Mănăstirea Dălhăuţi: Slujbă de pomenire la 7 ani de la trecerea la Domnul a Părintelui Iustin
Duminică, 31 iulie 2016, la Mănăstirea Dălhăuţi va avea loc slujba de pomenire a părintelui Iustin, la trecerea a şapte ani de la mutarea sa la cele veşnice. Şi-a luat crucea de călugăr pe care a purtat-o cu vrednicie şi cu cinste. Calea preoţiei a dus-o cu ajutorul lui Dumnezeu. A fost un preot devotat Bisericii, cu vocaţie şi chemare, a slujit ca preot la Mănăstirea Dălhăuţi şi puţin timp la Mănăstirea Rogozu. Mănăstirea Dălhăuţi este cunoscută în ţară mai ales prin Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului şi prin faptul că aici a vieţuit, vreme de 20 de ani, Sfantul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului. A mai slujit ca preot şi la Mănăstirea Rogozu. 
Activitatea a fost grea, datorită suferinţelor fizice şi a bolilor pe care le-a purtat cu răbdare şi cu dragoste. Părintele urma cu stricteţe un tratament de specialitate. Retras la pensie, s-a stabilit într-o casă din vecinătatea Metocului Mănăstirii Dălhăuţi, locul unde a şi murit. Ar fi împlinit anul acesta, la începutul lunii septembrie, vârsta de 75 de ani. Părintele şi-a pregătit încă din timpul vieţii cripta în cimitirul din acest sfânt lăcaş, langă biserica cu hramul Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena – astăzi, ruinată din cauza cutremurelor.
A fost un model de viaţă spirituală şi l-a binecuvântat Dumnezeu cu mulţi fii duhovniceşti. Oamenii care l-au cunoscut, l-au preţuit pe părintele Iustin care era şi un bun tămăduitor. Venea multă lume la dansul ca să-şi afle tămăduirea sufletească şi trupească. I-a ajutat pe foarte mulţi. Dragostea pe care a avut-o părintele Iustin pentru credincioşi a fost una nemărginită, uneori neglijându-se pentru a-şi îndeplini misiunea de preot, iar jertfa sa preoţească se putea observa şi din prezenţa credincioşilor la momentul de rugăciune.
Amintirea sa rămâne permanentă şi vom păstra mereu chipul său blând, care inspira multă bunătate, blandeţe, smerenie şi, mai ales, nemăsurată evlavie. Toate aceste trăiri ale sale erau transmise enoriaşilor, care participau la randul lor cu evlavie la Sfanta Liturghie, prin cantări, rugăciuni şi închinăciuni. Aşa se explică şi dragostea cu care părintele era înconjurat la sfarşitul Slujbei religioase, cand toţi credincioşii, în timp ce erau miruiţi, schimbau o vorbă cu părintele care le oferea fiecăruia dintre ei un zambet şi un sfat de încurajare plin de dragoste şi blandeţe, cum numai el ştia să o facă. Părintele avea o privire dulce, un suflet cald, era de o blandeţe ieşită din comun. Avea atata bunătate, era atat de plăcut, avea o privire ca de ... sfant! Ţi-era mai mare dragul să-l priveşti.
Duminică, credincioşii pot aprinde o lumânare şi rosti o rugăciune pentru părinte. La prăznuirea a şapte ani, ne rugăm ca Dumnezeu Izvorul vieţii, pe care l-a vestit, să-l aşeze în corturile sfinţilor, să-l facă părtaş vieţii fără de sfârşit, căci acum se bucură şi se odihneşte în ceata sfinţilor.
Dumnezeu să-l odihnească în linişte şi pace, iar noi să ne învrednicim a-i păstra vie memoria cat mai mult timp în inimile şi cugetele noastre, urmandu-i ca şi recunoştinţă, în faptele şi vorbele noastre, toate sfaturile sale de o atat de profundă dragoste şi înţelepciune.
Să rugăm pe Dumnezeu să-l odihnească întru slava Împărăţiei Sale, să-l ierte pentru păcatele pe care ca orice om le-a săvârşit, să-l aibă în paza Împărăţiei Sale, iar noi să-l purtăm în rugăciunile noastre, să-i mângâiem sufletul prin acte de milostenie şi să încercăm să preluăm lumină din lumina lui, ca să ne luminăm şi noi sufletele.
(Prof. Vasile Tarciniu, Odobeşti)
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
