Monitoare şi ziare
Nu e ceva şi din punct de vedere onomastic aici? Nu. Pentru că onomastica nu are nicio importanţă aici. La acest ziar nu numele contează, ci spiritul.
Iar spiritul acestui ziar s-a dovedit stâncă vreme de 20 de ani. Chiar şi atunci când macaralele unui Marian Oprişan zâmbeau la soare şi devastau calea prin care un ziar ajunge la cititorii săi, reţeaua de difuzare.
Spiritul acestui ziar s-a dovedit cremene şi atunci când negocieri mai presus de lucrătorii săi l-au tranzacţionat, l-au vândut şi l-au cumpărat de mai multe ori. Echipa a plecat, a lăsat în urmă Monitorul şi a făcut Ziarul, dar a luat şi spiritul cu ea. Vedeţi de ce onomastica nu contează?
Acum 20 de ani, am avut onoarea să semnez primul editorial al primului număr din Monitorul de Vrancea. Era un text scurt, lipsit de promisiuni ambiţioase, care purta un titlu la fel de modest: „Acest ziar”.
Ia să-l recitim: ”Acest ziar nu este un moft. Nici încercarea pripită a cuiva de a-şi agăta la breloc, alături de cheile de la seif şi de la servieta diplomat, un mijloc de informare în masă. Numai naivii mai cred că un fapt poate fi întâmplător. Din moment ce el se petrece, înseamnă că a fost necesar să fie astfel. Nu altfel stau lucrurile cu acest ziar: Monitorul a apărut ca o necesitate. Dacă nu ar fi fost convingerea noastră că oraşul merita demult un asemenea ziar, asa cum îl vom gândi noi, ne-am fi văzut de treabă. Sau l-ar fi făcut alţii.
Acest ziar nu are foarte multe ambiţii. Nu-şi propune să impună un om politic, un partid sau aiurea grupuri de interese. În egală măsură, nu pornim de la început cu ideea de a demola pe cineva sau ceva. Dacă vom fi răi, cauza nu va trebui căutată printre noi, ci la cei despre care vom scrie.
Orice text de genul celor de fată, de tip „Argument“, cuprinde îndeobşte o sumedenie de promisiuni: vom face, vom drege, vom fi alături de, vom fi împotriva. Refuzăm să facem acest lucru. Cititorul nu are ce face cu asemenea angajamente. Singurul lui gest este de a cumpăra ziarul şi de a-l citi. Dacă îi place, o va face şi a doua oară. Acest ziar are, de fapt, o singură ambiţie. Aceea de a-l convinge pe cetăţean să repete zilnic gestul de care aminteam mai sus. Cititorul nu are a şti ce chin înseamnă câstigarea unui asemenea pariu. Asta e treaba noastră”.
Ce să zic? Zic că aţi câştigat pariul.
Liviu Avram