Crăciunul este sărbătoarea Nașterii Domnului
Pentru creștini, Crăciunul înseamnă Nașterea Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria, momentul de unde începe și se calculează era creștină. Pentru a întâmpina întruparea Fiului din Fecioara Maria, creștinii se pregătesc sufletește printr-o perioadă de 40 de zile de post. În ajunul acestei sărbători populare, cetele de colindători duc celor dragi vestea, iar preotul cu Icoana Nașterii binecuvintează căminele creștinilor cântând unul dintre cele mai filosofice imnuri liturgice: „Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii Lumina cunoștinței; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui dreptatii, și să Te cunoască pe Tine, Răsaritul cel de sus, Doamne, slavă Ție”, spune troparul sărbătorii. Obiceiurile pe care le vedem astăzi de Crăciun, de la tăiatul porcului până la teatrul religios care poluează vizual și fonic spațiul public nu au nicio legătură cu Nașterea Fiului lui Dumnezeu. Toate sunt practici precreștine rămase în plan secundar până în a doua parte a secolului XX. Din acel moment, aceste ritualuri păgâne au început să se impună și să domine viața noastră.
Naşterea Domnului relatată de Evanghelistul Luca
”În zilele acelea a ieşit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea. Această înscriere s-a făcut întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria. Şi se duceau toţi să se înscrie, fiecare în cetatea sa. Şi s-a suit şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David care se numeşte Betleem, pentru că el era din casa şi din neamul lui David. Ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată. Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască, Şi a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei. Şi în ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare. Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Şi acesta va fi semnul: Veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle. Şi deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire! Iar după ce îngerii au plecat de la ei, la cer, păstorii vorbeau unii către alţii: Să mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut. Şi, grăbindu-se, au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc, culcat în iesle. Şi văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil. Şi toţi câţi auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori. Iar Maria păstra toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa Şi s-au întors păstorii, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate câte auziseră şi văzuseră precum li se spusese.”
Neopăgânismul agresiv a invadat spațiul public
În România ne-a ferit Dumnezeu de teroriști și atentate, dar manifestările închinate porcului din timpul Postului Crăciunului, în care se vorbește numai de mâncare și ”Regele Porc” sunt atentate la identitatea națională și tradițiile creștine. Acestea se situează pe același plan cu lupta unor ong-iști împotriva familiei tradiționale și zbaterile ateilor pentru scoaterea religiei din Școală. La umbra concursurilor închinate porcului, producătorii de carne își fac reclamă și calcă fără jenă pe sentimentele, obiceiurile și amintirile pe care le moștenim din generație în generației. Avem impresia că ne îndreptăm spre Ziua porcului, nu spre Ziua Nașterii Domnului.
Agresivitatea evenimentelor dedicate porcului în Postul Crăciunului este un atentat la spiritualitatea poporului român. Românii tăiau porcul de ignat, pe 20 decembrie, îl sărau, îl afumau, dar se înfruptau abia de Crăciun. În plin drum spre Naștereia Domnului plutește deasupra Focșaniului un halou cu miros de prăjeluri și aburi ca pe vremea când tătarii năvăleau și sacrificau porcii fostei mănăstiri în fața bisericii ”Sf Ioan Boteăzătorul”. Nu putem lăsa negustorii de porci să transforme sărbătoarea Nașterii Domnului într-o odă adusă porcului. Copiii și nepoții noștri trebuie să știe că suntem Țara Apostolului Andrei, nu o țară de iude, iar simbolul Nașterii Domnului este ieslea sărăcăcioasă din Bethleemul Iudeii, în care s-a născut Iisus.
Crăciunul este și o sărbătoare a bucuriei
Creștinismul este o religie a luminii prin excelență, iar Crăciunul este un moment de sărbătoare, carcaterizat prin mesele pline cu bucate după o perioadă lungă de post. Este și prilej al revederii celor dragi, al întoarcerii copiilor la casele părinteşti. Am putea spune că Nașterea Domnului este o sărbătoare a familiei, un moment care reuneşte familia nu numai în jurul specialităților culinare, ci şi la mormintele celor plecaţi pe drumul veşniciei. În același timp, Crăciunul este perioada în care fiecare dintre noi retrăieşte clipele copilăriei. România este o țară rurală, cu orașe în care citadinii au păstrat obiceiurile de la sate, iar colindătorii cutreieră ulițele cătunelor și străzile orașelor, încă. Într-o perioadă în care darurile nu mai sunt cele de odinioară și firmele de curierat nu mai dovedesc să ne transporte comenzile, credem că cel mai frumos dar de Crăciun pe care-l putem face celor dragi, prietenilor și vecinilor este să-i colindăm în seara de Ajun.
Mesaj de Crăciun pentru parlamentarii vrânceni
Politicienilor vrânceni cu imunități le transmitem poezia lui Tudor Gheorghe, cu mesajul: ”Dacă stau la poartă şi nu zic nimica, Domnilor de astăzi să v-apuce frica!”
”Vin colindatorii, cum veneau odată, leru-i ler,
Să colinde-n seara asta minunată, leru-i ler,
Dar li-i gura-i arsă şi li-s ochii-n lacrimi, leru-i ler
Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi, leru-i ler.
Gazdelor creştine să-i primiţi în casă, leru-i ler,
Şi cum se cuvine să-i poftiţi la masă, leru-i ler
Ni-i trimite sfântul să ne-‘ncerce mila, leru-i ler,
Domnii mari de astăzi să-şi deschidă vila, leru-i ler.
Şovăielnic pasul, mâinile plăpânde, leru-i ler,
Tremurat li-i glasul, nu ştiu să colinde, leru-i ler,
Dacă stau la poartă şi nu zic nimica, leru-i ler,
Domnilor de astăzi să v-apuce frica, leru-i ler.
Mută-i întrebarea ce răsună afară, leru-i ler,
Am murit degeaba, ce-aţi făcut din ţară, leru-i ler,
Tot în frig şi-n foame, tot cu mâini întinse, leru-i ler,
Pe la porţi străine ce ne stau închise, leru-i ler.
Vin colindatorii cum veneau odată, leru-i ler,
Să colinde în seara asta minunată, leru-i ler.
Dumneavoastră, dragi cititori fideli, vă rugăm să nu vă lăsați înșelați de negustorii de iluzii, să fiți lucizi, să depăși greutățile pe care viața vi le ridică în față, să iertați, să găsiți timp de Crăciun pentru bătrânii singuri și abandonați și să nu uitați că, uneori, un zâmbet puteți schimba destinul unui om. (Valentin MUSCĂ)
