Despre baroni şi alte jigodii!
Venea uneori la fabrica unde lucram.
Avea treburi, se vede.
Se aviza portarul şi dispăreau toţi din cale, cu cinci minute înainte.
O singură dată l-am întâlnit pe scările birourilor: purta o haină de piele până-n pământ, trăgea dintr-un trabuc de parcă n-ar fi fost într-un loc public şi lăsa în urmă, simultan, o dâră puternică de parfum.
Era cel care ne conducea judeţul.
Cel care ne-a distrus judeţul.
Se ştia la început că e proprietarul unei vile cu robinete aurite.
Zidarii care lucraseră acolo povesteau lucruri incredibile nu numai despre materialele extrem de scumpe, ci şi despre bădărănia personajului. Îşi băga şi scotea, îi înjura sec dacă ceva nu-i era pe plac… şi cine avea curaj să protesteze?
Era şeful cel mare! Din păcate, este încă!
Se mai ştia c-a cumpărat terenuri şi le-a trecut pe numele mă-sii!
Se ştia totul, afaceri, deturnări de fonduri, licitaţii aranjate la care câştigau doar cei care-l susţineau. Se vindeau fabrici la preţ de fier vechi, dar mai întâi, spre umplerea buzunarelor, se purtau frumos spre faliment.
Se făceau împrumuturi europene, nerambursabile, pentru firmele familiei personale.
Toţi ştiam, toţi ştiau, nimeni nu făcea nimic, pentru că tu, om de rând, nu poţi interveni, nu poţi lupta cu sistemul.
Sistem extins în toată ţara, fiecare judeţ, fiecare oraş, fiecare sat îşi are micul baron. Pentru că-şi dau labele, se ajută între ei, se sprijină!
România a fost împinsă în sărăcie, iar noi, cu toţii, cei care ştiam tot dar nu reacţionam, am căzut în propria capcană. Aceea a indiferenţei civice.
Am crezut şi am afirmat că politica nu ne interesează, că au ei grijă, ce nevoie mai era să ne batem capul?
Acum, după ani, se zguduie sistemul, cad jigodiile, nu toate, dar cad. Câte una şi pe rând.
Se vaită, bieţii de ei, că le sunt strâmte celulele, că viaţa în arest nu le e pe plac, că n-au făcut mare lucru, doar oameni sunt şi ei!
Încearcă să se salveze unii pe alţii, se prefac că-s inocenţi, curaţi ca lacrima şi cu gândul la popor.
Or mai reuşi să ne păcălească? Nu cred. Suntem cu ochii pe ei.
Cu toţii ştim acum de ce şi din cauza cui am emigrat, din cauza cui a sărăcit biata Românie.
Din cauza unora cu trabuc în gură, cu burta umflată de atâta şedere, cu maşini de lux şi parfum de bani furaţi.
Articol scris de Liliana Angheluța / sursa foto. www.gândeşte.ro
Articol prelauat de pe site-ul aquiahora.ro
Obs: Conform unor informații demne de încredere autoarea articolului Liliana Angheluța este vranceancă din Mărăşeşti aflată în Italia