Urşii din România, victime ale braconajului
În condiţiile în care în Europa speciile de mamifere sălbatice sunt cele mai expuse riscului dispariţiei (alături de peşti), Carpaţii oferă una dintre puţinele şanse pentru supravieţuirea lor. Braconajul, precum şi fragmentarea şi degradarea habitatelor pun însă sub semnul întrebării supravieţuirea lor şi prea puţin se acţionează la nivel instituţional pentru a reduce presiunile. Iată mai jos două cazuri reprezentative, din experienţa de conservare a organizaţiilor WWF şi ACDB.
Ursul cu trei picioare din Vrancea
În februarie 2016, un urs brun s-a prins într-un laţ metalic montat ilegal în pădurile din Vrancea. Ursul a apărut în înregistrări pe camerele instalate de Asociaţia pentru Conservarea Diversităţii Biologice şi de Agenţia pentru Protecţia Mediului Vrancea. Scopul camerelor era să îi ajute pe specialişti să monitorizeze fauna sălbatică, pentru a putea propune apoi soluţii pentru îmbunătăţirea managementului speciilor ca ursul şi lupul.
Echipa de proiect s-a deplasat la locul unde ursul rămăsese imobilizat şi în momentul eliberării a constatat că acesta nu mai avea un picior. Rana era însă cicatrizată şi ursul era destul de agil, chiar agresiv.
Imaginea animalelor sălbatice schingiuite, de la urşi la mistreţi, devine tot mai comună în România pe măsură ce activitatea de monitorizare a faunei sălbatice depusă de organizaţiile de conservare se intensifică. Acest lucru i-a determinat pe experţii de la ACDB să afirme că o nouă specie apare în Carpaţii din ţara noastră, aceea a animalelor cu 3 picioare.
Primul urs monitorizat de WWF, o altă victimă a braconajului
În 2012, primul urs monitorizat de WWF într-un proiect transfrontalier a fost împuşcat mortal pe raza unui fond de vânătoare din Maramureş. Ursul era un exemplar mascul cu vârsta de 6-8 ani, având 2 metri lungime şi 150 kg. Purtând numărul de cod WWF11621, acesta urma să ofere informaţii despre locurile preferate pentru hrănire, adăpost, reproducere şi rutele de deplasare, într-o zonă unde astfel de informaţii lipsesc sau sunt incomplete. Prin urmare, aceste noi date ar fi fost extrem de preţioase pentru formularea şi aplicarea unor măsuri adecvate de management al populaţiei de urs din zonă.
Acest caz a fost cel mai documentat caz de braconaj la urs prin împuşcare, din ştiinţa WWF. Deşi organizaţia a informat în mod prompt gestionarii fondului cinegetic despre moartea ursului, aceştia din urmă au întârziat sesizarea la poliţie. Conform contractului de gestiune a fondului de vânătoare, gestionarul are obligeţia de a lua toate măsurile necesare pentru a preveni şi combate braconajul, inclusiv de a urmări procedura legală pentru soluţionarea cazurilor de braconaj descoperite. WWF şi ACDB au pus la dispoziţie toate informaţiile şi datele de ordin tehnic şi ştiinţific pentru a susţine investigaţia, dar vechile lacune legislative, lipsa de responsabilitate a autorităţilor competente şi deficienţele în aplicarea legislaţiei au împiedicat obţinerea unor rezultate concrete până în ziua de azi.
Aspecte legislative
Ursul brun este strict protejat la nivel european şi național prin Directiva Habitate. Vânătoarea este foarte bine reglementată şi este posibilă doar pentru controlul populaţiei. Aceasta ar trebui aplicată în cazul urşilor, problemă ce generează conflicte şi pune în pericol sănătatea şi integritatea oamenilor.
Utilizarea de capcane pentru prinderea şi uciderea animalelor are o istorie îndelungată, însă începând cu anul 1992, odată cu instituirea Directivei Habitate, este illegală în statele membre UE. Această activitate, considerată acum ca braconaj, poate produce răni grave, iar animalele îşi pot pierde unul sau mai multe membre. În aceste cazuri, rata de supravieţuire este în general foarte redusă. Perspectiva europeană asupra braconajului este foarte clar definită în Directiva Habitate: orice mijloace de a prinde specii protejate de animale, în scopul de a le ucide, sunt interzise. Cu toate acestea, amploarea reală a braconajului nu este cunoscută şi de aceea deciziile care să adreseze eficient această problemă sunt dificil de luat.
Acest tip de braconaj este în general alimentat de greutăţi de ordin socio-economic şi poate fi combătut prin acţiuni susţinute de conştientizare împreună cu iniţiative pentru creşterea veniturilor la sat, de exemplu prin activităţi ce pun în valoare ariile naturale protejate şi speciile-emblemă precum ursul (ex. dezvoltarea ecoturismului sau turismului bazat pe observarea vieţii sălbatice - ”wildlife watching”).
Ce poate fi făcut pentru protejarea ursului împotriva braconajului
Îmbunătăţirea aplicării legislaţiei pentru sancţionarea corespunzătoare a actelor de braconaj (la urs şi alte carnivore mari), care este considerat infracţiune conform Codului penal.
Implementarea unor măsuri preventive adecvate pentru reducerea conflictelor om-urs, care pot provoca acte de braconaj.
Înăsprirea controalelor vamale pentru depistarea şi sancţionarea traficului cu blănuri, trofee şi mărfuri provenite de la specii protejate.
Supravegherea mai bună a fondurilor cinegetice şi pădurilor unde este prezent (rezident) ursul sau pe unde se deplasează către alte zone pentru hrană, reproducere sau din cauza unor perturbări masive.
Îmbunătăţirea managementului populaţiei de urs printr-o mai bună colaborare între ţările carpatice, inclusiv prin adoptarea unor măsuri comune pentru adresarea braconajului.
Îmbunătăţirea comunicării între autorităţi şi alţi factori de interes pentru o mai bună prevenţie şi pentru coordonarea eforturilor de combatere a braconajului.
Crearea unui instrument (ex. Aplicaţie) pentru publicul larg, pentru semnalarea capcanelor găsite pe teren sau a cazurilor concrete de braconaj.
Adresarea problemei conflictului om-urs într-o manieră holistică – îmbunătăţirea implementării măsurilor de prevenire, campanii de conştientizare la nivel local şi în rândul turiştilor, interzicerea hrănirii urşilor de către turişti sau vânători în apropierea localităţilor, îmbunătăţirea sistemului de management al deşeurilor; în ce priveşte măsurile de compensare pentru pierderile suferite de fermieri, acestea vor funcţiona pe termen lung doar dacă celelalte măsuri sunt implementate în paralel, altfel acestea vor adresa doar efectele, şi nu cauzele conflictelor. (World Wide Fund for Nature Romania)
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
