Proiectul „Vrancea curată” este construit pe terenuri luate în condiţii dubioase
Proiectul „Vrancea curată” este construit pe terenuri „mişcătoare”, care îşi schimbă locaţia de la o instituţie la alta. Primăria Vidra a predat Consiliului Judeţean un teren de 3000 mp pentru construcţia unei staţii de transfer, numai că la CJ a fost preluat un al teren, învecinat. Terenul dat de Primăriei Vidra a fost luat de la Obştea Vidra printr-o convenţie, despre care actuala conducere a Obştii susţine că nu este legală. Obştea Vidra susţine că şi terenul dat de Primăria Vidra şi cel preluat de CJ îi aparţin şi a chemat în instanţă cele două instituţii. De asemenea, a fost depusă o plangere şi la DNA. CJ spune că amplasamentul a fost preluat cu toate documentaţia de la Primăria Vidra, iar Ministerului Fondurilor Europene arată că de corectitudinea documentelor răspund cei care le-au întocmit.
Proiectul „Vrancea curată” are probleme cu terenul pentru staţia de transfer construită de la Vidra. Reprezentanţii Obştii Vidra acuză că această staţie a fost construită pe terenul său şi susţin că sunt nereguli pe bandă rulantă la modul în care Primăria Vidra a dat o suprafaţă de 3000 mp Consiliului Judeţean Vrancea. CJ implementează proiectul „Vrancea curată”, cu o valoare de circa 152 milioane de lei, care ar trebui finalizat în acest an, iar la nivelul judeţului s-au construit mai multe staţii de transfer, printre care şi la Vidra. Obştea Vidra acuză primăria că i-a luat un teren fără ca reprezentanţii obştii de la vremea respectivă să fie îndreptăţiţi să facă acest lucru, printr-o convenţie, pentru a-l da în CJ. În schimb, primăria a dat CJ un teren învecinat, care ar fi tot al Obştii Vidra. Pe scurt, la Primăria şi la Consiliul Local Vidra toate actele pentru staţia de transfer s-au făcut pe terenul luat de la obşte, în schimb documentele de la CJ s-au încheiat pe un teren învecinat. Obştea Vidra susţine că ambele terenuri îi aparţin în baza hotărarii Comisiei judeţene de fond funciar nr. 4972 din 21 iulie 2003, le-a primit în posesie pe baza unui proces verbal semnat inclusiv de primarul comunei şi a primit subvenţie în fiecare an de la Agenţia de Plăţi şi pentru Intervenţie în Agricultură (APIA). Reprezentanţii Obştii de moşneni în devălmăşie a satelor Vidra, Scafari şi Călimani au deschis la începutul lunii iulie un proces prin care cheamă în judecată Consiliul Judeţean Vrancea şi Consiliul Local Vidra, pentru anularea actelor care s-au încheiat. De menţionat că de la construcţia staţiei de transfer şi pană acum conducerea obştii s-a schimbat, aceasta fiind condusă acum de Bodgan Marica, care a candidat la alegerile locale atat împotriva fostului primarul PSD Nică Micu, cat şi a actualului primar PSD Silviu Pintile. Nică Micu, în timpul mandatului căruia s-a construit staţia de transfer, este în continuare la putere în comună, fiind ales în funcţia de viceprimar, în locul actualului primar.
Cum s-au schimbat terenurile de la Vidra pană la CJ

Consiliul Local Vidra a dat un teren, iar Consiliul Judeţean a preluat un altul
Obştea Vidra a făcut plangere atat la instanţă, dar şi la DNA, pentru că dacă acuzaţiile se dovedesc adevărate, atunci Consiliul Judeţean Vrancea a obţinut fonduri europene pentru proiectul „Vrancea curată” pe baza unor nereguli. Pe baza documentelor existente la ora actuală, sunt neconcordanţe evidente între ceea ce s-a aprobat la Vidra şi ceea ce s-a aprobat la Consiliul Judeţean. În anul 2008, Consiliul Local Vidra a aprobat să dea în administrare CJ Vrancea un teren cu o suprafaţă de 1040 mp pentru construcţia staţiei de transfer. Pentru că suprafaţa era mică, pe 29 octombrie 2009 s-a încheiat o convenţie între Obştea Vidra şi Primăria Vidra, care prevedea ca Obştea să cedeze autorităţilor locale suprafaţa de 3000 mp, situată în Tarlaua 152 (T 152) şi să primească la schimb 7000 mp. Obştea Vidra a fost reprezentată atunci de Vasile Apostu – preşedinte şi Gheorghe Ionaşc – secretar, despre care actuala conducere susţine că nu aveau calitatea să reprezinte Obştea. Mai mult, nici Primăria Vidra nu ar fi deţinut suprafaţa de 7000 mp care făcea obiectul schimbului şi nici nu exista vreo hotărare a Consiliului Local care să prevadă renunţarea la acest teren. Pe 5 noiembrie 2009, Consiliul Local Vidra a aprobat Hotărarea nr. 40 prin care se prevedea darea în administrarea CJ a suprafeţei de 3000 mp situată în T 152, care a fost luată de la obşte. Surpriză însă, la CJ nu a ajuns acest teren, ci unul învecinat. Prin Hotărarea nr. 115 din 15. 10.2014, CJ a preluat în administrarea 3000 mp în T 151. Altfel spus, Consiliul Local Vidra a votat darea în administrare a unui teren, situat în T 152, iar Consiliul Judeţean Vrancea a preluat în administrare un alt teren, situat în T 151. Din actele existente la ora actuală, se vede clar că este cel puţin o neconcordanţă, pe baza căreia proiectul „Vrancea curată” s-a reluat pană acum. În afara acţiunii, depuse în instanţă, Obştea Vidra a făcut plangere şi la DNA, care a început o anchetă în acest sens.
Obştea susţine că toate terenurile îi aparţin 
Bogdan Marica susţine că terenurile aparţin Obştii Vidra şi a deschis proces, dar a făcut plangere şi la DNA
Preşedintele Obştii de moşneni în devălmăşie a satelor Vidra, Călimani, Scafari susţine că ambele terenuri, cel preluat de la obşte şi cel predat Consiliului Judeţean Vidra sunt ale obştii. „Atat suprafaţa de 3000 mp identificată prin elementele cadastrale Tarlaua 152, Parcela 9057 Ps, 9068 Np, care face obiectul Convenţiei privind schimbul de teren încheiat, la data de 29.10.2009, cat şi suprafaţa de 3000 mp identificată prin Extrasul de carte funciară şi Planul de amplasament şi delimitare a imobilului Tarlaua 151, P 9057 Ps, 9068 Np sunt proprietatea obştei, nicidecum proprietatea privată sau publică a Primăriei comunei”, spune Bogdan Marica. Acesta îşi întemeiază punctul de vedere pe cererile unice de plată depuse la APIA din 2007 pană în 2014, Hotărarea Comisiei Judeţene 4972/21.07.2003, precum şi Anexa nr. 51 cu suprafeţele de păşune deţinute de Obşte, aflată la Primăria Vidra. Chiar documentele primăriei dinainte de anul 2005 arată că terenul din T 151, dat în administrare CJ, era al Obştii Vidra, iar acesta nu se învecina cu un teren al primăriei, ci al Obştii Ireşti. Pentru că în anul 2000 obştile din Vidra au solicitat retrocedarea suprafeţelor pe care le-au avut, Consiliul Local Vidra a aprobat Hotărarea nr. 5/19.03.2003, prin care aprobat trecerea unor bunuri din domeniul public în domeniul privat. În baza acestei hotărari şi a procesului verbal de punere în posesie din anul 2005, Obştea de moşneni în devălmăşie a satelor Vidra, Scafari şi Căliman a intrat în posesia mai multor suprafeţe de teren, printre care şi cea din Tarlaua 151, iar documentele sunt semnate de primarul Nică Micu. Ulterior, primarul şi-a asumat după intrarea în proiectul “Vrancea curată” că terenul aparţine domeniului public al comunei, deşi acesta fusese trecut în domeniul privat şi retrocedat Obştii Vidra. Bogdan Marica spune că întrucat terenul luat de la obştea şi cel preluat de CJ nu sunt unul şi acelaşi există „suspiciuni cu privire la îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate a proiectului şi la corectitudinea documentelor şi schiţelor cadastrale întocmite în acest sens”.
Nică Micu se apără cu o „ipoteză”
Pe de altă parte, fostul primar şi actual viceprimar al comunei Vidra, Nică Micu susţine staţia de transfer a fost construită pe un teren al comunei, iar convenţia dintre Primăria Vidra şi Obştea Vidra nu a mai fost dusă la final. „Pană la urmă noi nu am mai folosit terenul prevăzut în acea convenţie. Ne-am dus cu transferul pe terenul deţinut de noi, spre Ireşti. Noi am făcut acea convenţie în ipoteza în care va fi nevoie de acel teren, urmand ca după aceea să perfectăm convenţia”, a spus viceprimarul Nică Micu. Acesta susţine că terenul care a ajuns la CJ nu a fost niciodată al Obştii Vidra, ci al Obştii Ireşti, care ar avea şi o revendicare în acest sens, la care Primăria Vidra nu se opune. Pană la urmă, cu toată susţinerea viceprimarului comunei, documentele vorbesc altceva, terenul de la Obşte a fost dat în administrare la CJ pe baza unei hotărari a Consiliului Local Vidra, iar Consiliul Judeţean Vrancea a preluat un al teren decat cel prevăzut în respectiva hotărare.
Cine a făcut documentele, răspunde
Consiliul Judeţean spune că la ora actuală nu a fost citat în vreun dosar şi nici nu sunt litigii privind proiectul „Vrancea curată”. „Staţia de transfer din localitatea Vidra a fost construită pe un teren dat spre folosinţă gratuită unităţii administrativ teritoriale judeţul Vrancea de către unitatea administrativ teritorială Vidra prin Hotărare de Consiliu Local cu toate documentele aferente (carte funciară, certificate de urbanism, autorizaţie de construire). În cazul în care pe rolul instanţelor judecătoreşti există un litigiu cu privire la terenul pe care se află staţia de transfer Vidra, în dosar va fi citat şi Consiliul Judeţean Vrancea, care deţine în prezent administrarea imobilului”, a răspuns Consiliul Judeţean la o solicitare a Ziarului de Vrancea. La randul său, reprezentanţii Ministerului Fondurilor Europene spun că la ora actuală nu au cunoştinţă cu privire la o anchetă a DNA şi că de corectitudinea documentelor din proiect sunt responsabile autorităţile locale. „Pentru aprobarea Aplicaţiei de finanţare a proiectului, Consiliul Judeţean Vrancea a depus toate documente solicitate de Autoritatea de Management pentru POS Mediu în vederea îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate aferente acestui program. Privind precizările dumneavoastră, menţionăm că autoritatea locală respectivă, Prefectura şi inclusiv Beneficiarul proiectului, Consiliul Judeţean Vrancea, sunt responsabile de validitatea şi valabilitatea hotărarilor de consiliu local. De asemenea, AM POS Mediu nu poate formula un răspuns în lipsa unui punct de vedere şi a unei decizii oficiale din partea autorităţilor competente”, se arată în răspunsul Ministerului Fondurilor Europene. În continuare, rămane de văzut cum se va tranşa problema terenurilor de la Vidra şi cum va influenţa un proiect foarte mare al Consiliului Judeţean, cu o valoare de peste 33 milioane de euro. În afară de întarzierile foarte mari, proiectul mai este contestat prin soluţia adoptată, de a construi puncte de colectarea deşeurilor în localităţi. (Mihai BOICU)














