Galerie foto!!!CUM AŞTEAPTĂ SINISTRAŢII DIN BORDEASCA VECHE CRĂCIUNUL
Nu au unde pleca, nu are cine îi ajuta, iar statul se face că nu vede, nu aude... Să se ajute singuri, li s-a spus, să-i ajute copiii..., sau vecinii... Care copii, cu ce? La rândul lor, au şi ei multe probleme, copii lor de crescut şi de ţinut la şcoală, la facultate. Bătrânii sunt sacrificaţi, nu pentru că fii lor nu vor să-i ajute ci pentru că nu au cu ce! Bunica Vasilica abia se mai ţine pe picioare. E bătrână, bolnavă şi a rămas văduvă. Soţul ei a decedat la doua săptămâni după revărsarea apelor. Abia mai recunoştea câte ceva, abia îşi mai amintea cine este, dar voia acasă.. Nici bunica Vasilica nu se simte bine, de când cu inundaţia, boala de inima i s-a agravat şi are probleme şi cu tensiunea....
Foto:Bunica Vasilica Piciu (cea mai înaltă cu batic negru) împreună cu bunica Mărioara Badiu(cu batic albastru)
„Aţi rămas fără casă”, zic.
„Asta a fost ce să mai facem? întreabă cu teamă bunica Vasilica. Apăria a stricat tot. Dacă nu era apăria, să intre peste noi, nu mai era nici o problemă. Ne-a nenorocit de tot. Soţul era bolnav, l-a dus cu salvarea de aici, apoi a murit....”
„Ce vă lipseşte, o întreb”.
„Sănătatea, e mai mare”.
„V-aţi gândit că o să aveţi un aşa necaz mare, la bătrâneţe?”
„Nu m-am gândit, la moarte mă gândeam , dar să vină apa, nu. Aşa a vrut bunul Dumnezeu, aşa a vrut... Sunt bolnavă, fac tensiune 18 cu 10, 19... Sunt atâtea necazuri, atâtea probleme, nu le mai fac faţă”, zice bunica Vasilica cu ochii în lacrimi.
O spune la durere, cum să dărâmi casa în care ai fost fericită ca mireasă, în care ai crescut copiii împreună cu omul tău, în care ai trăit şi bune şi rele, dar aşa e viaţa. Casa ei de nevastă este distrusă, pereţii pârâie gata să cadă, soba în care arde focul s-a lăsat pe-o parte de atâta umezeală. Nenorocirea i-a luat totul, ca şi cum niciodată n-ar fi avut ceea ce a pierdut într-o clipă...
„Mai reparaţi casa”?
„Ce să mai repar, a căzut toată, trebuie dărâmată”, spune Vasilica Piciu, din satul Bordeasca Veche.
Din tot ce a avut, i-a rămas mobila stricată de ape şi lucrurile, cât a reuşit să salveze, adunate într-o încăpere mică, un chiler de 3/2,5m, unde doarme, pe o canapea .
„Jos e umed, spune bătrâna, am pus un carton şi un preş deasupra, era tare rece la picioare. Nu credeam să scap de la moarte, dar am scăpat, aşa a vrut Domnul. Parcă nu mai am nicio speranţă, cu inima mea bolnavă, nici nu ştiu ce să mai zic...”
Cumnata bunicii Vasilica spune că bătrâna a avut mari probleme de sănătate, iar moartea soţului a pus-o la pământ.
Foto:Bunica Ionela Mărăscu (cu batic negru)plangandu-şi necazurile împreună cu bunica Mărioara Badiu(cu batic albastru)
„Cum a suportat pierderea, cumnata dumneavoastră”, o întreb pe Ionela Mărăscu.
„Foarte greu, dacă nu eram aici, nu ştiu ce s-ar fi întâmplat...”
Foto:Bunica Mărioara Badiu(cu batic albastru)
Nici bunica Marioara Badiu n-o duce mai bine. La cei 87 de ani ai săi, abia mai merge de colo, colo, ajutată de baston. N-are curaj să stea singură în casă şi vine la vecini, să-i mai treacă de urât. Plânge şi povesteşte cum a fost inundată de 6 ori până acum şi nimeni nu s-a gândit să facă ceva cu canalul care dă pe dinafară, când nu te aştepţi.
„Este a 6 oară când îmi intră apa în casă, cum să-mi mai revin? (...) Nici acum n-am pus nimic pe jos, mi-i frică, dacă vine iar apa? Mi-a stricat tot, mi-a înecat păsările. Dacă nu aveam lucrurile din casă strânse, ca după curăţenie, rămâneam doar cu hainele de pe mine”, spune bunica Marioara Badiu şi lacrimile îî alunecă pe obraji, mari cât bobul de orez.
Foto : Mătuşa Georgeta Dumitru
Familia mătuşii Georgeta Dumitru a pierdut toată munca de peste an. La începutul lui octombrie, când apele le-au acoperit toată gospodăria, porumbul era abia cules şi pus în hambar, la adăpost, alături de grâu. Apa a muiat tot şi boabele au început să mucegăiască. În momentul în care a putut intra să vadă care este situaţia, jumătate din cereale erau mucegăite, restul umede. A aruncat munca de pe-un an la gunoi, iar ce s-a putut salva, a vândut pe mai nimic... În odăile în care îşi duce traiul cu soţul său, stăruie un damf puternic de mucegai care-ţi îneacă respiraţia. Uşile nu se mai închid, sunt legate cu sârmă, e ud peste tot şi parcă tot aşteaptă să se mai întâmple ceva. Nu poţi să nu te întrebi, cum vor ieşi aceşti oameni, greu încercaţi de soartă, în primăvară?
Din păcate primăria a ajutat de câţi bani a avut, şi sunt peste 20 de case greu încercate de apele dezlănţuite. Guvernul nu i-a ajutat cu nimic. Vice primarul promite mâna de lucru , la primăvară, şi o maşină de pietriş. Acolo unde nevoile sunt mult mai mari, vice primarul Oana Dima spune că Prefectura ar fi promis să li se facă parte oamenilor din Bordeasca Veche,
când va veni ajutorul pentru sinistraţii din judeţul Galaţi.
„Deocamdată nu avem nici un răspuns, spune Oana Dima, vice primarul comunei Tătăranu. Au venit de la ISU, de la Prefectura, Inspecţia de Stat în Construcţii. Ni s-a spus că dl prefect a primit un răspuns, poate că li se va da ceva, când va veni ajutorul pentru sinistraţii din judeţul Galaţi. Nu ne-au mai dat nimic, au zis, să-şi rezolve problemele cu surse proprii, cu ajutorul copiilor, rudelor, să-şi refacă ceea ce au pierdut”, a mai spus vice primarul comunei Tătăranu.
In concluzie, oamenii au rămas pe cont propriu, oameni care trăiesc dintr-o pensie de 400 de lei, bolnavi, neputincioşi, îngroziţi de ceea ce-i aşteaptă în această iarnă, şi care se roagă să-i strângă Dumnezeu. Dacă puteţi, dacă doriţi să le bucuraţi bătrâneţea, amintiţi-va şi de ei şi ajutaţi-i. Daţi un LEU pentru Bordeasca Veche, aşa cum s-a dat odinioară un leu pentru Ateneu. Poate că nu vom avea un monument de artă, de cultură dar, cu siguranţă vom avea un monument al omeniei, al solidarităţii, al gândului bun pentru cei aflaţi în nevoi, un monument ridicat pentru noi înşine, care uităm sau nu-i mai vedem şi nici nu-i auzim pe cei care suferă. De acolo, din cer, cu siguranţă bunul Dumnezeu va binecuvânta această frumoasă lucrare.
( Janine VADISLAV )
