Moşia Vladnicu din Tănăsoaia a ajuns pană pe masa judecătorilor de la CEDO
Revendicările în instanţă asupra pădurilor din nordul judeţului, din Moşia Vladnicu, au ajuns pană pe masa judecătorilor de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Moştenitoarea unor foşti boieri din perioada de dinaintea instaurării regimului comunist, Denisa Cristofil, a cerut CEDO să oblige statul roman la plata unor despăgubiri, ea simţindu-se nedreptăţită după ce instanţele vrancene nu i-au dat dreptate. Pe 16 aprilie 2015 însă, CEDO îi trimite răspuns Denisei Cristofil, cea de la care a cumpărat drepturile litigioase pentru Moşia Vladnicu pădurarul Gică Duţă, în care judecătoarea Lopez Guerra spune că a examinat cerea lui Cristofil şi a decis să o declare “inadmisibilă”. Curtea Europeană a considerat că nu au fost îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de Convenţie. Referentul juridic al CEDO, R. Proca, scrie în documentul oficial că decizia Curţii Europene este definitivă şi nu poate face obiectul niciunui recurs. Cu toate acestea, Cristofil şi reprezentanţii săi juridici nu renunţă la posibilitatea de a mai cere din pădurile Vrancei şi depun la Judecătoria Adjud o cerere de revizuire a senţinţei civile nr. 907/10.07.2009 pronunţată de Judecătoria Adjud în dosarul 832/173/2009, invocand apariţia a două acte noi. Judecătoria Adjud a înştiinţat Prefectura Vrancea, care a înregistrat comunicarea pe 1 martie 2016, urmand ca în aceste zile să fie anunţat termen la Adjud.
Moşia Vladnicu, pădurea “vedetă” de la Tănăsoaia
Pădurea de la Tănăsoaia este, din nou, cerută în instanţă, tot de Cristofil, cea de la care Gică Duţă a cumpărat drepturile litigioase
Documentul prin care CEDO a declarat inadmisibilă cererea moştenitoarei unei familii de moşieri care şi-a vandut pămanturile
Motivele revizuirii cerute de Cristofil sunt două acte, o hotărare a Comitetului Agrar din 1924 şi un act de împrumut datat din 1911, găsite la Arhivele Naţionale pe 22 ianuarie 2016. Cristofil spune că în hotărarea Comitetului Agrar ar fi precizat faptul că “pădurea care a fost exclusă în întregime de la ambele exproprieri este de 1427 ha, avand ca unic proprietar pe dna Maria C. Plagino, moştenitoarea tatălui său Neculae Constantinidi de la care a primit Moşia Vladnicu sau Vlamnicu din comuna Valea Rea din judeţul Tecuci”, după cum se arată în cererea de revizuire. De asemenea, Cristofil mai invocă un act de împrumut care face referire la o suprafaţă de pădure de 1332 ha, care a fost menţinută sub ipotecă, neînstrăinată deci, “astfel încat nu se poate reţine diminuarea suprafeţei deţinute în proprietate de Maria C. Plagino”, după cum mai scrie Cristofil. “Deci în anul 1924, Maria 
Plagino avea o suprafaţă declarată de pădure mai mare cu 95 ha decat cea ipotecată în 1911”, invocă Cristofil. Ea mai spune că vanzările precizate în sentinţa nefavorabilă ei din 2009 s-ar fi putut face numai din restul de pădure rezultat din diferenţa dintre suprafaţa totală iniţială de 1427 ha minus cea ipotecată de 1332 ha, adică din cei 95 ha rămaşi, după cum scrie revizuientul Denisa Cristofil. Rămane de văzut ce decizie va da Judecătoria Adjud cu privire la aceste solicitări venite din partea celei care i-a vandut drepturile litigioase asupra pădurii fostei moşieriţe Plagino lui Gică Duţă. (Iulia CREŢU)
