinţii  mei au lucrat şi bunicii, chiar şi noi, la şcoală, la lucrările practice asta era baza, făceam ştergători şi alte obiecte artizanale din papură. O parte le luam acasă , o parte le ţineam la expoziţia şcolii. La trei case era un meşter, era o tradiţie şi un mod de a-şi câştiga existenţa”, spune  Vasile Chirilă, primarul comunei Bilieşti.

 

În acest moment, în Bilieşti mai este un singur meşter care lucrează  împletituri din papură,  nenea Nicolae Chiticar, care se încăpăţâneazăducă tradiţia mai departe.

„Eu am lucrat papura de la etatea de 5-6 ani, pe când se lucra la noi în casă. După armată, când m-am căsătorit, m-am apucat de construcţii,  se câştiga mai bine. Am lucrat la Focşani. După cutremurul din 1977 am aşezat toate candelabrele în Teatrul Pastia. Înainte de cutremur am lucrat la sediul Poliţiei, care este şi astăzi, apoi am participat la contruirea celor mai mari magazine, cum e Romarta, cu toate apartamentele de deasupra. După ce m-am îmbolnăvit de coxartroză şi lombosciatică, nu am mai putut să lucrez şi mi-am făcut dosarul pentru pensie de etate. Ca să nu stau degeaba şi să nu mă plictisesc, m-am apucat  de artizanat, m-am întors la papură”, ne-a povestit nenea Nicolae Chiticar.

 

În sat  nu mai lucrează nimeni papură ( în afară de nenea Chiticar! ) deşi, în urma cu  40-50 de ani, cu banii obţinuţi din comercializarea obiectelor din papura, localnicii ţineau casa şi copiii la şcoală.

„Nu mai lucrează nimeni, s-au boierit, uni s-au boierit, alţii au murit”, spune meşterul.

 

- Aveţi ucenici? 

 

„Nu, feciorii mei nu vor să facă aşa ceva... ” 

 

- Vădaveţi un grup de copii...

 

„Au venit băieţii de la  şcoală, i-a adus doamna profesoară. Vor să înveţe”.

 

-  V-ar bucura? 

 

„M-ar bucura, sigur, ca să rămână ceva pe urma mea. Nu e o muncă grea, e o treabă iscusită”.

Şi dacă tot sunt cu toţii  în atelier, le predă şi prima lecţie, abc-ul meseriei, cum îi spune meşterul.

Cum e, Valentin? îl întreb pe şcolarul atent la fiecare mişcare.

 

„Este foarte plăcut.”        

 

-  Ai mai fost la nenea Chiticar?

 

„Nu, aceasta este prima oară dar mi-a mai povestit mamaia mea... (...) Este mult de muncă, dar ce iese la final este foarte satisfăcător.”

 

Gabriel, elev şi el la Şcoala Gimnaziala 1 Bilieşti, pentru care cea mai mare dorinţă este să devină pompier, spune că ar lucra papura, dar numai în timpul liber.  Copiii sunt fascinaţi de  „minunile” pe care le face nenea Nicolae Chiticar cu mâinile lui dibace.

„Faptul că elevii sunt interesaţi, ne-a convins să demarăm împreună un proiect. Domnul Chiticar o să vină la şcoală, unde o să ne împărtăşească  din tainele împletiturilor şi o să-i înveţe, să  vadă şi copiii ce lucruri frumoase  pot face cu mâinile lor”, spune  profesor Constanţa  Micu,  de la Şcoala Gimnazială nr.1. Bilieşti.

 

Cu ajutorul unui forfecuţ, unui cuţitaş şi a unui patent, timp de 10 ore / zi, nenea Chiticar lucrează un coş pentru cumpărături, în două zile face o pălărie  simplă, în trei zile o pălărie pentru bărbaţi, s-o poarte la coasă sau la pescuitFace coşuleţe pentru fructe, preşuri pentru baie, care au căutare şi costă doar 5 lei, preşuri mici, pentru bucătărie, sticle băuturi fine, dar şi pentru păstrat apa rece, la cosit, în timpul verii.

 

Anii au trecut, pretenţiile au crescut, fiecare îşi doreşte confort şi lux în casă, aşa rogojinile, ştergătoarele de la uşă, panerele, au fost surghiunite în fundul magaziilor, sau puse pe foc. După revoluţie tinerii au plecat în străinătate, la muncă şi, dacă nu ar fi fost nenea Chiticar, tradiţia ar fi fost dată uitării cu totul. Între timp el a făcut din  papură artă, marfă bună la export, după cum spune şi primarul comunei, care şi-a surprins oaspeţii veniţi de departe cu daruri împletite din papură.

- Se câştigă?  îl întreb pe meşter.

 

Cel mult 100 lei pe săptămână.  Alteori nu se vinde...,  nu mai cumpără lumea, e fodulă! Tineretul  de azi  s-a emancipat, nu mai vrea să facă ce s-a făcut. Le-a mai intrat  în cap şi plecatul ăsta, în Italia...”

 

- E de bine?  

 

„Nu-i de bine!  Stai în ţara ta şi fă ceva pentru binele tău şi al celorlalţi, cu care trăieşti.  Dar acum, vă spun sincer,  îi înţeleg şi pe ei....”

Deşi trecut bine de  75 de ani, nenea Chiticar nu şi-a pierdut speranţa, mai ales de când şcoala a decis să-l includă în proiect. În fiecare săptămână va petrece câteva ore în mijlocul elevilor, pe care îi va învăţa tainele  papurii şi disciplina împletiturilor măiestre.  (Janine VADISLAV)

 



În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 3

Adaugă comentariu
, acum 2594 zile, 1 ora, 37 minute, 37 secunde
Felicitari doamnei profesoare! Multa sanatate domnului ! Dorim sa mai vedem astfel de proiecte la ziar!
nutu constantin, acum 2594 zile, 3 ore, 58 minute, 22 secunde
A D M I R A B I L !!!!!!!
chinga, acum 2594 zile, 4 ore, 25 minute, 20 secunde
Tot respectul pentru domnul NICOLAE CHITICAR , acest om practica o meserie care e pe cale de disparitie la noi in tara , nu se prea mai ocupa multa lume cu asa ceva iar ce face el se poate numi si citeste integral
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.