Ultima oră

O vrânceancă a ajuns să inspire mii de emigranți. Ea tocmai și-a lansat cartea în limba italiană.

Silvia Vrînceanu
15 mar 2016 3741 vizualizări
Apărută în 2014 la editura Humanitas, cartea a fost tradusă și în limba italiană la începutul acestui an iar acum se lansează în comunitățile de emigranți din Italia

Apărută în limba română, la editura Humanitas, în două ediții, cartea vrâncencei Liliana Nechita, "Cireșe Amare", a fost tradusă recent în limba italiană pentru a putea fi citită și de cei pentru care românii lucrează pe bani din ce în ce mai puțini. Cartea „Cireșe amare” scoate la lumină viața unei „badante”, – termen folosit pentru cuvântul îngrijitoare, intrat în uzul limbii române în forma italiană. O serie de scrisori pline de durere, trimise unei prietene din țară, apărute mai întâi într-o revistă, au devenit o carte de succes în care o femeie își povestește drama trăită departe de casa unde i-au rămas copiii. Sunt pagini de viață adevărată, trăită departe de casă, cu speranțe și dezamăgiri, în care se regăsesc mii și mii de oameni nevoiți să ia drumul greu al străinătății. Cel care a sprijinit apariția cărții este jurnalistul vrâncean Cristi Merchea, editorul ziarului Emigrantul.it care apare de trei ani la Roma și care a înființat și o editură cu același nume. Alături de susținătorii săi, între care se află și celebra organizație italiană CARITAS, autoarea a mers în mijlocul comunităților de emigranți pentru a vorbi despre carte dar în fond despre problemele lor. Duminică, această carte a fost lansată în mijlocul românilor din orașul Terni. Cu ocazia prezentării ediţiei italiene a cărţii “Cireşe amare”, Parohia Sfânta Cuvioasa Parascheva a fost gazdă pentru oaspeţi importanți: ambasadorul României în Italia, Dana Constantinescu, Claudio Daminato, director al organizației Caritas Diocesi di Terni precum şi alți reprezentanți ai românilor din Italia. 

"Părintele Vasile Andreca, pastor al comunităţii şi susţinător al tuturor proiectelor culturale şi nu numai, a sprijinit iniţiativa. Prezentarea cărţii a avut loc la Oratoriul San Giovanni Bosco unde s-au adăugat alţi invitaţi la eveniment: primarul oraşului, Leopoldo di Girolamo, Mons. Salvatore Ferdinandi, vicar general Terni, Narni şi Amelia, vice-primarul Francesca Malafoglia, precum şi directorul editorial – Cristi Merchea. Persoane importante adunate în jurul unei cărţi. Importante dar simple, oameni din mai multe colţuri ale lumii (români, italieni, nigerieni sau francezi, etc) veniţi să petreacă împreună câteva momente în care, uniţi de această temă, – cea a femeii-mamă emigrate-, au socializat, au ridicat probleme autorităţilor şi au vorbit despre prejudecăţi şi obişnuinţe, despre sinergii şi dificultăţi", au relatat colegii noștri de la Emigrantul. 

„Ciliegie amare”, cum e tradus titlul în italiană, nu este o carte obişnuită de literatură, ci o mărturie a durerii din inimile emigranţilor, durerea dezrădăcinării şi a sentimentului că-n lumea cea nouă nu sunt acceptaţi. O carte care vorbeşte despre cei care trăiesc între două lumi. De aceea, întâlnirile cu cititorii şi discuţiile sunt o formă de terapie pentru cei prezenți. "La un moment dat, o româncă m-a oprit şi mi-a spus:" - Mulţumesc, ştiu că scrii în numele tuturor celor care nu au voce! Continuă! Spune adevărul!" Voi continua!", a relatat autoarea după ultima lansare. 

Liliana Nechita (Angheluţă) s-a născut în 1968 şi lucrează de zece ani în Italia. În 2013 a publicat, prin intermediul revistei Avantaje, testimonialul "Exodul mamelor", care a stat la baza documentarului cu acelaşi nume realizat de jurnalista Irina Păcurariu pentru Televiziunea Română. Tot în 2013, ca urmare a acestui proiect, a fost laureată a Galei Premiilor Femeia Anului 2013 pentru promovarea şi apărarea drepturilor femeii. Puțini știu, dar cea care i-a promovat povestea Lilianei Nechita este tot o vrânceancă, Aurora Martin, de la Angenția Națională pentru Egalitatea de Șanse, sociolog și specialist în relații internaționale și comunicare. Ea este prima care aflat povestea acestei mame de la noi din județ care tocmai ieșise dintr-o căsnicie violentă, împovărată de rate și facturi, rămasă someră, nevoită să-și lase fetele acasă și să plece cu buzunarele goale într-o lume străină și necunoscută. Avea 30 si ceva de ani și a plecat de acasă cu o mică valiză pentru a-și câștiga o pâine cu palmele pentru ea și fetele ei. Acum, după zece ani, a reușit să inspire mii de mame cu povestea ei scrisă într-o carte. 

Așteptăm cu interes ca Liliana Nechita să-și lanseze cartea și la Focșani. 

Iată câteva întrebări la care a răspuns Liliana Nechita într-un interviu acordat revistei Psychologies Romania

De ce ati scris aceasta carte?

Liliana Nechita: Pentru ca dincolo de granitele Romaniei nu e nici un Paradis, dimpotriva. Pentru ca multi dintre cei plecati nu povestesc mai nimic din suferintele lor: dorul nu se poate povesti, iar lacrima se tace. Am dat glas adevarului, in numele tuturor.

Care este mesajul mai puternic pe care ati vrea sa il recepteze cititorii ei?

Liliana Nechita: As vrea ca oamenii sa-nteleaga ca aici nu e nici un sac de bani in mijlocul drumului, ca e extrem de greu sa rezisti departe de tara, departe de familie, de teiul din fata casei! Lasi in urma lumea ta, zambetul celor dragi si veioza la lumina careia citeai seara, gustul painii si parfumul de liliac. Sunt zile cand iti vine sa saruti vantul, cu gand ca trece prin parul copiilor tai.

Ce credeti ca va schimba ea, daca v-ati propus sa schimbati ceva…

Liliana Nechita: As dori ca oamenii sa se gandeasca bine inainte de a pleca. De fapt, as dori sa nu mai plece, sa-ncerce sa schimbe lucrurile din interior. Plecarea nu rezolva mare lucru. Nu te imbogatesti, reusesti doar sa vietuiesti un pic mai bine. In multe cazuri e vital. Dar in multe altele, plecarea se poate evita. Pentru ca o canapea in plus, un computer nou sau o masina nu justifica despartirea de cei dragi.

De ce titlul „Cirese amare”?

Liliana Nechita: Pentru ca povestirile mele, de fapt scrisori adresate unei prietene din tara, sunt mici, multe si amare. Dar stiti ceva? Ciresul amar e unul dintre cei mai rezistenti arbori. Au viata lunga si taria de a lupta, an dupa an, cu viscolul si seceta. Noi, emigrantii, am devenit puternici pentru ca am stiut sa infruntam amarul. Si nu ne-am pierdut speranta de a ne intoarce. Acasa.

 

 


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.