S-a stins „doamna școlii” din Soveja
„S-a înclinat unul din stâlpii de nădejde și de onoare ai Sovejei. Din nefericire pentru noi, doamna Albu a trecut „dincolo” lăsându-ne durere în suflet tuturor celor ce am prețuit-o.”
Într-o zi de primăvară, când zăpada încă mai pâlcuie prin ascunzișuri sau pe crestele Zboinei, sovejenii și-au condus pe utlimul drum pe una dintre fiicele lor cele mai de seamă: profesoara Florica Albu. "Patriarha învățământului din Soveja", - alături de soțul său, Iulian Albu, - a adunat lângă ea pe mulți dintre cei care au vrut să-și ia rămas bun. Nu pe câți a avut împrejur de-a lungul vieții sale, sute, mii de elevi, prieteni, cunoscuți. Dar satul întreg, oameni veniți de la zeci sau sute de kilometri au venit să-și ia adio.
Grupuri-grupuri, cu flori și cu lumânări, cu jerbe sau coroane, îmbrăcați în negru, sovejenii urcă dealul sau coboară spre casa unde, de câteva decenii, locuiesc soții Albu. În așteptarea preotului oamenii deapănă amintiri, povestesc despre vremurile frumoase și poveștile minunate ale dăscăliței lor, profesoara Albu. „Mai acum doi ani, spune Camelia Baștea, o fostă elevă de-a sa, ne spunea să ne mai strângem și noi, să mai mergem pe Zboina”. Pentru că profesoara Albu iubise mult locurile natale, natura, drumețiile pe care le-a făcut până la o vârstă înaintată.
Peste trei luni ar fi împlinit 90 de ani. 90 de ani trăiți în spiritul frumosului, al grijii pentru familie, dar cel mai admirabil, în spiritul dragostei pentru marea familie Soveja. Prin mâinile sale, prin clasele școlii unde a fost profesor și director, au trecut generații și generații. Iar educația sa nu s-a limitat doar la orele de curs. Florica Albu a fost un promotor al culturii prin cântec, joc, festivaluri și datini organizate, prin stimularea elevilor în a culege folclor, în a iubi natura, portul, în a se educa cât mai diversificat și eficient.
S-a stins liniștit profesoara Albu, așa cum frumoasă i-a fost întreaga viață.
Tristețea bate-n ritm de clopot în inima noastră
Ieșirea pe ultimul drum este emoționantă. Profesorul Constantin Macarie, regizorul acestei ultime ore de curs alături de fosta sa colegă de cancelarie, rostește cuvinte înnecate în lacrimi. Cincizeci și trei de ani de activitate comună, o viață de om în slujba comunității, nu se pot termina atât de simplu și ușor.
"Viața e o călătorie... Nu putem să o lungim, dar putem frumos să o trăim” spune profesorul Macarie. Este maxima ce o pun la începtul acestor ziceri ale mele, și care definesc modul dumneavostră de a călători prin viață.”
Se adresează cu „dumneavoastră” defunctei, ca într-un mare exercițiu de oratorie „apostolului neamului sovejenesc”. „Nu lacrimile aduc prinosul recunoștinței noastre, ci tristețea. Iar cu ea amintirile și gândurile pioase ce plouă din sufletul tuturor cărora le-ați fost îndrumători. Și plouă, și plouă sub cerul posomorât al acestei primăveri, ultima pentru dumneavostră, peste casa dumneavostră, acum, peste mormântul în care vă mutați, de-a cum în colo.
Tristețea bate-n ritm de clopot în inma noastră.”
„Unde sunteți, DOAMNĂ PROFESOARĂ?
Poate, undeva la Șipotul lui Bucur ori pe Zboina ori pe Făcău, în Chiua, la sfat cu dealurile, apele, cu munții natali, cu florile și iarba, cu țarna întreagă, după care tânjeați tot mai mult în ultima vreme și de la care vă luați rămas bun:
„Țiua, Zboina, Răchitaș
Eu acum plec și vă las.
Am plecat în pribegie
Lăsând Soveja pustie”.
așa cum inspirat amintea o bună prietenă de-a dumneavoastră - înv. Niculina Toma ce afăcut parte din valorile școlii Soveja.”
Probabil sunteți acolo sus "să le recitați și să le cântați îngerilor... să-i luminați și să-i însuflețiți și pe cei de dincolo...(cum spune o fostă distinsă fiică a Sovejei - Maria Albu - Țica Gheț spuneam noi, pe paginile facebook-lui Și mai spune, printre zecile de mesaje ce curg pe facebook de două zile. "Când spui Soveja, spui Doamna Albu. Voi păstra multă vreme vocea-i inconfundabilă.”.
A plecat dintre noi PROFESOARA FLORICA ALBU!... De ce, doamna Albu? Mai aveam multe de spus, multe de făcut pentru sat, pentru școală. Îmi veți lipsi! Ne veți lipsi!
Soveja e mai săracă de acum! Cea care a luminat cu sufletul, cu cuvântul ei îmbelșugat și blând, înțelept, a plecat... ”
Omnes una manet nox
Profesoara Florica Albu lasă pe urma sa și cîteva scrieri de mare valoare pentru comunitatea sovejană: o monografie document și o culegere de folclor pe care tot profesorul Macarie i le așază în siciru pentru a le avea aproape și dincolo.
Alaiul se desprinde și urcă încet spre biserica „din deal”. În fața școlii, locul unde ani și ani a luminat mințile atâtor oameni, copii înșiruiți o așteaptă sunând clopoțelul. O dorință a lor de a fi alături de „doamna școlii”, de a-i mai auzi o dată glasul, povețile, nenumăratele lucruri pe care le știa. Lacrimile umplu inimle celor mici care îi aduc un ultim omagiu.
Trupul neînsuflețit este purtat de femei mai tinere, foste eleve ale doamnei Albu, la fel cum și steagul, masa și păturile care servesc de „punți de trecere” dincolo. Fiecare „punte” trecută înseamnă mai aproape de locul de veci. Iar până la biserică se urcă ultima pantă, aceea pe care „doamna” o urcase se sute-și sute de ori spre spre festivalurile din Poaina Punga, spre Zboina sau Dragomira, spre biserică, în drumeții cu elevii...
În Biserica făurită de Matei Basarab preotul se destăinuie: „nu știu dacă-i va putea egala cineva. Vă îndemn ca, măcar o fărâmă din cât au iubit dumnealor Soveja, să o iubiți și dumneavoastră!”.
Prezent în viață dar și în ultima clipă, profesorul universitar Gheorghiță Geană, fost elev, și-a adus aminte de performanțele unei singure zile de gramatică cu doamna Albu, condiția reușitei sale la facultate. Dincolo de aceasta, domnia sa a propus: „Dacă la universitate se obișnuiește ca unele săli să poarte numele unor distinși dascăli, să dăm unei săli de clasă a Școlii din Soveja numele Florica Albu. Munca dascălilor cu elevii de vârste fragede este mult mai grea decât cea a cadrelor universitate cu studenții”.
Trupul neînsuflețit al profesoarei Florica Albu este purtat la locul de vechi. Uscățiv dar drept, demn dar suferind, tovarășul său de viață, Iulian Albu (93 de ani) o însoțește spre mormântul unde, pe crucea făcută din timpul vieții, stă săpat în marmură: "Omnes una manet nox”. (O singură noapte ne așteaptă pe toți).
Profesorii Florica si Iulian Albu
Anunțuri ZdV Premium
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 1
Adaugă comentariu
viorel i. iancu, acum 2944 zile, 3 ore, 43 minute, 11 secunde 
